Eu ca mamă
comments 2

Doar cu tine invat sa (ma) iubesc

Stateam toti patru in pat. Eu, in mijloc, culcata pe-o parte. Bodgan in spatele meu, tolanit si el. Fetele in fata mea, ca la teatru. Eu eram scena, pe care Bogdan o manevra pe Minnie, intr-un dialog cu Mariuca, spre deliciul Iuliei. El le intreba pe fete diferite chestii, cu vocea lui Minnie, iar ele se prapadeau de ras. La un moment dat, Minnie le-a intrebat, uitandu-se spre mine: “Ea e mama voastra?”. Mariuca a sarit in sus si a strigat “Daaaa”, iar Iulia a dat din cap afirmativ, mangaindu-ma cu mana ei mica si fina.

“Daca ea e mama voastra, inseamna ca sunteti tare norocoase!”- a raspuns Minnie.

Iar mie mi s-a orpit respiratia pentru ca este prima oara cand Bogdan transmite un mesaj asa de frumos prin joaca, atat mie, cat si fetelor.

Citeam vineri seara, super rapid, pe telefon, in timp ce ma batea vantul pe balcon, in singurele 2 minute de mine cu mine, un interviu cu Alfie Kohn despre Tu ce fel de parinte esti? In seara aceea si in urmatoarele doua zile, am aflat, fara sa-i intreb, de la toti cei cu care m-am intersectat in weekend, ce fel de parinte se vede ca sunt eu. Etichetarile lor au fost variate si cred ca fiecare are cate un adevar: “Esti prea permisiva”, “Esti prea tensionata”, “Te agiti mult prea mult”, “Analizezi prea mult”, “Iti pui prea multe intrebari”, “Esti rigida”, “Esti posesiva”, “Te joci prea mult”, “Nu faci bine ca o lasi pe Mariuca sa planga, nu e normal”, “Nu impui limite”, “Esti cea mai buna mama pentru fetele tale”.

Si ca si cum nu as fi crezut toate etichetarile celor din jur sau poate ca nu ma multumeam cu ce primisem pentru ca simteam ca trebuie sa mai fie ceva, Universul mi-a dat raspunsul. Mariuca a initiat jocul cu schimbul de roluri intre noi, pentru prima oara. Mai incercasem eu acum vreun an, dar imediat ce m-am facut mica in bratele Mariucai, ea nu a putut duce emotiile si a zis ca nu ii place sa ne jucam asa. Serile trecute insa, a venit la mine si mi-a zis:

–          Mami, hai sa ne jucam de-a gradinita. Eu sunt mama si tu esti puiu’.

Mi-am pus imediat o pereche de leggings de-ai ei pe cap, asa cum face ea din dorinta de a avea codite ca ale Fetitei Zurli, am zis ca azi sunt roscata si mi-am intrat in rolul de Mariuca dusa la gradinita de dimineata:

–          Mami, nu vreau sa pleeeci! Am zis eu tanguindu-ma si agatandu-ma de ea.

–          Puiule, te iubesc, tu esti dragostea mea, acum ramai cu copiii, te joci mult mult si eu vin repede sa te iau. Imi spuse ea calma, mangaindu-ma cu o mana si cu cealalta tinandu-ma in brate.

–          Ba nu vii repede, ma pacalesti. Ma tavaleam eu pe jos.

–          Puiule, vine mama repede, cum te tresesti, imediat ciocan la usa, uite asa. Si ciocanea ea in usa de la dormitor.

–          Da’ eu nu vreau sa pleci, eu vreau sa merg cu tine acasa, sa ne incuiem in camera si sa stam muuuult acolo, pana apare luna. Ma plangeam eu si ma agatam de piciorul ei.

–          Puiule, uite, parintii trebuie sa munceasca sa aiba bani sa cumpere la copii mancare, Pampers, jucarii. Spuse ea calma si dandu-si imaginar parul lung pe spate.

–          Mami, tu esti mami a meu, eu nu vreau jucarii, vreau sa stau cu tine. Incercam eu sa imi amintesc toate argumentele pe care ea mi le da dimineata si sa le reproduc.

–          Puiule, tu esti soricica mea chit, iti promit ca o sati placa azi la gradi, uite azi aveti dans si uite ce tutu frumos ai, toate fetitele vor vrea sa fie ca tine. Vezi, azi o sa fii un exemplu pentru ele.

–          Maaaamiiii, nu vreau sa fiu exemplu. Vreau sa-mi aduci un tutu cu buline ca de Minnie, si unul cu toate culorile si o bluza cu Hello Kitty si sa vii prima dintre toti parintii.

–          Da, puiule, ia sa vezi ce repede vin! Spuse Mariuca, in continuare calma si rabdatoare, dar putin mai ferma. Cand dadu sa se ridice, eu am inceput sa plang:

–          Mamiiii, nu plecaaaa! Vreau sa fiu fetita ta.

–          Puiule, dar tu esti fetita mea pentru totdeauna si eu mama ta tot pentru totdeauna. Imi zise ea cu multa caldura.

Intre timp, Iulia se uita la noi mirata, neintelegand de ce eu ma tavalesc pe jos si plang. A venit la mine sa ma mangaie si se uita cand la mine, cand la Mariuca.

–          Puiule, uite, eu simt cand tu te gandesti la mine si cand ai nevoie cel mai mult de mine si atunci iti trimit pupici magici care sa te faca puternica. Spuse ea mangaindu-ma si uitandu-se drept in ochii mei.

–          Ai simiti ieri cand te-am strigat? Intreb eu intrebarea pe care mi-o pune zilnic cand o iau de la gradi.

–          Puiule, simt si cand nu ma strigi. Dar tu ai simtit ce pupici mari ti-am trimis? Mi-a spus ea entuziasmata.

–          Daaaa. Mami, vii sa ma iei prima, tu cu Beba si tati sa ne astepte pe pietroi. Si mergem sa luam biberon galben si ou Kinder si pe urma facem pizza si ne jucam mult noi, fetucinele. Da, mami? Si sa te duci sa scrii mult ca sa mergem la Disneyland maine.

–          Puiule, asa o sa facem, doar ca la Disneyland o sa mergem cand o sa fie si Beba mai mare. Acum plec ca trebuie sa mergeti la masa. Te iubesc, tu esti sufletelul meu. Mi-a spus ea iubitoare.

Apoi m-a strans tare in brate, m-a pupat mult si a plecat dragastoasa, calma, hotarata si ferma.

Si asa mi-a oferit cea mai frumoasa imagine a mea, ca si cum ar fi purtat o oglinda mare la gat, o imagine mai frumoasa decat stiu eu, vorba cantecului Laurei Stoica. Mi-a aratat ca sunt mai calma decat ma percep eu si mai rabdatoare. Si mi-a pansat rana care mi se deschisese de ceva timp, pentru ca eu credeam ca in ultimul timp ma pierd cu firea destul de repede si nu mai am resurse sa fiu atenta la nevoile ei.

8fce569cca7365024896858952bf0fa0

Text: Ana Nicolescu

Foto: PhotoliciousPinterest

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *