Cum să devii scriitor în România, curs de scris cărți

curs de carte

Mă pregătesc pentru cursul de editare de diseară și răsfoiesc agenda de la Liv, care pornește acum  prima școală de storytelling din România. Mă încrunt că n-am pus data să văd de când am început să iau în serios scrisul la carte, care s-a transformat în doi ani în scrisul la cărți.

M-am întâlnit cu Liv acum vreo 5 ani la Starbucks să vorbim despre cele 40 de pagini pe care le scrisesem, cele 40 de pagini utopice rău, o siropoșenie mai ceva ca la Hollywood. Pentru că nu aveam o structură și ghidare în procesul ăsta cu scrisul, am abandonat-o pe adolescentă și mi-am văzut de blog. După ce Liv a venit la Digital Parents Talks, am reluat discuțiile pe partea de scris, inițial ca să scriu mai fluid pe blog, apoi ca să îi ajut pe clienții agenției să scape de ong-eză, corporateză, medicineză, romgleză și tot așa. Era sfârșitul lui 2018 când vorbeam cu Liv cum să comunic în povești proiecte despre un hub, despre reforma în educație, despre analiza unor chestionare. Am râs, am scris, am râs, am scris, am râs, am avut aha-uri, iar am râs, am scris. Cam așa e procesul de scriere cu Liv. Și de editare, dar acolo e un fel de râzi tu râzi Harap-Alb, dar nu e râsul tău.

Ce am aflat de la cursurile de scris cărți cu Liv

M-am chinuit ceva să scriu pe o nouă idee, la o nouă carte, una cu multe distopii și nu reușeam pentru că nu mă relaxam și am zis Slavă Domnului când Liv a hotărât să facă un curs de carte.

Am aflat concret cum se face sinopsisul, structura narativă pe borne de conținut, momente esențiale (scene), am făcut fișe de personaje (și acolo unde nu am făcut sau am făcut incomplet s-a văzut în poveste că personajul nu era credibil), am stabilit cadrul, locul și timpul și prima pagină, punctul de plecare. Se întâmpla pe 21 ianuarie 2019.

Cât despre structură, nu e doar cu introducere, cuprins și încheiere, nu, e cu scop, consecință dacă nu se atinge scopul, cerințe, avertismente, sacrificiile pe care trebuie să le facă personajul ca să-și atingă scopul, recompensele pe care le primește dacă și-l atinge, condițiile și precondiționările generate de alte personaje. Și dacă îți imaginezi că la personaje e mai ușor, ei bine dacă vrei ca mine, să scrii o carte pe care cititorii să o păstreze în bibliotecă, nu să o arunce după ce au citit-o în tren de la București la Sinaia, atunci îi vei construi personajele în relației cu propria percepție, simultan prin ochii altui personaj, dar și prin ochii naratorului, o să le dai o valoare în care să creadă, un principiu, o cauză sau o misiune, le vei trece prin situații autodistructive care să le provoace pentru că se țin cu dinții de principiile lor.

Liv ne învață cum să creăm un personaj prin relația cu alte personaje, un cuplu de roluri sau un triunghi de roluri, ori prin relația cu grupul, care poate să fie un club exclusivist, o religie, o Universitate. De ce? Pentru că normele sociale alternează comportamentele, generează interacțiune, conflict și tensiune între personaje și lasă loc de interpretări, iar ambiguitatea este bună.

curs de scris

Editarea vine cu strategie

În mare cam asta afli, apoi scrii. Și iar scrii, și tot mai scrii. Scrii cum îți vine că doar nu degeaba îi zice primului manuscris vomit draft. Primești feedback de la colegii de grupă și de la Liv, iei cu bomboane, cu râs și uneori cu prosecco. Iar scrii vreun an până când Liv zice că-i gata și te lasă să treci la grupa de editare. Ei bine, abia acum îți dai seama că să scrii vomit draft-ul a fost floare la ureche. Editarea vine cu strategie, cu corelarea personajelor, a rolurilor lor, a mesajelor pe care le au. Acum personalizezi și mai în amănunt personajele, le dai ticuri verbale, le pui la treabă ca să scoți la iveală caracterul lor nu prin adjective, ci prin acțiuni, scoți unele personaje care nu erau autentice, care nu aveau un rol în poveste, iar unele ies firesc că așa curge povestea. Ce ai scris la cursul de scriere, acum capătă o altă perspectivă, un alt ton, profunzime și maturitate.

Transformările prin care trec cărțile la cursul Livianei

Îți dau un exemplu. Am început în 2012 să scriu o carte sub formă de jurnal al unei adolescente, care se duce la bunicii ei în vacanța de vară și se îndrăgostește de un student. Era la persoana I-a, cu limbaj de adolescentă, o siropoșenie utopică mai ceva ca la Hollywood, cu target pe adolescenți și părinți de adolescenți. După un an de lucru cu Liv, am adăugat vocea naratorului, am pus povestea la persoana a III-a, am adăugat și vocile altor personaje, cum ar fi cea a bunicului, care era cam inexistent în prima variantă, am adăugat conflict prin alte personaje, i-am dat personajului principal un scop pentru care se duce la țară și multe situații care o deturnează de la scopul ei. Am făcut-o pe fată să se frământe, să-și pună întrebări despre cine e ea, ce face ea cu viața ei, de ce își asumă situații care o copleșesc, ce vrea să-și demonstreze și tot așa.

De ce ai nevoie de cursuri de scris cărți

Unii prieteni îmi spun că n-am nevoie de cursuri de carte că oricum am asta în sânge și că asta am făcut din facultate. Însă mă iau cu ei de guler pentru că scriitura de jurnalist este diferită de scriitura pentru blog, diferită de cea de content pentru site-urile cărora le scriu textele și cu totul din alt film față de storytelling. Mai mult decât atât, am nevoie de un observator, de cineva care vede că lucrurile nu se leagă doar cu ce am pus eu pe hârtie. Și am nevoie de cineva care să mă țină în proces și față de care să-mi iau angajamentul că scriu 1000 de cuvinte pe zi sau că editez zilnic la manuscris măcar 30 de minute. Am nevoie de cineva care să mă încurajeze în pasajele cu distopii și personajele cu experiențe extra senzoriale și extra pământene și să nu i se pară too much. Am nevoie de cineva care să fie și mai pasionat decât mine de cuvinte și de povești, care să-mi facă poftă de scris atunci când n-am chef să scriu. Am nevoie de cineva care să-mi tempereze entuziasmul și elanul și să mă ajute să le transform în responsabilitate, rutină și respect pentru cuvinte și pentru oamenii care vor citi. Și omul ăsta e Liviana Tane. Mulțumesc, Liv, că m-ai transformat dintr-un copil care începuse o poveste, într-un potențial scriitor.

curs de carte

The Writing Journey, The Writing School

Iar Liv își face, finally, o școală de scris și a pus aici motivele pentru care e nevoie de o astfel de școală și în România, a scris despre ce înveți la școala ei, care e structura anilor școlari, cele 3 ramuri de scriitură: novel, ghostwriting și business, dar și pentru cine e The Writing School. Și dacă nu ai terminat Jurnalism sau Comunicare, nicio grijă, Liv nu te selectează pe baza asta, dimpotrivă, scopul ei e să arate că oricine poate să scrie dacă vrea și se ține de treabă. Felicitări, Liv, că-ți asumi asta în România și sunt alături de tine pentru ce o să urmeze de acum încolo. Count on me!

 Cu recunoștință,

Ana

Foto: Magdalena Aldea Photography

(Și Magda e la cursul de carte. Bling bling!)

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.