In casa luminoasa, inalta si calda a Oltei Tudose mirosea a cuisoare. Un mix intre modern si vechi, intre lumini si umbre, intre cald si rece ma facea sa ma simt bine intr-un mod ciudat, ca in copilaria mea. Parca pluteam fara griji, intr-o lume buna. Am incercat o conversatie pamanteana, dar eu eram acolo doar fizic. Am baut un ceai care mi-a incalzit sufletul, bun de tot, nici prea cald, nici prea rece, dar aromat cu miere de trandafiri. Sigur erau trandafiri magenta. Asa i-am simtit.
Oltea ma invitase la o sedinta experimentala de Theta Healing. Si cum sunt intr-o perioada in care vreau sa ma descopar, sa ma dezvolt si sa ma lamuresc spiritual, am acceptat cu mare entuziasm si curiozitate. Am vorbit putin la inceput, in mare, despre viata mea, despre legaturile cu anumite persoane, am stabilit ce intentionam sa rezolvam, care sunt pasii, ce tango spiritual urma sa dansam si apoi am trecut la treaba.
Ca sa ma aduca in starea Theta, Oltea mi-a zis sa inchid ochii, sa-mi constientizez inima care coboara incet inspre picioare, iese prin talpi, merge pana in adancul pamantului, ia de acolo energia apelor si a naturii si se intoarce inapoi prin talpi si iese prin crestet de unde se transforma intr-o lumina protectoare care imi invaluie tot corpul. Am simtit apa rece a izvoarelor, mirosul verde padure al ferigilor umede, muschiul verde si moale al copacilor, scoarta neteda si alba a mestecenilor, seva lor clara si cruda, am respirat natura, mi-am luat-o in inima si am plecat cu ea. M-am invaluit cu energia ei.
Apoi am traversat universul, am trecut printr-o lumina alba, apoi printr-un joc de culori, unde rozul era culoarea compasiunii, am luat-o si am plecat cu ea spre o fereastra larg deschisa ce ducea spre o alta lumina alba, sidefie. Toata calatoria era ghidata de Oltea. Ea ma intreba daca sunt de acord sa facem unele lucruri. De exemplu, daca vreau sa ma intorc in momentul in care eram in pantecele mamei sau in copilarie. Am ales pantecul. M-am simtit cocosata si incorsetata. Am vazut ca o cochilie de melc care se rotea in continuu si ma (a)tragea in ea. In interior era o jucarie. Oltea m-a eliberat, m-a decorsetat, m-a readus in lumina.
M-a pus apoi in fata unei oglinzi imaginare. M-am vazut de la spate. Nu eram tot una cu corpul meu. Aveam haine grele. Oltea mi le-a dat la o parte pana am ramas intr-o rochie galben-portocalie. Purtam cizme mari, grele, ca de piatra neagra. Oltea mi le-a scos. Am ajuns intre oglinda si corpul meu. Am vazut deasupra mea un raft cu cutii negre si maro. In cutiile negre erau lacrimi albastre, ca albastru de metil diluat. In cutiile maro, erau ganduri, griji, amintiri dureroase. Oltea mi-a scos din subconstient “programele” de vinovatie, frica, furie, trufie, rigiditate, sacrificiu, castitate, razbunare si mi le-a inlocuit cu iubire neconditionata, iertare, acceptare, apreciere si cu faptul ca merit sa fiu iubita, iertata, apreciata.
Acum eram una cu corpul meu in fata unei oglinzi dreptunghiulare cu rama aurie, sprijinita pe picioare rotunde, ondulate. Mi-a fost greu sa spun ca ma iert. Am simtit apasare. Dupa doua incercari, ma vedeam in oglinda, luminoasa, intr-o raza galbena. Si m-am iertat. Si m-am iubit. Da, atunci am inceput sa ma iubesc.
Nu pot sa detaliez toti pasii, pe unii nu ii mai tin minte exact, iar unele etape nu le-am descris, sunt mult prea legate de viata mea interioara si de vietile anterioare, altele sunt prea meditative, prea laice si le-as desacraliza daca le-as scrie. Insa, cel mai important pentru mine, a fost, ca intr-o luni dupa-amiaza, am inceput sa ma iubesc. Si in casa mirosea a cuisoare, a ceai parfumat cu miere de trandafiri si nimic nu e intamplator.
Cand am ajuns acasa am iubit-o mult pe Iulia, ca si cum abia atunci o descoperisem. Iar ea a simtit. S-a uitat in ochii mei si a zis legat, cu m-urile apasate: “mama-mea”. Noaptea am dormit profund, limpede, legat, cursiv, am visat mult, am simtit multe, am simtit o prezenta masculina in camera, ma proteja. Nu am avut curaj sa ma intorc sa vad cine e. A simtit ca mi-e frica si s-a retras. Dar sentimentul de protectie mi-a ramas.
Efectele terapiei cu Oltea le simt in fiecare zi de atunci, in relatii diferite. Nu mai ma simt responsabila pentru tot ce misca in casa, pot sa-mi spun parerea fara imi fac griji ca cel de langa mine se va supara. Acum cred ca e dreptul meu sa spun ce cred, la fel cum e dreptul lui sa reactioneze cum poate, cum stie, cum vrea, cum simte. Nu ma mai simt mica si invizibila. Nu mai imi simt vocea firava. Simt ca nu mai am nimic de demonstrat nimanui, nici chiar mie. Pot sa-mi apar drepturile, pozitia, statutul si argumentele imi vin puternic, fara noduri in gat, fara senzatie de ace fierbinti pe fata, fara batai nebune de inima. Simt ca am puterea sa nu ma mai las manipulata si exploatata. Nu mai simt nevoia de razbunare, de cearta cu contraargumente mici, inutile, cauzatoare de tensiune. Accept ca atata poate el sau ea, incerc sa le dau multa iubire si imi vad mai departe de treaba.
Voi mai merge la Theta Healing pentru mai sunt multe de rezolvat. Si, la fel, o sa va povestesc de fiecare data despre drumul spre iubire si compasiune. Multumesc, Oltea, ca mi l-ai dezvaluit in acest fel.
Text: Ana Nicolescu
Consultant: Oltea Tudose
Terapeut si instructor de Theta Healing
contact@olteatudose.com
