Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

–          Mami, cand o sa ai tu multi bani, mergem la magazinul cu jucarii si imi iei gentuta cu zane, de sandvisuri, cosurile de picnic cu buline albe, termosul cu iepure, caruciorul pentru papusi, popicele, pianul cu microfon, microfonul mare seaprat, toate picturile (n.a acuarelele), plastelina, ceainicul rosu cu soriceii mici, pentru mine. Si pentru Beba (n.a Iulia), jocul ala pe care apasai pe butoane si canta o melodie, covorul cu talpi, soarecele in masina broscuta, biberon ca sa nu imi ia mie termosul cu iepure. Si pentru Sara (n.a verisoara ei nou-nascuta) inelul ala cu girafa care se da peste cap, paturica portocalie moale cu elefant si tot un biberon sa nu-mi ia nici ea termosul meu cu iepure. Da, mami?

–          Iubita mea, ti-au placut tie toate jucariile astea la magazin?

–          Daaaaaa. Mi le iei?

–          Si daca ti le iau?

–          O sa ma joc cu Beba si cu Sara in fiecare zi si o sa cant la microfon.

–          Si daca o sa canti la microfon?

–          O sa fiu ca Fetita Zurli.

–          Iti place sa canti?

–          Pai ce crezi? Hai zi, ca stii. Zi, mami!

Asa s-a incheiat ziua de ieri. O zi plina de joc si multe jucarii. De magia Craciunului, de ludic, de conectare, de entuziasm, de oboseala, de regasire, de iubire. O zi in care au iesit multe frustrari la suprafata pentru ca a fost prima zi, dupa o lunga perioada de timp, in care am mers sa ne jucam doar eu cu Mariuca, fara Iulia. O zi dedicata ei. De dimineata nu-i venea sa creada ca nu merge la gradinita, apoi nu realiza ca ne-am suit in masina amandoua, ca ne-am pus centurile si am plecat. Spre pranz, ma tot intreba daca e seara si daca nu mai doarme la pranz.

A fost incantata cand a vazut ca am ajuns sa le luam pe Ania (prietena ei din Italia) si pe mama ei sa ne distram impreuna. Stia ca prima oprire din zi va fi la un magazin de jucarii, unde se va juca cu ce va vrea ea si isi va alege ce-i va place cel mai mult. Aglomeratia inspre Dorobanti o facea pe Mariuca sa ma intrebe din doua in doua minute daca mai avem mult ca s-a plictisit.

Cand am intrat la Mothercare, Mariuca topaia de fericire. Nu mai stia la ce sa se uite mai intai. Cum era de asteptat, s-a oprit prima oara la un carucior pentru papusi. Eu ma gandeam ca sunt atatea alte jucarii frumoase si unice acolo si ea isi va alege un carucior. Ca sunt atatea jucarii care sunt parca luate din lumea reala. Ca la Mothercare am descoperit linia Early Learning Center (ELC), care fabrica jucarii inca din anul 1974, iar oferta lor este impresionanta deoarece ofera o alternativa fun de invatare a multor lucruri utile, ca dezvolta abilitati precum imaginatia, limbajul, motricitatea. Iar modalitatile prin care poate fi copilul ajutat sunt reprezentante prin simboluri pe ambalajele jucariilor.

Cand am plimbat si eu putin caruciorul, la rugamintea ei, ca doar era Sofi imaginara in el, am vazut ca totusi nu era ca celelalte carucioare. Avea rotile grele si foarte usor de manevrat, ceea ce ii dadea multa stabilitate. I-am aratat o masa de calcat. I-a placut. Mi-a calcat un tricou si apoi s-a facut ca ma imbraca, autoritara, ca educatoarea de la gradi, cu el: Hai, mainile sus ca la Politie. Asa, gata, hai urmatorul copil. In timp ce ea calca, am observant ca abtipildurile care imitau panza de pe masa si alte decoruri de pe fierul de calcat erau foarte bine lipite, si aderente si atent aplicate pana la colturi, egal puse. Plasticul era atent lucrat, fara sa zgarie pe la imbinari, iar suruburile erau mici, ascunse, imposibil de desfacut de copii. Pana acum, nota 10 la siguranta si design.

Ne-am mutat apoi la sectiunea Let’s pretend. Nu a fost interesata de printese, insa i-a atras atentia un ceainic rosu cu usa si ferestre, care se desfacea prin lateral si se transforma intr-o casa de soricei. A inceput sa puna soarecii in pat, sa-i plimbe cu un carucior mic, sa le dea sa manace sa aiba grija de ei. I-au placut toate jocurile tip casa care se desfaceau, se desfasurau si in interior aveau o poveste pe care ea si-o putea imagina cum dorea, de fiecare data altfel sau la fel. In gandul meu imi spuneam ca e o idee buna care le dezvolta copiilor imaginatia si limbajul.

Cand ne-am dus la baie (bine ca intr-un magazin pentru copii e toaleta accesibila si vizitatorilor), Mariuca a vazut o masa mica cu doua scaune de pitici si multe carioci. M-a anuntat ca acolo se va instala cand va veni de la baie. Si asa a si facut. Domnisoara care ne ghida prin magazin, le-a adus Mariucai si Aniei cate o plansa de colorat, cu desene de Craciun. Frumos sa ai desene actualizate in functie de anotimp si de sarbatoare. Pentru mine, inseamna ca iti pasa si ca ii respecti pe cei mici si ca nu faci lucrurile doar sa bifezi ca ai zona de entertainment pentru copii. In timp ce fetele desenau de zor cu carioci frumos si intens colorate (nu din alea cu varf tocit sau consumate), noi, mamele, am avut timp sa ascultam recomandarile reprezentantului magazinului despre cum sunt impartite jucariile pe zone, pe varste, pe sexe, pe interese, pe dezvoltarea anumitor abilitati.

Eu i-am spus ca Mariuca are 3 ani jumate si ca acasa mai avem o Iulie de 1 an si 4 luni, asa ca ne-ar interesa jucarii safe si interesante pentru ambele varste, si, daca se poate, sa le puna si imaginatia la contributie si sa mearga foarte mult pe socializare, pe interactiunea dintre surori, dar sa poata fi folosite si individual. Si cutia Pantorei s-a deschis: borcane pentru apa de pictat, care nu curg. How cool is that? Acuarele fosforescente cu care fetele pot picta pe orice suprafata. Iar pe pereti se vad doar noaptea :).  Nu-mi incap in piele de incantare, parca eu as fi inventat minunatia.

Un ansamblu ludic care are pe o parte o tabla neagra pe care se deseneaza cu creta si pe cealalta, tabla alba pentru carioca si un carling de unde poti agata o foaie sa desenezi cu creioane, carioci sau sa pictezi. Cele doua tabe pot forma un A si Mariuca cu Iulia sa deseneze fiecare pe partea ei sau se pot lasa la orizontala si sa deseneze doar una dintre ele. De vis. Setul include creta alba, 4 carioci, 6 creioane colorate, coli de hartie si burete de sters tablele. Ele se pot stoca in spatiul de sub table sau in paharele din jurul tablelor. La fel, nu contin piese mici sau piese care se pot detasa cu usurinta si sa fie periculoase pentru copii. Plasticul folosit este asa-zisul plastic virgin, care nu este reciclat, nu a mai fost folosit vreodata in alte scopuri si desi este destul de subtire, pare rezistent si durabil. Pret jucarie: 155 lei. Hm, nu mi se pare mult, avand in vedere ca e o jucarie care indeplineste multe conditii.

Cireasa de pe tort a fost insa o jucarie destinata tot desenului, care dezvolta abilitatea de a desena contur si in contur. Un dispozitiv care proiecteaza imagini fie pe suprafata de tabal alba, fie pe o coala de hartie. Imaginile sunt simple, doar contururi, iar copilul deseneaza conturul si apoi coloreaza, cum vrea, continutul. Astfel, invata sa deseneze pisici, maimute, case, avioane si toate celelalte 44 de imagini din “portofoliul” jocului. Mi s-a parut senzational si mi-a amintit de diapozitivele din copilarie. Setul mai contine 2 carioci si doua becuri. Bateriile trebuie cumparate separat. Pret: 169 lei. Varsta recomandata: 3-10 ani. Punand in balanta pretul cu perioada larga de varsta la care poate fi folosit, il trec la capitolul investitii, nu cheltuieli. In plus, in perioada 19-31 decembrie, in magazinele Mothercare, jucariile din linia ELC sunt reduse cu 20%.

Dupa ce Mariuca si Ania au scanat si jucariile pentru copii mici si bebelusi, ne-am indreptat spre iesire, incarcate, si eu si mama Aniei, cu cele doua jocuri minune de desenat. Fetele s-au orpit sa cante putin la pianul electronic cu microfon si parca aveau ele formatia lor. Mi-a placut, m-au facut sa vizez. Si cred ca si pe ele la fel.

Seara, cand am ajuns acasa, bineinteles ca am desfacut amandoua jocurile. Si de unde imi planificasem sa culc fetele la 20.30, cu greu s-au lasat duse in pat la 22.30. Le-am vazut cum s-au jucat impreuna, cum erau un singur suflet, cum isi imparteau culorile si descopereau creta si cariocile, puse bine in spatiul de depozitare al fiecarei jucarii. Au ras amandoua, s-au desenat pe maini, s-au distrat, iar eu m-am bucurat ca nu mai trebuie sa fiu politistul dintre ele.

Mariuca, dupa toata conectarea din zi, a plans mult pana la culcare si a scos tot ce avea ea pe suflet: “Tu nu ma mai iubesti”, “Nu mai esti mama mea”, “Unde e mama mea?”, “Nu ma iei niciodata in brate si pe mine”, “Da-o jos din brate pe Julie, ala e locul meu”, “Sunt tot fetita ta?”, “Mai mergem doar noi doua, fara Beba, sa ne alegem jucarii?”, “Maaaamiiii, te iubesc, tu esti dragostea mea. Eu sunt Soricica ta Chit”.

Fetita mea incearca sa-mi spuna ca se simte amenintata de Iulia, ca nu mai sunt exclusiv mama ei, ca trebuie sa ma imparta, ca ii e dor de vremurile in care ma avea doar pentru ea, ca vrea sa simta ca o iubesc la fel de mult ca inainte si ca locul ei nu i l-a luat nimeni. Nu e usor sa fii mama. Dar e cel mai frumos din lume.

Un Craciun inspirat va doresc, cu jocuri si jucarii magice, cu conectare si iubire.

Text: Ana Nicolescu