Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

În liniștea nopții, stând lipite una de cealaltă, atât de lipite încât ne simțim inimile cum bat, micuța blondă mă roagă să îi povestesc șoptit, la ureche, cum s-a uitat el după ea când a văzut-o în dimineața aceea cu trotineta. Îi povestesc. Mai vrea o dată aceeași poveste. I-o mai spun. Mai vrea încă o dată. Mi se închid ochii și rezum povestea. Nu e mulțumită. Vrea să i-o spun ca la început: cu multe cuvinte și cu vocea jucăușă.

Măriuca are aproape 5 ani și este îndrăgostită lulea de un băiețel de la ea de la grupă, pe nume Vlăduț. Lui îi plăcea de ea de la grupa mică, însă ea a început să-i dea atenție abia la finalul anului școlar. El îi aduce cadouri: o floare din hârtie pe care i-o oferă așa, o inimă de plastic mov (pentru că știe că e culoarea preferată a Măriucăi) cu care cântase înainte la chitara tatălui său și vopseaua i se scarojise puțin, două broaște țestoase roz țipător – magnet de frigider.

Ea i-a dăruit o mașinuță galbenă, iar el a rămas mut de uimire preț de 5 secunde. Sunt împreună la toate activitățile și educatoarea i-a auzit că și-au promis că se vor căsători. Într-un weekend nu ne-am sincronizat cu Vlăduț și cu părinții lui și nu am reușit să ne vedem în parc. În drum spre casă, dezamăgită, m-a rugat să intrăm la Auchan să cumpere un pistol. De jucărie. Pentru Vlăduț 🙂

Apoi ea a început să se îmbrace la grădiniță cu rochiile de Elsa, de Anna, de Cenușăreasa, de Minnie, ca să o vadă Vlăduț. Doar că el a început să nu mai vorbească cu ea. Tristețe mare, durere, frământări, discuții până târziu în noapte că de ce s-a speriat Vlăduț de ea și se joacă doar cu băieții. Ea spune că vrea să stea doar împreună, și la ore, și la joacă, și la somn, și la masă, să vină el la noi acasă, să meargă ea la el acasă. Îmi mărturisește în fiecare seară că ea vrea să se căsătorească cu mine și cu Vlăduț.

Fiecare dintre ei face lucruri în fața celuilalt pentru a se simți văzuți. Măriuca vorbește mai tare când el se îndepărtează sau trece pe lângă el izbindu-se ușor umăr de umăr. El face acrobații pe covorul din holul grădiniței când Măriuca se îmbracă de plecare.

Ea nu vrea să rămână la grădiniță dacă nu e Vlăduț. El se uită din spatele clasei să vadă dacă vine Măriuca. O vede, se liniștește, i se detensionează corpul pentru câteva secunde, apoi începe foiala cum să facă să o pună doamna pe Măriuca lângă el. Toată grădinița îi știe de cuplu. Seara, când ajungem acasă, ea se duce pe balconul dinspre casa lui Vlăduț și cântă cât poate de tare ca să o audă el. Apoi vorbește cu o busolă: Telefonule, arată-mi-l pe Vlăduț!

 Eu văd clar semnele unei îndrăgosteli. Așa că i-am propus Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului, Psihoterapeut de Familie, Membru al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie să scrie un articol pornind de la această poveste.

Ce se întâmplă la nivelul creierului cu copiii de grădiniță atunci când se îndrăgostesc? Ei par a urma același traseu ca adolescenții, chiar și ca adulții. Se poate vorbi de mica adolescență?

Dr. Cristina Petrescu-Ghenea: Până la vârsta de 5 ani copiii sunt capabili de a exprima întreaga paletă de emoții începând cu cele primare, descrise foarte frumos și în filmul de desene animate Inside Out: furie, frică, tristețe, dezgust și bucurie, dar și emoții mai complexe ca gelozia, mândria și chiar iubirea. Nu se poate vorbi încă de o ”mică adolescență” deoarece adolescența presupune niște modificări cerebrale mult mai complexe care se manifestă prin cu totul alte comportamente. Este vorba de reorientarea atenției și interesului adolescentului de la familie către grupul de egali de vârstă. Deocamdată, bucurați-vă de preșcolaritate ca o etapă a descoperirii lumii care îi înconjoară dar în care cel mai important etalon rămân familia, părinții.

Subiectul îndrăgostirii la vârsta preșcolarității este unul destul de controversat și în literatura de specialitate. Controversele pleacă chiar de la modul în care definim această îndrăgostire și ce presupune ea. Pe de altă parte, preșcolarii, în jurul vârstei de 5 ani, au început să cunoască lumea care îi înconjoară, cu multe dintre atributele acesteia: suferința, vinovăția și chiar moartea. Tot în acest moment ei află mai multe despre relațiile romantice. Este mult mai probabil să vedem îndrăgostirea la copii care au fost expuși comportamentelor de iubire, oferirii de afecțiune în cuplu, ai căror părinți sau alte persoane apropiate oferă un exemplu în acest sens. Din păcate, înca nu știm ce se întâmplă cu creierul îndrăgostit la această vârstă, asumând că această îndrăgostire există și nu este vorba doar de proiecția unor emoții și trăiri ale noastre, ale adulților asupra celor mici. Abia am aflat, de curând, ce se întâmplă cu creierul adulților când iubesc:

Nu știm încă dacă aceste modificări cerebrale se pot extrapola și creierului unui copil de 5 ani.

Ce se schimbă în comportamentul lor și cum îi putem ghida?

Dr. Cristina Petrescu-Ghenea: Asta variază de la copil la copil. Unii pot să nu aibă niciun ”prieten special” la grădi iar ideea de îndrăgostire să le ramână complet străină până mai târziu în viață, pe când alții să abunde de preferințe care se succedă una după alta: azi îmi place de Măriuca, peste o săptămână de Irina și mai încolo de Alexandra. Este bine să ne abținem a eticheta aceste preferințe pentru jocul cu un copil sau altul ca relatii de ”iubit/iubită” dacă cel mic nu exprimă asta. Atașamentul pe care copilul l-a dezvoltat în relația cu părinții joacă și el un rol important în aceste comportamente. Ce este mai important de reținut pentru părinti este că aceste emoții îl pot copleși câteodată pe cel mic, mai ales dacă trăiesc dezamăgiri. Ca multe alte lucruri înfricoșătoare pentru părinte, îndrăgosteala și suferința din dragoste trebuie văzute mai degrabă ca oportunități de creștere și nu ca drame. Cum multe mămici de ”pici” deja au observat, un astfel de moment, în care copilul nostru a trăit respingerea, poate pentru prima oară în viață, sau alte emoții greu de tolerat, ne poate fi semnalat de comportamente problematice ale celui mic care este nervos, supărat, mârâit, plânge din senin și nu înțelegem de ce. Excludem diverse lucruri care țin de împlinirea nevoilor lui în familie și de mediul de acasă iar dacă suntem destul de atenți și de conectați cu copilul descoperim că se întâmplă ceva la grădi. Atunci este timpul să stăm de vorbă cu cel mic. Este momentul să îl învățăm să spună emoțiilor pe nume cum se simt emoțiile pozitive și cele negative în corp, să vorbim despre dragoste neîmpărtășită, despre faptul că nu toți cei pe care îi placem sunt obligați să ne iubească la rândul lor.

În nicio clipă însă nu trebuie să transmitem mesaje de invalidare de tipul: ”Îți trece până te măriți!”, ”Câți or să mai fie cei care te vor răni! Nici n-o să-ți mai amintești de Georgel până te faci mare!” și în niciun caz ”Te iubește și de aceea îți vorbește urât sau te-a lovit!”. Pentru copil suferinta este reală și actuală și deși nu va dura la fel de mult ca a unui adolescent sau a unui adult, el chiar se simte trist și dezamăgit, de multe ori fără să înțeleagă de ce. Este datoria noastră să îl purtăm prin această experiență DAR fără a proiecta asupra lui propriile noastre suferințe în dragoste, ci păstrându-ne echidistanța. Sunt, de fapt, autori care vorbesc despre faptul că îndrăgostirea la această vârstă este mai degrabă proiectarea experientelor amoroase ale adultului asupra celui mic. Asta susține și Bruno Humbeck în cartea sa Suferința din dragoste, unde afirmă că ”pentru ca o suferință să aibă legătură cu dragostea trebuie să intervina adolescența”.

Cum le vorbim despre iubire, despre îndrăgostire, despre relații, despre ceea ce simt ei inclusiv fizic (lipsa poftei de mâncare, gărgărițe în stomac, lipsa atenției și a concentrării la opționale). Ce le spunem astfel încât să înțeleagă conceptul de iubire?

Dr. Cristina Petrescu-Ghenea: Evident că este important cum le vorbim despre dragoste și trebuie să facem asta cu mintea deschisă, fără a-i minți sau păcăli, fără să ne cramponăm în mituri și în propriile spaime asupra a ceea ce este și nu este potrivit pentru ei să afle la aceste vârste. Mai presus de toate, este bine să nu le contaminăm viziunea despre dragoste de la această vârstă cu propriile noastre experiențe negative și păreri personale în acest sens. Nu este de exemplu atât de important să îi demonstrăm Măriucăi că nu se va mărita cu Vlăduț, asta va descoperi ea singură, sau poate nu, cine știe?

Important este ca, la fel ca și cu alte discuții importante cum ar fi cele despre moarte sau sexualitate să nu răspundem întrebărilor care încă nu ni s-au pus, deci să nu îi copleșim cu informații pe care nu sunt încă pregătiți să le primească. Dar mult mai important decat ceea ce spunem, este ceea ce le arătăm: modul în care văd ei dragostea la adulții din jurul lor. Acesta o să fie și modelul despre relații pe care copiii îl vor interioriza și pe care îl vor căuta, inconștient, ca adulți. Sunt experți în relaționare ca soții Gottman, Dr. Sue Johnson sau Esther Perel – care va și veni să ne vorbească despre dragoste și intimitate în iunie la București. Poate fi util pentru părinți să vizioneze prezentările video ale acestor oameni de știință deoarece suntem încă influențați de o sumedenie de mituri și idei preconcepute pe care știința ultimilor ani le contrazice. Putem să ne asigurăm astfel că nu transmitem copiilor noștri propriile răni sau idei greșite despre dragoste și relații.

Cum să îi explic că nu e nevoie să se îmbrace cu rochiile de prințesă, lui Vlăduț îi place oricum de ea. E nevoie să o aduc cu picioarele pe pământ din lumea basmelor sau e normal să fie cu capul în nori și să se preocupe de aspectul ei? Nu vreau să-i retez euforia. Pe de altă parte nici nu știu cum să mă port, ce să încurajez și ce nu. Instinctul îmi spune go with the flow. Însă, ca mamă, simt să o protejez.

Dr. Cristina Petrescu-Ghenea: Un copil protejat este un copil informat. Avem acum posibilitatea să nu cultivăm ideea greșită conform căreia oamenii ne vor iubi pentru cât de bine arătăm și conform căreia îi iubim doar pe cei care ni se par ”frumoși” din punct de vedere fizic. Evident că și fizicul contează, dar copiii trebuie să afle de la vârste mici că nu este cel mai important lucru. Vedem în jurul nostru mulți adulți tineri care își ghidează alegerile partenerilor intimi în funcție de look. Simplul fapt că există aplicații cu care ne putem tria posibilii parteneri în funcție de felul în care arată, ne dovedește superficialitatea cu care oamenii privesc relațiile romantice și viața în doi. Astfel, dăm prilejul multor suferințe.

Mesajul că lui Vlăduț îi place de ea așa cum a cunoscut-o până atunci este important și putem să îi mai explicăm Măriucăi faptul că Vlăduț poate să fie debusolat de aceste schimbări. Exista diferențe de gen între băieți și fete și în modul în care ei percep lucrurile.

Important de transmis este și că ea poate alege să se îmbrace special pentru plăcerea ei, nu neapărat ca să atragă atenția sau să fie plăcută de alții.

Un alt subiect important pe care îl putem dezbate cu această ocazie este care ar fi alte atribute, în afara înfățișării, pentru care oamenii ne iubesc. Ne mai putem folosi de acest moment pentru a vorbi despre diferențele dintre băieți și fete, pe înțelesul copiilor dar și despre sexualitate și părțile intime ale corpului nostru. Cu atenția de a ne limita la ceea ce copiii ne arată că sunt pregătiți să afle prin întrebările lor.

Text: Ana Nicolescu

Specialist:  Dr. Cristina Petrescu-Ghenea

Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului,

Psihoterapeut de Familie

Membru al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie