Iubirea Urbană
Leave a comment

Despre iubire. Conversație cu Măriuca

– Mami, eu te iubesc pe tine și îl iubesc și pe tati.

– E minunat, iubita mea, mă simt norocoasă.

– Dar cel mai mult, te iubesc pe tine și pe tati.

– Stai să văd dacă am înțeles. Tu vrei să zici că ne iubești și mai mult când suntem amândoi, împreună, iubești ideea de amândoi părinți ai tăi la un loc?

-Da, adică iubesc când vă zâmbiți voi unul altuia, așa ca în poaza aia de pe vaporaș, când erați voi demult. Ce fericiți păreați atunci!

– Păi eram.

– Și tu zâmbeai frumos.

– Și… pe Julie o iubești?

– Mmmm, pe Julie și o iubesc și nu o iubesc. Adică o iubesc nici mult, nici puțin. Așa cum stau stelele alea pe cer. Nici mult, nici puțin.

Îmi este din ce în ce mai clar că Măriuca, și copiii în general, percep lumea altfel decât cognitiv. O simt prin pori, o adulmecă, o testează cu simțurile lor mereu deschise, sunt intuitivi, pot distinge între multele feluri de a iubi și pot explica acest lucru în cuvinte puține, extrem de clar. Zilnic mi-e dat să mă minunez, să învăț, să mă deschid, să experimentez emoții și sentimente datorită Măriucăi. Mă simt binecuvântată.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *