Inspir și expir
comment 1

Educația financiară pentru copii. Fiecare generație vine cu motivația proprie

Sâmbăta trecută am fost la o conferință despre bani cu speakeri diferiți ca studii, viziune, experiență, mod de expunere. Astfel că după 6 ore de educație financiară, am plecat acasă cu multe perspective, cu conștientizări, cu planuri de pus în practică și cu un subiect pe care îl tot dezbatem în familie și cu alți părinți prezenți la conferința Liber la educație și educație la liber, organizată de Mozaic Media.

Conferința a fost moderată de Alex Zamfir, iar primul speaker a fost Oana Moraru. Din punctul meu de vedere, ca să o auzi pe Oana, trebuie să ai o anumită deschidere și către partea spirituală a vieții. La ea pragmaticul și spiritualul se îmbină firesc, însă percepția mea este că de abia acum începem să ne trezim spiritual și mesajul Oanei nu a ajuns la toată lumea. Ea și-a început dialogul (căci Oana interacționează mult cu sala) spunând că toate componentele pentru educația financiară ar putea fi inserate la matematică, biologie, educație civică etc, nefiind necesar să avem materii separate pe educație financiară, educație rutieră, educație sexuală. Ține de abilitatea fiecărui profesor să introducă aceste elemente în materiile predate.

De ce nu vedem bogăția spirituală ca pe o bogăție?

În India există materia educarea ascultării instinctului, adică ce simt copiii dincolo de ce le spune creierul. Mi-a plăcut asta și m-a pus pe gânduri. Mulți văd India ca pe o țară săracă financiar, însă nu pot vedea bogăția spirituală. Și știți de ce nu vedem bogăția spirituală a altora? Pentru că nu o vedem nici pe a noastră, individuală, proprie și nu știm cum e să ne simțim de milioane cu un salariu infim, în loc să avem milioane și să ne simțim ca niște sclavi. Mai târziu, în cadrul conferinței, Adrian Asoltanie avea să vorbească despre lucrurile care sunt gratis și care ne duc către prosperitate.

Dacă fiecare generație vine cu propria motivație de a învăța?

Oana ne-a transmis ideea că fiecare generație vine, până la urmă, cu propria motivație de a învăța și de a ajunge prosper în viață. De cele mai multe ori ne trimitem copiii la școală cu diferite amenințări, în funcție de generația din care facem parte. Bunica i-a spus mamei să învețe ca să nu ajungă la sapă de lemn. Mama ne-a spus să mergem la școală ca să nu ajungem pe străzi. Iar noi ce le spunem copiilor? Le dăm diferite motive tot constrictive, amenințătoare, cu previziuni sumbre asupra viitorului dacă nu învață.

De ce merg copiii la școală?

Prin mâna Oanei au trecut mii de copii de-a lungul celor 20 de ani la catedră. Pentru cei mai mulți dintre ei, principalele motive pentru care merg la școală nu sunt să învețe lucruri noi, să aibă un job bine plătit, să facă o facultate etc, ci să se simtă bine și să se distreze. Din perspectiva asta, amenințările cu care ne trimitem copiii la școală când nu vor sau îi punem la teme, par inutile. În plus, constrângerile frustrează. Oana propune să mergem cu încredere că fiecare generație are propria motivație pentru educație și prosperitate și că oamenii se dezvoltă mult mai autentic, organic și pe drumul misiunii sale atunci când nu sunt constrânși și puși în tiparele generațiilor precedente. Există preconcepția că am ajuns azi oameni prosperi tocmai pentru că părinții ne-au condiționat să învățăm și că am mers la școală de frică. Însă nu putem ști dacă nu cumva am fi ajuns și mai bine dacă am fi învățat de plăcere și prin motivație intrinsecă.

Ce copilărie au avut cei mai bogați americani?

Oana a expus un studiu în care erau analizate viețile câtorva americani bogați. Se pare că una dintre cheile succesului a fost plasată încă din copilărie atunci când părinții lor au introdus elemente de comunitate în viața lor: să ajute, să doneze, să se voluntarieze. Și tot atunci, acești părinți și-au lăsat copilul în frustrare (nu i-au terminat fraza, nu l-au legat la șireturi dacă nu a reușit din prima, nu s-au ocupat de dorințele copilului, ci doar de nevoile lui etc) și l-au conținut, având încredere în destinul lui sigur și autentic. În aceste cazuri, părinții au rămas martori la suferința copilului până când copilul a exprimat intenția. Nu i-au dau părinții soluția.

O idee tare bună mi s-a părut să îi rugăm pe copii să deseneze pe un vision board, cum ar vrea să arate viața lor și încotro să meargă. Unde vrei să fii în viață?

În interacțiunea dintre noi și bani, vorbim tot despre relație

Gaspar Gyorgy și-a intitulat prezentarea Sufletul banilor. O asociere curajoasă având în vedere că suntem un popor în care circulă credințe precum: Banii-s ochiul dracului, Oamenii bogați sunt imorali, Nu poți să faci bani din ceva ce-ți place, Munca trebuie să fie multă și grea etc. Eu deocamdată nu rezonez cu ideea că banii au suflet, însă cred că ei sunt energie care trebuie circulată, nu stocată. Ca și terapeut specializat pe terapia de cuplu, Gaspar vede că în interacțiunea dintre noi și bani, vorbim tot despre relație. Indiferent de cantitatea de bani pe care o avem, de perspectiva asupra vieții, fiecare dintre noi avem o serie de răni când vine vorba de bani. Referitor la relaționare, Gaspar a adus în discuție și percepția pe care o avem despre oamenii cu bani sau cei săraci și cum ne raportăm la ei. Unii dintre noi ne simțim inferiori în fața celor foarte bogați și superiori față de cei săraci. Se întâmplă acest dezechilibru pentru că nu îi vedem pe oameni dincolo de statutul lor financiar, nu le vedem sufletul și nu ne conectăm la nivel emoțional, energetic și spiritual. Ne conectăm unii cu alții la nivelul eu-lui.

3 mituri toxice despre bani

În continuare Gaspar a detaliat 3 minciuni despre bani. Unii ne-am regăsit într-un singur mit, alții în niciunul, iar unii, s-au regăsit chiar în două.

  1. Niciodată banii nu ajung. Acest mit are la bază o frică și ne împinge să ne implicăm obsesiv în ceea ce înseamnă muncă. Pentru că ne dedicăm muncii, ratăm timpul petrecut cu familia. Astfel că avem tendința de a-i mitui pe copii pentru a compensa timpul pe care nu îl petrecem cu ei. Sfatul lui Gaspar: dă copiilor mai mult din ceea ce ești tu. Ei au nevoie de afecțiune. În momentul în care ne definim lumea ca fiind deficitară tragem toată plapuma financiară asupra noastră. Nu mai vedem sufletele de lângă noi, cheltuim într-o manieră nesănătoasă și avem tendința de a-i cataloga pe oameni în funcție de situația lor financiară.
  1. Mai mult înseamnă mai bine. Este reacția la faptul că niciodată nimic nu este suficient. Ne face lacomi fără să conștientizăm și devine o cursă din care nimeni nu iese învingător. Ne instigă la competiție și la violență și avem tendința de a ne uita la noi în funcție de rezultatele financiare. Sfatul lui Gaspar: Calitatea vieții noastre crește când interacționăm cu sufletele, când avem recunoștință profundă.
  2. Asta e, nu ai ce să faci. Acesta este cel mai toxic mit pentru că încurajează resemnarea, renunțarea și ne face cinici. Ne face să spunem că nu suntem fericiți pentru că nu avem bani și așa îi creștem și pe copiii noștri. Sfatul lui Gaspar: Fă pace cu banii.

Dacă vrei să ai o relație bună cu banii, îmbunătățește-ți stima de sine

Cei cu stimă de sine ridicată au bune abilități de autocontrol și sunt optimiști. Ei îndrăznesc să creadă că banii vor veni și vor găsi o soluție. Bogăția se măsoară în suflete, nu în bani. Dăruiește cu sufletul, primește cu sufletul. Banii vin la cei care îi iubesc. Cât despre generozitate, Gaspar spune că banii nu sunt ai mei sau ai tăi, sunt ai noștri, sunt ai nimănui și ai tuturor. Fie ca noi toți să trăim în bunăstare financiară și relațională. Pentru că merităm asta.

80% din timpul în care stăm treji, îl petrecem în relație cu banii, fie să-i facem, fie să-i cheltuim.

Adrian Asoltanie spune că educația financiară este parte din viață. El merge prin școli și le vorbește copiilor despre bani. Când le pune întrebarea De unde aveți banii?, există 3 răspunsuri:

  • i-am câștigat pentru că am muncit ceva.
  • i-am primit de la bunica, de la mama, de la Zâna Măseluță, de ziua mea etc.
  • i-am luat singur din portofelul mamei, tatei etc.

În funcție de aceste răspunsuri, Adrian urmărește cum copiii își formează tipare comportamentale. De exemplu, cei care spun că își câștigă banii muncind, stau demni în bancă. Cei din a doua categorie își doresc chestii scumpe și au impresia că banii pică din cer. Cei care se servesc singuri din portofelele părinților se uită la Adrian cu un aer de superioritate, chiar dacă sunt în clasa a I-a. Nu au respect față de proprietatea altcuiva și nici față de ideile altora.

Educația financiară este despre valoare, limite, recompense, amânare

Adrian propune să ne întoarcem de la goana către obiecte la goana către oameni. Cele mai importante lucruri în viața, cele care ne duc către prosperitate sunt gratis: încrederea, flexibilitatea, educația, norocul, adaptabilitatea, instinctul, perseverența, ambiția, determinarea, curajul, reziliența. Munca este o parte importantă a succesului. Adrian zice așa: dacă vrei să-ți cunoști copilul, pune-l să muncească. Observă-l ce face. Copiii se simt mândri când văd ceva făcut chiar de ei.

Sistem propus de Adrian, testat de noi, acasă

Noi am implementat, de ceva luni, sistemul de plicuri propus de Adrian pentru copii. Julie strânge bani pentru un fotoliu, un birou și un scaun de la Ikea. Îi observ perseverența și ușurința cu care pune, de fiecare dată când primește bani, jumătate din suma primită în plicul pentru visele mari. Asta o învață să aștepte și să planifice.

40% din sumă o pune pentru revista Pipo și Rafa Girafa, care vin la grădiniță, pentru covrigi, înghețată și jucării nu foarte scumpe. Prin acest plic, îi transferăm copilului puterea de a-și cumpăra singur. O idee tare bună împărtășită de Adrian la conferință a fost ca atunci când mergem la supermarket să îi dăm copilului 5 lei să își aleagă el de pe raft ce vrea să-și cumpere. Ce se întâmplă: prospectarea ofertei, analiza ofertei, calcule dacă au suficienți bani, posibilitatea de a se cupla cu sora/fratele ca să aibă împreună o sumă mai mare, negociere, decizii. Vedeți diferența dintre îți iau ce-mi ceri și îți dau o sumă de bani din care poți să îți iei ce vrei?

Adrian este de părere că treaba noastră ca părinți este să le dăm copiilor de gândit. Copiii sunt mult mai maturi și mai inteligenți, trebuie doar să îi lăsăm să se desfășoare fără să îi îngrădim și fără să îi cocoloșim în exces.

Revenind la sistemul cu plicurile, 10% din suma primită, Julie o pune în plicul pentru donații. Încă nu am donat. Așteptăm să se strângă mai mulți și apoi vedem ce cauză alege Julie. Așa cum sugerează Adrian, vom merge cu fetele în mediile sărace să aibă contact cu copii de acolo, să vadă, să simtă, să trăiască o experiență care să le scoată din zona de confort și care să le arate să nu toți copiii au ce au ele. Lecțiile vin din julituri și din lacrimi. Copiii trebuie duși în context pentru că este foarte important ca ei să vadă situația concretă.

Un aspect interesant care a fost punctat și la conferință este diferența de comportament financiar dintre frați și surori. Deși crescute de aceiași părinți, cu aceleași idei și concepte, Măriuca și Julie fac rost de bani în moduri diferite, își pun targeturi diferite, una este darnică, alta este strângătoare. Așa se pare că este în multe familii și este firesc pentru că suntem diferiți. Poate că ideea este să avem abordări diferite și nu să îi încadrăm pe ambii copii în aceleași concepte.

Bogăția înseamnă echilibru

Bani vin când faci ceva bun pentru altcineva. Este important să ne setăm un scop pe termen lung și să muncim pentru a-l atinge. Cineva care se uită departe, nu mai vede toate tentațiile zilei prezente. Adrian a vorbit de și mai multe lucruri care au făcut lumină în mintea și în sufletul părinților: despre roata vieții, filmul vieții, despre cumpătare vs cumpărare, despre construiesc vs consum, despre recunoștință vs recunoaștere, despre educație vs entertainment. Vă recomand să mergeți la un curs de-al lui, are și pentru adulți, și pentru copii, și este poate speakerul cel mai ancorat în realitate și cu soluții concrete pe care l-am ascultat până acum. Dacă nu îți dai seama cât fumezi, de exemplu, el îți traduce câte salarii fumezi pe an sau câte luni muncești doar pentru a mânca o salată la mall în pauza de prânz. La final, Adrian concluzionează: bogăția înseamnă echilibru.

Oferă-i copilului spațiu pentru creștere

Carmen Iorgulescu de la Ken Academy a avut misiunea destul de grea de a vorbi tot despre educația financiară după Adrian. Iată ce idei am reținut câteva idei de la ea:

  • Pentru că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, este nevoie să te adaptezi, să fii creativ și să găsești soluții
  • Abilități antreprenoriale = abilități de viață
  • Antreprenoriatul nu este despre știință, nici despre artă. Este practică. – Peter Drucker
  • Proiectul Lemon Coolers
  • Oferă-i copilului spațiu pentru creștere
  • Nu pleca la cumpărături cu copilul obosit, stresat, înfometat.

Felicitări, Mozaic Media pentru organizare. Mulțumim, partenerilor care susțin educația la liber: Parteneri: BCR, Bringo, Banca Românească, Humer, Boiron Romania, Mobila moll, Next Romania, Tefal, AQUA Carpatica, NESCAFÉ Dolce Gusto Romania.

Au mai scris despre conferință: Laura Bucur, Natalia Dabija. Deocamdată 🙂

Text: Ana Nicolescu

Foto: Laurențiu Greger

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree