Miercuri a fost o zi plina de joc, jocuri, jucarii, conectare si multa iubire cu Mariuca. A fost o zi cand m-am dedicat doar ei. Si, desigur, atunci cand avem acest tablou, emotiile grele ies la suprafata si bine fac ca sa nu ramana acolo sa se sedimenteze si sa se transforme in frustrari. Miercuri am fost la Santa Claus Kingdom. Si aici as putea sa inchei articolul pentru ca am zis cam tot. Insa va povestesc cum ne-am distrat acolo si ce ne-a atras cel si cel mai mult.
Pentru ca era pranz si eram plecate de acasa de vreo 3 ore, am inceput calatoria prin regat la Food Corner. Oferta nu era tocmai variata pentru mine care tin post si care incerc un alt stil de alimentatie, dar am gasit ce ii place Mariucai cel mai mult: snitel cu cartofi prajiti. De post aveau doar cartofi, fie piure, fie prajiti. Am luat si o felie de tort de mere si gata, ne-am umplut de energie pentru muta distractie. Impreuna cu Ania, prietena Mariucai, si mama ei, am luat cu asalt caruselul. Intai am incercat trasura. “Urcati si dvs daca vreti”, ma poftea binevoitor baiatul care apasa butonul rosu si pornea caruselul. M-am uitat intai sceptica la el, apoi la Gabi, mama Aniei. Baiatul insista: “Haideti, cu curaj”. Si cum in copilaria mea nu am avut parte de carusel, m-am cocotat imediat pe un cal alb cu hamuri magenta si mi-am imaginat ca sunt o frantuzoiaca cu cizme lungi si chipiu. Dupa vreo 4 – 5 ture, cand Mariuca aproape adormea leganata si invartita, am pornit-o spre jocurile gonflabile si am testat traseul din Indiana Jones.
Mariuca si Ania erau fericite, treceau peste obstacole, sareau peste bariere, se indesau in tuneluri inguste, se catarau si se aruncau voioase pe tobogane. Noi, mamele, nu am avut acces aici, desi mie mi-ar fi placut :). Fetele mai ca nu se dadeau duse, dar la insistentele mele, care inca speram ca mai prindem somnul de pranz, am pornit-o spre derdelus.
Ah, derdelusul. “Putem sa ne dam si noi cu ele?”, l-am intrebat pe domnul care impingea “saniile” rotunde albastre si rosii. “Da, sigur!” Ne-am asezat fiecare cu copilul ei si ne-am dat drumul pe singurul derdelus acoperit din Bucuresti. Wow, ce senzatie. Ce adrenalina pentru mama obosita din mine, pentru Ana care a uitat cum se simte cand sania aluneca cu viteza si pare ca nu se mai opreste… si derdelusul pare abrupt. Mi-a placut si m-am simtit din nou copil. Mi-a starnit pofta de adrenalina.
Apoi fetele, independentele, una de 3 ani jumate, una de 4 ani, au vrut sa se dea singure. Noi am ridicat din sprancene, l-am intrebat pe domn daca e safe, a zis ca da. Ne-am asumat riscul, am avut incredere in ele si le-am instalat singure, pe fiecare in cate o sanie. Se uitau intrebatoare la noi daca o sa fie ok, le-am confirmat, apoi le-am impins pe derdelus. Mama, ce bucurie pe ele, ce rasete ca de soricei, ce chiuiala, ce incredere au capatat dupa prima tura. Desigur, au urmat inca vreo 6.
Urmatorul pe lista a fost patinoarul la care Mariuca ravneste de la 1 an, dar nu a incercat pana acum. I-am pus patinele cele mai mici, totusi, cu 3 numere mai mari si am intrat cu ea pe “gheata”. O tineam de maini si o sprijineam cu corpul. Ce s-a mai distrat cand ii spuneam ca merge impleticita ca un betiv, ca iar a baut, pe furis, un butoi de bere si i s-au imnuiat picioarele, radea cu sughituri, iar eu nu mai puteam sa vorbesc tot de atata ras. A vrut doar o tura de patinoar, dar a fost o tura atat de intensa, incat de atunci numai despre asta vorbeste. Ne gandim sa-i aduca Mosul o pereche de patine…
Dupa patinoar, am gasit-o pe Ania la Castelul fermecat (gonflabil). Mariuca s-a infipt imediat la cel mai mare bouncer si a topait ca un iepure 10 minute in continuu. Un exercitiu bun de cardio, ce sa zic. La iesirea din Castelul fermecat, doua masute cu scaune mici ii asteptau pe copii sa-i scrie scrisori lui Mos Craciun pe vederi gata tiparite. Mariuca a scris 4 scrisori dintre care doar una am pus-o la cutia postala a Mosului, pe restul mi le-a pus bine in geanta cu rugamintea foarte ferma de a nu i le da Iuliei cand ajungem acasa.
Vizibil obosite, fetele nu se lasau. Au mai vrut inca o data la carusel. Le-am dus. S-au dat. Apoi ne-am mai tras sufletul la casutele cu dulciuri amenajate sub forma de oras in minatura. Acolo am descoperit bomboanele Bucuria despre care tot aud si Pravalia Mica, o minunatie de pravalie cu tot felul de bunatati pe baza de miere, propolis si alte produse ale stupului. Am cumparat asa: miere de lavanda, miere de zmeura, spray cu propolis Gatulet fericit (care, zicea domnul de acolo, ca este util si in cazul aftelor, herpesului, candidozei bucale). Poate fi folosit pentru copii si pentru adulti si a fost premiat la saloane internationale de inventii. Am mai luat o solutie cu propolis pentru copii, care se pune in nebulizator si tincura de propolis pentru copii, care nu are gustul acela puternic, ci este dulceag si discret, si foarte usor de acceptat de copii. Iar exclusiv pentru mine, am cumparat o crema hidratanta pe baza de antioxivita si apa termala. Exclusiv pentru Mariuca, o acadea cu desen sub forma de fulg. E inca sub influenta serbarii de la gradinita.
Dupa ce le-am luat la fete un suc de catina cu miere, pe care l-am baut noi, mamele, ne-am indreptat spre iesire mai bogate cu o experienta ludica, cu ceva adrenalina scoasa din sertare prafuite, cu bucuria Craciunului si mai accentuata si cu doua fete zglobii care au adormit pana am strabatut Pipera, cu destinatie Drumul Taberei. Si vorba Bogdanei, iata efectul Santa Claus Kingdom:
Am stat 4 ore la Santa Claus Kingdom si nu am reusit sa testam toate distractiile. Ce nu am bifat: partia de schi, peretele de escalada, pista de karting, trenuletul si saritul pe niste bile mari, gonflabile. Regatul va asteapta pana pe data de 7 ianuarie. Gasiti aici detalii despre program si preturi.
Sarbatori fericite, cu multa joaca si iubire!
Text: Ana Nicolescu
2 comentarii
Cat de frumoasa este viata cu copii! Te fac sa simti sarbatorile pe deplin si sa iti doresti uneori sa iti “reduci dimensiunile” sa te poti juca in acelasi locuri ca si ei :))
Asa e, Lexa, ma bucur ca simtim la fel. Craciun Magic!