Inspir și expir
comments 10

De 4 ani, duc o muncă de vindecare și îmi caut drumul. Articol și concurs aniversar.

 

Îmi iau laptopul și mă așez în fața ferestrei. Aleg, ca de obicei, cea mai mare fereastră din casă, pe cea din sufragerie. Lumina și cerul îmi sunt muză. Plouă mărunt. Măriuca doarme cu febră și o amigdală cât nuca. Îmi amintesc că exact în această zi, în urmă cu 4 ani, zăpada acoperea mașinile, iar Măriuca avea varicelă. Eu puneam, din fața ferestrelor dreptunghiulare, primul articol pe blog.

Mă uit repede la rubrica Despre mine și constat că nu am mai modificat-o de atunci, deși ar fi multe de spus: Iulia, Parenting PR, călătoria spre mine, yoga, spiritualitate, feminitate.

Poate cea mai importantă schimbare este că acum experimentez altfel singurătatea. Statul doar eu cu mine este o bucurie, o binecuvântare, o sărbătoare. Am aflat că fericirea mea nu depinde de nimeni, ci este un dar pe care îl trăiesc împreună cu cineva. Și nu mă refer aici la statul pe canapea și uitatul la televizor când fetele sunt la creșă și la grădiniță. Vorbesc aici despre meditație, despre puterea și răbdarea de a respira pur și simplu și de a reuși să mă concentrez doar pe respirație, pentru ca apoi să mă las ghidată de ea să mă conducă spre locurile care au nevoie de vindecare. Odată identificate, am din nou răbdare. Aștept ca intuiția să mă ghideze. Am încredere în semnalele pe care le primesc de la corpul meu. E atât de liniște în casa sufletului meu că îi aud muzica dulce și mă întâlnesc acolo cu ghizii mei spirituali. Din această liniște se naște drumul către vindecare. Pentru a merge pe el, am nevoie să îmi dau întâlnire cu mine în fiecare zi.

11142418_10152843029197043_8590160807846608445_n

Așa am învățat să îi ofer corpului meu odihnă. Am acceptat că el are nevoie de ea. Am învățat să mă opresc din muncă exact atunci când am cele mai multe proiecte, pentru a-mi circula energia. Aproape fiecare zi, în special cele solicitante intelectual, o încep cu qi walking, cu meditație, cu rugăciune, cu deschiderea chakrelor, cu exerciții de respirație. Simt cum duc energie în tot corpul și cum îmi crește starea de a fi prezentă și de vitalitate. Astfel încep ziua de muncă cu energie creatoare, cu abundență, cu bucurie. Altfel, devin greoaie în gândire, în exprimare, lucrurile nu merg de la sine, nu e o zi lină. Am nevoie să îmi adun energia feminină, forța creatoare și să o eliberez în tot ceea ce fac. Momentul acesta este unul de curățenie, de sfințenie, de adorație. Și atunci când încep ziua cu iubire, creez armonie și claritate.

Astfel, reușesc să cred în vocea interioară și să mă bazez pe ea, fără a mai fi dependentă de părerile și de iubirea celor din jur. De 4 ani, duc o muncă de vindecare și îmi caut drumul. E un drum de transformare profundă. Simt că e multă lumină de adus pe lumea asta. Acum știu că din inima care se simte plină de iubire pentru că a dat (iubire copiilor, de exemplu) și a împărțit, pot să privesc relațiile din alt spațiu, nu din acela de nu am, ci din cel de am inima plină. Odată ce am descoperit cine, ce și cum sunt eu, stând eu cu mine în meditație, pot să încep să dăruiesc din acest spațiu, fără frică, oricui. Acum știu să mă uit cu onestitate la ceea ce simt și să am încredere în iubirea care este în mine.

În acești 4 ani, am învățat cum să îmi selectez proiectele, clienții, partenerii, prietenii, cum să renunț la unele relații toxice punând patru întrebări: Vine din iubire? Vine din puritate? Vine din frică? Vine din financiar?

Pentru mine, există o singură promisiune sacră: să exprim și să trăiesc propriul meu adevăr. Orice altă promisiune înseamnă o încălcare a libertății, iar acest lucru nu poate fi niciodată sacru, pentru că dacă îți încalci libertatea, îți încalci sinele.

Just breathe. Foto: Pinterest

Just breathe. Foto: Pinterest

Cea care este alături de mine și mă ghidează pe drumul meu către regăsirea feminității este Oana Stoianovici, coach și lider transformațional. Cuvintele ei la aniversarea blogului și, împlicit, a unei noi Ane, sunt îmbucurătoare și motivante pentru mine: “La mulți ani, Mămica Urbană. Este așa o bucurie să pot să particip pas cu pas la trezirea și înflorirea ta ca femeie și, prin tine, a tuturor femeilor. O călătorie care vorbește despre iubire și cum putem să experimentăm asta în viața noastră. Mulțumesc că prin tine, mesajul feminității ajunge la cât mai multe femei. Să ai cât mai mulți ani înainte și cât mai multe povești de împărtășit cu noi toți.”

Și pentru că acesta este un articol aniversar, vă ofer la concurs o invitație la O zi de feminitate, un workshop transformațional susținut de Oana Stoianovici, pe 12 martie 2016. Eu am făcut pasul decisiv către mine și către spiritualitate participând în urmă cu un an la acest workshop. Dacă îți dorești să începi călătoria către universul numit feminitate, spune-ne De ce crezi că acest cadou este pentru tine? Te rugăm să formulezi un răspuns care să ne ajute să te cunoaștem. Împreună cu Oana, voi desemna câștigătoarea care are nevoie să fie împreună cu noi. Numele ei va fi postat aici pe data de 15 februarie.

 Text: Ana Nicolescu

Vă mulțumesc tuturor pentru participarea la concurs. Cu toate sunteți zeițe care meritați să vă descoperiți darurile. Împreună cu Oana am ales-o pe Mădălina câștigătoare. Felicitări! Vei afla răspunsul la întrebarea ta pe 12 martie la O zi de feminitate.

10 Comments

  1. in ultimii 6 ani am devenit mama de 2 ori, ceea ce a insemnat in primul rand un mare dezechilibru in silueta cu care ma mandream anterior (+18, -18, +18, -15) si in al doilea rand o mare rascolire interioara; a insemnat intelegere si iertare pentru parintii mei, confruntarea cu fricile mele (multe), provocarea continua de a fi calma si incercarea perpetua de a le face pe toate perfect. in 2014 am realizat ca nu se poate si am inceput propria calatorie spirituala, in care am iertat si m-am iertat, insa simt ca pe masura ce devin mama pe care le-o doresc copiilor mei, ma departez de feminitate si imi este greu sa regasesc drumul catre mine …

  2. Consider ca acest cadou s-ar potrivi pentru mine, deoarece vreau sa invat noi lucruri cu privire la incredere in sine, cum se poate consolida, si care sunt principalele aspecte pe care trebuie sa le bifez. Mai mult decat atat, mi-ar placea sa inavat cum sa devin mai creativa, energica si cu dorinta de a persevera in tot ceea ce vreau sa realizez din punct de vedere profesional, cat si fizic. (estetic).
    Imi mai doresc de la acest workshop, sa invat cum sa transform calitatile pe care le am, in activitati pe termen lung, care sa ma bucure pe mine, cat si sufletul meu.

  3. Pentru ca sunt speciala 🙂 Toate suntem. In calatoriile noastre pe aceasta frecventa, multe dintre noi ajungem la un punct in care ne simtim…cel putin ciudat, in vietile noastre. Eu sunt, acum, intr-un astfel de moment in care caut echilibrul si nu reusesc sa-l cuprind decat in clipe razlete. Cadoul tau m-ar ajuta sa ma redau pe mine mie, sa creez o punte intre acele clipe, sa accesez nivelul in care sa invat cum sa fiu recunoscatoare Universului, sa uit vesnica stare de nemultumire, sa ma concentrez pe pace sufleteasca si pe lumina care genereaza raspunsuri si sa dau mai departe din ceea ce sunt. Iti multumesc, Ana, pentru ca imi dai speranta ca as putea sa ajung si eu acolo!

  4. Aurica says

    Este un cadou pentru mine pentru că mă aflu in fata unui început. Si mi-e frica. Si parcă nu pot singură. M-am tratat de o depresie cruntă, a tinut cinci ani, vin ca după un blocaj… Si acum sunt clinic sanatoasă, dar fiecare pas pe care-l fac e cu precauție… Sunt ca scoasă din ghips și da, recunosc, forțez nota. Nu-mi stă în caracter altfel. Parcă vreau să particip direct la un maraton, dar corpul meu îmi reamintește de unde vin, de fiecare dată când am întrecut măsura. Am zile de lentoare totală, în care mă simt complet lipsită de puteri. La fel cum mai am și altele: zile în care reiau lupta, zile în care îmi amintesc de vorbele terapeutului și în care continui. Măcar e un început. Unul timid, dar încurajator.

    Uneori privesc acest clip (cel postat mai jos) și așa mă simt eu.
    https://www.facebook.com/Channel4News/videos/10153492613721939/?pnref=story
    Și cel mai trist e când te poți detașa să-ți privești cu un ochi străin propria interioritate și să vezi ruine și un corp mai greu cu 30 de kg… Și mă întreb: De unde începi să reconstruiești? Care piatră aruncată, sfărâmată și rătăcită e reașezată în zid? Care sunt primele cioburi pe care le aduni de pe jos de teamă că ai putea călca și te-ai răni?

    E infinit de greu să reconstruiești o lume, să o reclădești din temelii sparte. Tocmai de aceea aș vrea să pun prima cărămidă alături de voi. Cumva, am încredere că ne vom întâlni.

  5. Madalina P says

    In ultimul an tot citesc articolele tale despre spiritualitate, regasire de sine etc si trebuie sa recunosc ca m-au starnit si mi-au trezit niste sentimente contradictorii in acelasi timp. Voi explica mai jos de ce.

    In ultimii doi ani duc o lupta acerba cu mine, de cunoastere , de acceptare, de iubire de sine. Am o fetita de 1 an si 4 luni, si o data cu nasterea ei au iesit la iveala multe traume din copilaria mea, multe neputinte, un mare strigat de ajutor care era innabusit de o voce interioara ce imi spunea ca trebuie sa fiu puternica, trebuie sa le fac pe toate, nu am nevoie de ajutor, urmat de o autocritica puternica si o autoflagelare de nedescris atunci cand greseam, sau nu reuseam sa fac ceva.
    Eram si inca sunt cel mai mare dusman al meu; am ajuns sa ma pedepsesc cu cuvinte urate pentru orice mica greseala, pentru orice ton putin ridicat la copil, cumva sa matur cu mine pe jos etc.
    De 4 luni am inceput si munca la birou si terapia in acelasi timp pentru ca simteam ca o iau razna, aveam multe sentimente de frustrare si vinovatie ca nu am stat mai mult cu fetita acasa, dar in acelasi timp eram sufocata de statul doar cu ea.
    Un alt motiv pentru care ma simt inhibata si cu stima de sine scazuta, este faptul ca am senzatia ca nu stiu sa fiu feminina, gingasa, delicata pentru ca toata viata a trebuit sa trag din greu, sa fiu “barbata” si acum nu stiu sa ma las sa fiu vulnerabila, sa primesc ajutor. Am ajuns la o epuizare fizica si psihica din pacate si efectiv nu stiu cum sa gestionez acest lucru. In urma cu cateva saptamani am facut niste teste la psihoterapeut si mi s-a confirmat ca sufar de depresie si o anxietate cognitiva, adica imi este mereu teama ca sunt in pericol fizic, mintea creeaza permanent scenarii periculoase sau de moarte. sunt constienta de acest lucru dar nu stiu cum sa nu mai fac asta, nu stiu sa ma relaxez, nu stiu sa fiu doar eu cu mine.

    De curand am descoperit si de ce nu pot fi fericita si de ce sunt vesnic nemultumita oricat de bine ar fi totul in jurul meu, cum experientele din copilaria m-au facut sa imi creez un scenariu al vietii in care eu nu merit, nu am dreptul sa fiu fericita, iar daca as fi fericita cei dragi ar pati ceva rau.
    Din toate aceste motive si multe altele din aceeasi categorie, mi-ar placea sa particip la acest workshop. Ar fi prima ocazie din ultimii ani in care as face ceva pentru mine.
    Imi doresc sa fac acest lucru pentru mine in primul rand (sa fiu mai multumita, impacata, fericita cu persoana mea), apoi pentru a fi o mama cat mai buna pentru fetita mea, pentru a-i da un exemplu pozitiv, sa ramana cu o imagine placuta despre mama ei (sa raman in amintirea ei ca o femeie de la care a invatat sa fie blanda, feminina, iubitoare, rabdatoare, intelegatoare si iertatoare )

    Ce m-a contrariat un pic in articolele tale, a fost spiritualitatea, partea care se refera la rugaciune, la credinta in Dzeu. Eu nu sunt credincioasa deloc, din contra, nu cred in Dumnezeu, si ma tot intrebam cand iti citeam articolele daca aceste workshopuri se potrivesc si unor persoane necredincioase, daca se poate sa ne descoperim feminitatea, linistea fara credinta in Dumnezeu. Asta ar fi cea mai mare provocare pentru mine si cred ca si pentru Coach, sa reuseasca cumva sa ajute si persoane mai sceptice cum sunt eu si mi-as dori din suflet sa existe si pentru mine o solutie.
    Multumesc
    Madalina P

  6. Camelia says

    Am fost la doua întâlniri cu Oana si m-au marcat: informatiile unice la care facea apel, trăirile unice, sinceritatea de a te deschide lumii, iubirea interioara, meditația, curajul…si toate trăirile minunate de care am aflat pentru prima oară ca le pot accesa usor si simplu in interiorul meu…FEMINITATEA e puterea fiecarei femei dar nu o pot accesa decat initiatele in arta feminității! Mi-ar plăcea sa o ascult din nou, sa ma îmbogățesc de iubire si sa invat din daruirea ei…! Din aceste motive as dori sa particip la seminarul organizat de Oana…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *