Numele meu este Ana Nicolescu
și îți voi spune pe scurt cine sunt eu, în cifre:
Am lucrat 13 ani în presăpentru reviste de sănătate și frumusețe.
De 12 ani organizez evenimente de beauty și campanii de sănătate și responsabilitate socială.
De 3 ani jumate sunt co-fondator al agenției ParentingPR, unde construiesc alături de oameni luminoși, concepte, campanii și evenimente ancorate în realitatea societății românești pentru părinți și copii, pentru clienți care au ca target familia.

Despre mine
De 22 ani sunt împreună cu soțul meu. De 12 ani suntem căsătoriți.
Pentru că este foarte discret în mediul online, îi voi respecta decizia și nu îl voi expune pe blog.

De 6 ani scriu pe blogul Mămica Urbană și organizez evenimente cu mame bloggeri.
Intenția mea este să le ofer părinților momente de conectare în cadrul unei comunități cu valori și principii similare.

De 7 ani sunt mama Măriucăi și a Iuliei și am trăit în acești ani cele mai intense emoții din cei 38 de ani ai mei.


Cine sunt eu și ce îmi place să fac:

Îmi place să călătoresc și să descopăr colțuri de lume cu mare limpede și turcoaz. Cu caracatiță la grătar și dressing de ulei de măsline și oțet balsamic. Cu acorduri de chitară melancolică acompaniată de o voce feminină sonoră. Cu oameni plini de viață și muzicalitate pentru care cuvintele “repede” și “bani” nu reprezintă un scop, ci un mijloc.
Îmi place să citesc oricând, oriunde și oricum, dar mai ales seara la lumina difuză a lampadarului cărți despre Lolite, despre Dragostea în vremea holerei, despre Pânze de păianjen, Conversații cu Dumnezeu, feminitate, spiritualitate, dezvoltare personală, vindecarea rănilor.
Îmi place că alerg, să fac yoga, pilates, să înot, să mă conectez cu Mama Natură, cu Universul, cu mine.



Cine sunt eu si cum simt:
Simt parfumurile în culori: Herba Fresca de la Guerlain miroase a verde. Văd culorile în sunete: fucsia e cântată de pian, roșul de vioară, albastrul de chitară. Anumite întâmplări au gusturi, la fel ca și căsnicia mea, o dulceață de cireșe amare.
Consumerismul exagerat în care trăim, ne schimbă total percepția asupra lumii, ne face să credem că trăim ca să mâncăm mult și gustos, ne îndepărtează de la esența noastră de a fi, de a trăi în coumuniune cu natura, cu Dumnezeu, ne face să avem idei deformate despre noi înșine și să credem că deținem adevărul. Ne face să credem că putem interveni în procesele altora de transformare, fără a le respecta celorlalți ritmul și etapa de cunoaștere în care se află. Suntem anesteziați, și avem o ceață densă pe ochi.
Viața nu este despre câte case avem, despre moșteniri, despre mașini, despre vacanțe pe iahturi, despre fumat, muzică dată tare, despre care înjura și claxonează mai tare la semafor, despre câte cursuri opționale a făcut copilul meu, despre cine are dreptate în casă. Viața este doar despre iubire, în toate manifestarile ei pure, luminoase, venite de la Dumnezeu. Așa simt eu în acest moment. A trăi este o artă.
