Eu ca mamă
comments 2

Cum îi explici copilului că diferit nu înseamnă greșit?

Săptămâna trecută Măriuca a avut de făcut pentru școală un proiect cu galaxia. Ne-a povestit cum au făcut ceilalți copii desene sau decupaje pe hârtie și parcă ar fi vrut să facă la fel, dar, în același timp să fie și ceva diferit. Nu era foarte sigură că vrea ceva altfel, dar o anima ideea.

Pentru că încă nu strânsesem toate globurile de la Crăciun (vă vine să credeți?), i s-a părut amuzant să facem planetele din globuri. Am căutat bețe de frigărui și o bază în care să le înfigem. Nu am găsit. I-am zis să se gândească și la alte soluții. Copiii vin cu foarte multe idei creative când sunt puși/încurajați/lăsați să o facă. Am căutat gută. N-am găsit. Am căutat carton. Nu am găsit. Măriuca începea să fie dezamăgită. Am căutat folie colorată. Nu am găsit. Aracet. Nici. Deja copilul se vedea a doua zi fără proiect. Până la urmă a venit cu ideea să agățăm planetele cu ață portocalie (așa am găsit în casă) de un umeraș metalic. Îi sticleau ochii de entuziasm. Însă imediat s-a întristat pentru că e greșit. Doamna ne-a arătat să facem galaxia pe hârtie.

  • Măru, tu crezi că doar pentru că ceva e diferit, asta înseamnă că e greșit?
  • Nu știu.
  • Uite, tu pui planetele în ordine. Corect?
  • Da!
  • Pentru Saturn ai ales un glob cu dungă pe mijloc care să semene cu adevăratul Saturn. Corect?
  • Da!
  • Ai respectat mărimile lor. Corect?
  • Am făcut Soarele mare.
  • Ai colorat cu sclipici auriu si cu sclipici albastru Soarele, respectiv Pământul, ca să semene cât de cât. Corect?
  • Da
  • Deci proiectul tău funcționează.
  • Da!!
  • Este adaptabil? Adică putem să ne dăm seama că ai vrut să reprezinți o galaxie?
  • Da!
  • Deci putem spune că proiectul tău este corect?
  • Dar tu nu înțelegi că este diferit? O să râdă copiii de mine.
  • Dacă ar fi să nu duci galaxia la școală, ți-ar plăcea ce ai constuit?
  • Glumești? Nu mi-ar plăcea. Aș adora galaxia mea.
  • Te-ai distrat când ai făcut galaxia?
  • Da, m-am bucurat și mi-a plăcut.
  • Să știi că este un dar minunat să fii atât de creativ încât să poți face lucrurile diferit și să poți trăi bucurie atunci când faci ceva. Nu toată lumea este atât de norocoasă, ca tine, să fie diferită, creativă, autentică.

La vârsta preșcolară, comportamentul este determinat de emoție, nu de logică

A plecat cu umerașul spre școală, pe jumătate flatată, pe jumătate îndoită de reacția pe care o vor avea colegii ei. Mi-am adus aminte de conferințele Oanei Moraru în care spunea că la vârsta de 7 ani, pentru copii sunt foarte importante imaginea de sine, conectarea cu ceilalți, rolul în grup, reglarea impulsurilor și a emoțiilor. La vârsta preșcolară, comportamentul este determinat de emoție, nu de logică. Ei caută aprecierea adulților și vor să demonstreze că sunt competenți. Devin geloși dacă nu sunt apreciați în aceeași manieră ca ceilalți.

Voi alegeți să insistați cu explicațiile sau îi lăsați pe copii, pur și simplu, să experimenteze? Simt că unele explicații sunt în van pentru că oricum ei sunt mânați de emoție nu de logică la această vârstă.

Când a venit de la școală, m-a sunat bucuroasă și mândră că doamna și colegii au apreciat galaxia ei. M-am bucurat pentru ea și mi-am dat seama, pentru a mia oară, că nu putem să ne ferim copiii de experiențe, fie ele bune sau rele. Putem doar să-i conținem și să avem certitudinea că tot ce li se întâmplă este pentru creșterea lor. Și a noastră 😊.

Text: Ana Nicolescu

2 Comments

  1. Foarte frumos ai dirijat discuția Ana. Cu blândețe și deschidere. Aceasta i-a dat încredere în proiectul ei și cu siguranță a ajutat-o să îl prezinte astfel și colegilor, de unde succesul. Iar pe viitor va avea și mai mare încredere în ideile ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *