Mă strecuram printre străinii care vorbeau în engleză în fața unei covrigării, încercând să-mi fac loc printre ei spre Batiștei ca să nu întârzii la filmări. Când am simțit mirosul de covrigi calzi și de croissante cu vanilie, mi-am ridicat ochii din asfalt și am văzut că această covrigărie mare, pe colț, era luminată ca de Crăciun și mi-a plăcut lumina caldă de la interior în contrastul gri albăstrui al dimineții. Avea vitrinele pline de pâini mici și rumenite, mini pizze, plăcinte cu brânză dulce sau sărată, crenwurști în foitaj, covrigi cu tot felul de semințe, croissante cu unt, vanilie sau ciocolată. Toate aburiseră geamurile, iar dinăuntru mirosea a cald, a dulce și a bine. După cei aproape 30 de străini, la coadă așteptau trei corporatiști, două prietene studente, o mamă cu doi copii, cinci muncitori desprinși parcă din Las Friebinți și o băbuță care ajungea abia la raftul al doilea așa că nu putea să vadă și pizzele, dar nu conta că oricum nu avea cu ce să le mănânce și nici bani să le cumpere. Ținea în mână 1 leu pe care vântul i-l sufla de la jumătate în sus, iar ea încerca să-l domolească nu că era control freak, ci spera să nu-l piardă.
După ce am trecut de colț, hop încă o covrigărie. Tot măricică, tot oameni de toate soiurile la coadă. Apoi un magazin mic, înghesuit cu supe creme, smoothie-uri și salate. Nu prea mare înghesuială. Apoi iar o covrigărie, încă una, încă una pe dreapta, alta pe stânga. Un magazin cu cafea de specialitate și ceaiuri, micuț, cochet. Pustiu.
M-am întrebat tot drumul de unde fascinația pentru patiserie?
Oare de la lipsa de educație alimentară, de la faptul că nu știm consecințele covrigului pe termen lung, ca să zic așa? Sau poate că nu mai avem timp să mâncăm acasă, în tihnă, un mic dejun cu familia, ceva neprocesat, neprelucrat, fără potențiatori de arome. Sau de la comoditate? Sau poate pentru că avem nevoie de socializare dimineața înainte de muncă? Să fie vorba de puterea sau de lipsa banului? Oameni din toate categoriile sociale sunt atrași de mirajul patiseriilor și al fast food-urilor.
Atunci când faci ceva bun te premiezi cu ceva toxic. Huh?
Apoi ajungem acasă, ducem copilul la vaccin și mergem să sărbătorim că a fost cuminte, unde? La fast food. Păi asta-i o pedeapsă, cum să vă zic? Sau îi serbăm ziua acolo pentru că, nu-i așa, acolo sunt bucuria, distracția, karaoke, cartofii prăjiți și torturile dulci. Așa îi condamnăm pe copiii noștri la automatisme toxice și îi înarmăm pentru viața de adult cu mesajele că este ok ca atunci când fac ceva bun să se premieze cu ceva toxic. Nu e vorba că haideți, doamnă, că un hamburger nu a omorât pe nimeni, ci despre asocierile pe care le fac cei mici cu fast-food-ul. Acolo este bucurie, ne întâlnim cu prietenii, ne distrăm și chiar dacă știm că nu sunt ok hamburgerii, tot îi mâncăm că doar părinții ne-au adus aici, iar ei știu mai bine. Și mie chiar îmi plac cartofii prăjiți și primesc și o jucărie la meniu. Așa mi-a zis o fetiță de 9 ani. Să recapitulăm: copilul face ceva bun, noi îl ducem să-l otrăvim și pentru că l-am dus acolo, fast-food-ul îl premiază cu o jucărie.
Cel mai de preț dar pentru copii este timpul nostru, suntem noi când ne jucăm cu ei, când ne uităm la ei cu admirație, când se simt văzuți, auziți, acceptați pentru tot ce sunt, nu doar pentru ce fac, când simt că sunt o bucurie în viețile noastre.
Este imposibil să avem o alimentație de nota 3 și să ne așteptăm la o sănătate de nota 10
Ce trebuie să înțelegem este că avem nevoie să schimbăm puțin perspectiva și să gândim pe termen lung. Este imposibil să avem o alimentație de nota 3 și să vrem o sănătate de nota 10. Noi singuri ne condamnăm copiii la obezitate, la diabet, boli de inimă și la asocieri total neavantajoase pentru ei pe zona de mâncare. Se pare că un procent foarte mic ia în calcul bolile la care se expune și costurile tratamentelor medicale necesare pentru vindecare sau ameliorare.
Vă las aici un interviu cu Fotis Vlachos, health coach, despre alimentația la copii care, desigur, începe cu educarea și alimentația la adulți.
Text: Ana Nicolescu
Foto: Eurodiet
