Eu ca mamă, Iubirea Urbană
comments 5

De acum 10 ani… O zi de feminitate

Octombrie 2005. Dimineata de toamna calduta. Merg grabita la job pe stradutele intortocheate dintre Caderea Bastiliei si Lascar Catargiu. Am avut o vara mandra ca am terminat un master de Comunicare Manageriala si Resurse Umane. Pe al doilea, de Proiecte Internatioanle, abia l-am inceput cu emotii, bucurie si multe sperante de a-mi gasi un job in alta tara. Am 25 de ani, lucrez in centrul Bucurestiului, am serile libere. Weekend-urile la fel. Am un iubit, o gasca de prieteni, am bani sa merg la mare si la munte, sunt, Slava Domnului, sanatoasa. Cu parintii ma inteleg bine. Imi place viata mea, e senin in ea.

Ma uit la ceas. Sunt in intarziere. Un barbat pe la vreo 30 de ani ma opreste si imi spune:

–          Pot sa te intreb ceva?

Eu incetinesc pasul, ma uit in jur, fac ochii mari si aprob din cap, fara sa scot vreun cuvant.

–          De ce mergi asa intepata?

Ma incrunt la el, ii intorc spatele si plec si mai intepata, apasand ferm tocurile in asfalt. Cand ajung la colt, ma uit intrigata inapoi. El se uita la mine fumand si zambind. Imi striga:

–          Blandetea iti ofera mai multa putere!

Scot flacari pe nas si nu imi explic tupeul si superioritatea lui. Ma analizez din cap pana in picioare. Pantofii cu toc, pantalonii masculini cu dunga, bluza fara maneci si decolteul drept la baza gatului accesorizata cu margele din sticla de Murano. Un corp lucrat la sala si la electrostimulare. Manichiura la salon, nicio unghie ciobita. Ma uit in geamul unei masini. Parul sta asa cum l-am pus, intr-o dezordine controlata si studiata, suvitele blonde imi lumineaza bronzul. Imi place ce vad, ridic fruntea sus si pornesc hotarata spre job. Totusi, nu imi place ce simt. Am nevoie de o confirmare din exterior ca sunt ok, ca arat bine, ca ma incadrez in tiparele societatii, ca multumesc pe toata lumea, ca oamenii se simt bine cand ma vad si cand vorbesc cu mine. Am nevoie sa stiu ca sunt indreptatita sa fiu autoritara si ferma cu ceilalti, asa cum sunt si cu mine insami. Am nevoie sa stiu ca sunt perfecta si ca detin controlul.

Imi vine sa plang. Nu ma simt sigura pe mine. Trag aer adanc in piept si incerc sa nu las lacrimile sa curga. Daca ma vede cineva ca plang? Daca isi da seama cineva ca sunt slaba? Daca nu ma mai pot apara? Daca ar vedea ceilalti ca eu sunt in sufletul meu un copil? Tot ce am construit pana acum s-ar ruina pentru ca un barbat mi-a spus la colt de strada ca blandetea e mai puternica decat autoritatea.

Raman apoi pe ganduri si ma intreb cum voi fi ca mama, ca sotie, ca iubita si daca voi ajunge vreodata sa fiu atat de sigura pe ce am eu fara sa imi pese de ce spun ceilalti. Caut armonia, echilibrul si iubirea. Abia acum mi-am dat seama.

De ce abia acum mi-am dat seama? Oare de ce e asa de complicat sa fiu in contact cu mine? De ce nu ne spune nimeni ca este un intreg univers in interiorul nostru?

Oana Stoianovici: Fiecare dintre noi avem propriul univers interior. Si propria perceptie despre lume. Lumea nu exista pur si simplu intr-un fel anume, ci ne apare in felul in care suntem pregatite sa o vedem si sa o intelegem. Calatoria fiecareia dintre noi este in a ne slefui si curata felul in care vedem lumea, iar cu timpul invatam sa o si cream. Iar calatoria in feminitate nu este o exceptie – ea porneste de la asumarea propriului drum. Spui da, vreau sa ma cunosc ca femeie si sunt gata sa fac ce presupune asta: sa imi dedic timp sa stau cu mine, sa ma ascult, sa imi acord blandetea si intelegerea pe care le-as acorda cuiva drag, sa imi dau spatiul si climatul in care sinele meu profund sa poata capata curaj sa se manifeste. Incet, incet, asa cum imblanzesti un spirit salbatic, cine esti se revela in stralucirea lui. Asa cum o planta pe care o ingrijesti creste, infloreste si te incanta cu parfumul ei. Munca pe care o avem fiecare de facut cu sine nu are scurtaturi, dar poti face pasi mari pe drum atunci cand ai o calauza care sa te ghideze. Si pe masura ce parcurgi acest drum si inveti singura reperele, iti castigi puterea de a-ti da singura raspunsurile la intrebarile cele mai arzatoare ale fiintei tale. Pentru ca in inima ta se va fi trezit acel ceva, ca o busola magica, dupa care vei sti intotdeauna cum sa cauti nordul. Vei sti sa te centrezi, vei sti cine esti. Si vei straluci. Am creat “O zi de feminitate” tocmai pentru a te calauzi in procesul feminitatii tale. Ca in povesti, intr-o zi vei creste cat altele in ani. Ani de feminitate.

Cum ar trebui sa ne descoperim puterea si sa nu punem egal intre a avea puterea si a fi puternica?

Oana Stoianovici: Suntem atrase de putere si ne-o dorim. Capcana este insa sa dorim puterea altcuiva, nu pe a noastra. Si e usor de inteles de ce putem cadea in aceasta capcana – in jur, cel mai adesea, suntem asaltate de putere ca autoritate, puterea care se impune invaziv, masculin, sau de umbra puterii feminine, manipularea. Puterea unei femei se cultiva si se dezvaluie treptat. Cere multa straduinta, poate de aceea este si asa de rara. Sursa ei este intotdeauna centrul, acel loc in care te reconectezi cu sine. O femeie nu poate fi puternica daca nu se cunoaste pe sine, daca nu isi dezvaluie siesi si apoi lumii, harurile. Iar din cunoasterea lor vine increderea autentica, acea certitudine a cine esti si ce aduci unic in lume. N-am intalnit pana acum femeie neinzestrata. Am intalnit insa, femei care nu isi cunosteau zestrea si implicit nu o pretuiau. Cand noi nu ne pretuim, e greu sa cerem altora sa o faca. Chiar si cand avem puterea in cariera sau social, daca ea nu este dublata de a fi puternica, de a fi autentica siesi, ea termina prin a fi o povara sub care femintatea noastra este strivita. Imi doresc sa vad in jurul meu femei puternice, care isi poarta misiunile in cariera sau in familie cu gratia cu care duci ceva care te implineste, cu feminitate.

11071070_1107279219286873_708907165590595397_n

Oana Stoianovici va invita pe 17 octombrie 2015 la “O zi de feminitate”, un eveniment dedicat femeilor care vor sa se reconecteze la propriul centru, la propria sursa de putere feminina, sa construiasca relatii puternice si echilibrate cu cei din jur printr-un alt nivel de incredere in ele insele.

Oana Stoianovici este coach transformational cu o experienta de peste 11 ani in programe de leadership transformational si procese cuantice de vindecare. A studiat tehnologii de transformare in Statele Unite ale Americii timp de sapte ani, conducand cu rezultate exceptionale programe si antrenamente pentru peste 4,000 de participanti din toata lumea. Dupa ani de studiu, calatorii si descoperiri, Oana a conceput programe care sa ofere femeilor accesul catre propria voce, catre propria stralucire, catre starea de bine ca femeie.

In urma workshopurilor Oanei, femeile manager sau la inceput de cariera, femeile puternice si cele timide, femeile de 20 de ani si cele trecute de prima tinerete descopera noi nivele de echilibru personal, creativitate si plenitudine, care pot insemna cresteri in cariera, maternitate, expresie artistica si relatii implinite cu parteneri de viata.

Puteti afla mai multe despre Oana Stoianovici si programele pe care le conduce pe www.ozidefeminitate.ro si pewww.facebook.com/oanastoianovici.ro. Inscrierile la cursul “O zi de feminitate” se pot face online. Evenimentul aflat la a doua editie va avea loc la Hermitage Urban Spiritual Hub (str. Eminescu nr. 127).

CONCURS: Castiga un loc la workshop-ul “O zi de feminitate”. Raspunde, pana joi, 15 octombrie, la intrebarea “De ce crezi ca acest cadou este pentru tine?” Te rugam sa formulezi un raspuns care sa ne ajute sa te cunoastem. Impreuna cu Oana, voi desemna castigatoarea care are nevoie sa fie impreuna cu noi. Numele ei va fi postat aici, vineri, 16 octombrie, si pe pagina de Facebook Mamica Urbana.

Castigatoare concurs: Pentru ca am gasit in raspunsurile voastre doua povesti de viata care ne-au adus lacrimi de emotie, pentru ca noi vrem ca voi sa descoperiti cat de bogate sunteti in sufletul vostru si sa capatati puterea de a duce povestea mai departe catre un final luminos, armonios si plin de feminitate, impreuna cu Oana Soianovici am desemnat doua castigatoare, nu una. Daniela si Miruna, va asteptam, cu mare drag, maine de la ora 9.30, la Hermitage Urban Spiritual Spa, la “O zi de feminitate”. Va multumim pentru curajul de a va spune public povestea.

Va rog sa imi trimiteti, pe adresa ana.nicolescu@mamicaurbana.ro numarul vostru de telefon si numele complet.

Text: Ana Nicolescu

5 Comments

  1. Ingrid says

    Am avut ambitie, am castigat, apoi am pierdut… m-am cautat dar nu m-am regasit in alte parti, m-am intors acolo unde a inceput totul si sper un salt cuantic spre cine imi amintesc ca as putea fi!

  2. Stefania Nicolescu says

    Simt ca acest cadou este pemtru mine deoarece vreau sa imi redescopar feminitatea pe care timiditatea a innabusit o in adolescenta. Imi doresc ca fetitele mele sa creasca langa o mama puternica ce stie sa fie o femeie implinita in acelasi timp. Sunt pasionata de fotografie, as putea face fotografii in timpul evenimentului? Am in plan un proiect fotografic: Femei in oglinda. Si fotografia poate ajuta femeile sa isi redescopere feminitatea..

  3. Daniela says

    Buna, sunt mamica unei fetite dulci de 1 an si 2 luni. Acum 1 an si 2 luni am primit cel ma frumos dar, mpe langa am primt si darul de la Dumnezeu sa pot trai si sa ma bucur de buburuza mea, dar am platit cu un lucru (cu lipsa uterului) asta din punct de vedere medical, dar lucrul cel mai important e ca am pierdut femeia din mine. Traies un sentiment de amputare, cu toate ca vad in oglinda o femeie intreaga, frumoasa capabila sa isi duca planurile marete mai departe, dar cu toate astea am impresia ca toti din jur ma privesc ca si cum imi lipseste acel lucru. Nu vreau sa ii induc acest sentiment fiicei mele sunt mult prea datoare fata de Dumnezeu pt ca mi-a dat un copil minunat si o zile sa o cresc, de aeea imi doresc sa sar obstacolul asta.

  4. Miruna says

    Buna, sunt Miruna, si toata viata mea am trait sub semnul lui “Zoe, fii barbata!”
    A trebuit adesea sa-mi reprim tot ceea ce ar fi insemnat slabiciune, sa-mi inhib sensibilitatea, delicatetea si tot ceea ce era asociat cu a fi femeie. A trebuit sa strang din dinti si sa joc mereu acest rol al androginului social si emotional. Atat de puternica a fost aceasta “sterilizare” emotionala incat aproape toata tineretea mi-am petrecut-o intr-o menopauza indusa, fara sansa de a fi mama atunci cand mi-am dorit-o.
    Insa, tocmai sentimentul matern m-a salvat si dupa foarte multi ani de lipsa de speranta am devenit parinte. Viata a fost ata de ironica incat sa-mi ofere lectia de a fi parinte singur si de a juca si rolul de mama si pe cel de data in acelasi timp. Deci, inca o data, implinirea ca femeie a stat in umbra.
    Am reinceput- mai bine zis inceput- cunoasterea de sine si descoperirea ca femeie pentru ca vreau sa-mi cresc fetita ca pe un om intreg. Si… vreau sa pot oferi feminitate omului din viata mea. Este un drum al invatarii, dar sper sa ma pot simti intreaga intr-o zi.
    M-as bucura sa traiesc experienta atelierului tau!
    Multumesc!”

  5. Pingback: De acum 10 ani… O zi de feminitate – Mamica urbana, octombrie 2015 | TheFeminine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *