Inspir și expir
comments 4

Ce este important să le transmitem copiilor despre propria sexualiate?

educatia-sexuala

I-am trimis aceste întrebări Dianei Stănculeanu în urmă cu ceva vreme ca un preview pentru conferința din 29 octombrie pe care o va susține alături de Urania Cremene și Gaspar Gyorgy. Întâmplarea face ca răspunsurile la întrebările mele despre educația sexuală la copii să fi venit chiar azi, în plină mediatizare a balului bobocilor din Cluj. Să fie ne fie de folos tuturor părinților și să ne vedem cu bine duminică la conferința cu tema Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare. 

Vei vorbi la conferința din 29 octombrie despre educația sexuală. Care este cel mai mare tabu pe care părinții îl au legat despre acest subiect?

Diana Stănculeanu: Aș vorbi mai degrabă despre prejudecățile legate de acest subiect:

  • Pentru mulți părinți încă educația sexuală se limitează la a vorbi cu copilul despre relația sexuală și anatomia acesteia, pierzând din vedere bogăția de concepte ce se ascund sub umbrela educației sexuale (stimă de sine, limite, emoții, încredere, atașament, respect, funcționalitatea corpului nostru, protecția și sănătatea lui, abuz etc.)
  • Mulți părinți se îngrijorează că o discuție onestă despre sex îi va încuraja să aibă de timpuriu relații sexuale, deși studiile arată că în multe situații există fie o amânare a comportamentului sexual fie o asumare responsabilă a acestuia, cu mijloacele de protecție incluse.

Pe lângă aceste două prejudecăți, nu trebuie să ignorăm dificultățile emoționale ale părinților în abordarea acestui subiect. Suntem o generație de adulți cu care nu s-a vorbit în copilărie despre sex, sau s-a vorbit în contextul păcatului, amenințărilor și emoțiilor de rușine și frică. Lipsa de experiență sau experiența îmbibată de atâtea emoții negative, face ca subiectul să fie unul greu pentru foarte mulți părinți.

Cât credem noi că știu copiii despre educația sexuală și cât știu ei de fapt?

Diana Stănculeanu: Este greu de răspuns la această întrebare, unii știu mai nimic, alții știu mult mai mult decât permite nivelul lor de dezvoltare. Mi s-a întâmplat să stau de vorbă cu copii de 9-10 ani cu care îmi propusesem să discut despre iminența pubertății. Am constatat într-un grup de 30 de elevi, că 2-3 primiseră acasă informații despre menstruație și alte modificări corporale, în timp ce alți 15-20 de copii cereau informații despre jucării sexuale (mai exact vibrator), despre pornografie și sado-masochism.

Mi-am găsit greu cuvintele pentru că mă aflam în fața unor copii cărora le lipseau informații elementare despre sănătatea corpului lor, dar avea frânturi de informații despre dimensiuni ale sexualității umane pentru care un copil de 9 ani nu este încă pregătit. Este important să conștientizăm noi, părinții, că am pierdut rolul de educator unic în viața copiilor. Sursele lor de informație sunt diverse și extrem de accesibile.

Toate aceste informații sunt la un click distanță, copiii le citesc fără a avea însă filtrele sociale, cognitive, emoționale și morale pentru procesarea lor corectă.

De aceea este atât de important să alegem să fim noi primii (chiar dacă nu vom rămâne și singurii) educatori ai copiilor noștri – să le prezentăm etapizat informațiile, să le explicăm informațiile la care au acces prematur și să facilităm dezvoltarea acelei grile de înțelegere care îi va ajuta pe copii să rămână sănătoți și protejați.

Care este cel mai mare pericol dacă fugim de educația sexuală?

Diana Stănculeanu: Voi răspunde la această întrebare folosindu-mă de câteva cifre:

  • România este pe primul loc în Europa la sarcini în adolescență; sarcini care transformă copii în părinți sau care se încheie în avorturi traumatice pentru fete de 14-15 ani.
  • la 15 ani, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au deja o viață sexuală activă; dintre aceștia doar 40% au folosit un prezervativ și doar 7% pilula contraceptivă. Cu alte cuvinte, nu doar că încep repede, dar nici nu se protejează. Sunt cifre extrase din studiul internațional Health Behaviour of School Aged Children, realizat de către Organizația Mondială a Sănătății în anul 2016. Sunt culese date din 42 de țări, inclusiv România, de la eșantioane de elevi de 11, 13 și 15 ani. Este important să ținem cont de faptul că procentele anterioare sunt valabile pentru copiii care sunt prinși în sistemul de învățământ. În România însă, sunt sute de mii de copii pe care sistemul îi pierde, prin neînscriere sau abandon. În rândul acestora, ne așteptăm ca aceste comportamente sexuale de risc să fie mult mai frecvente.

Aceste cifre acoperă doar realitățile ușor de măsurat, însă trebuie să avem în vedere și alte categorii de costuri – cele emoționale, plătite de mii de adolescenți care nu sunt în confort cu corpul lor, care intră nesiguri, anxioși în primele lor relații de cuplu, care nu știu să pună limite în relații ce devin abuzive, care nu știu să-și comunice nevoile, inclusiv pe cele sexuale, într-o manieră respectuoasă, care construiesc cu greu intimitate emoțională și care, iată, vor deveni, ca și noi, părinți ce vor comunica cu dificultate cu copiii lor despre acest aspect atât de important al personalității noastre.

De fapt, ce înțelegem prin educație sexuală?

Diana Stănculeanu: Spuneam mai devreme că este important să ne îndepărtăm de înțelegerea limitată conform căreia educația sexuală îi învață pe copii să facă sex. Când vorbim despre educație sexuală este important să avem în vedere următoarele dimensiuni:

  • Drepturile copilului la sănătate și protecție;
  • Informații corecte, științifice legate de dezvoltarea umană, anatomie, sănătate;
  • Informații corecte, științifice legate de contracepție, naștere, boli cu transmitere sexuală;
  • Explorarea sănătoasă a propriului corp, în vederea cunoașterii, îngrijirii, protecției acestuia și în cele din urmă, obținerii unui confort emoțional în raport cu ceea ce vedem zilnic în oglindă;
  • Viața de familie, relații interpersonale, valorile care ghidează relațiile interumane în general;
  • Roluri și egalitate de gen, discriminare și abuz sexual.

Informațiile legate de fiecare dintre aceste teme majore vor fi transmise copilului etapizat, în funcție de vârsta, nivelul de dezvoltare cognitivă, socială, emoțională și morală a copilului, în funcție de contextul său specific de viață și valorile profunde ale fiecărei familii.

Sigur că voi pune clasica întrebare: de la ce vârstă începe educația sexuală la copii?

Diana Stănculeanu: Mult mai devreme decât probabil s-ar aștepta mulți dintre părinți. Controversa ce înconjoară adesea subiectul educației sexuale, precum și dificultățile emoționale ale adulților în abordarea acestui subiect, generează o astfel de întrebare precum și tendința de a amâna. Educația sexuală trebuie să înceapă însă simultan cu educația copiilor noștri despre orice altceva pe lumea asta; poate să înceapă conștient și asumat de-ndată ce copilul achiziționeaza limbajul. Cu ajutorul cuvintelor, fiecare copil “etichetează”, ca mai apoi să înțeleagă, universul uman și fizic. Îi învățăm cu blândețe și răbdare că au nas și urechi, picioare, ochi și gură, buric și coate. În același context trebuie să învețe și denumirea și apoi funcțiile organelor genitale. Este vorba despre corpul lor și despre funcționalitatea acestuia și este primul pas pe care îl facem pentru a ne asigura că ai noțtri copii învață sănătatea și protecția. Pe măsură ce cresc, informațiile oferite se diversifică, capătă complexitate și acoperă mult mai mult decât anatomia corpului uman, migrând către emoții și relații, către concepte superioare care țin de intimitate, stare de bine cu sine, stimă de sine, relații, acceptare, încredere, atașment, respect, comunicare și iubire.

Dar la adulți? Chiar așa, nu ar fi mai util ca înainte de toate să existe cursuri de educație sexuală pentru adulți? Ne-au lipsit cu desăvârșire. Și e un paradox pe care poate îl explicăm acum. Denumim organele sexuale cu tot felul de cuvinte, numai nu cu denumirile lor avevărate, dar în unele situații bărbații se strigă între ei folosind denumirile organelor sexuale: Ce faci, c*&^e? Uite-o și pe p^#*a aia cum a parcat. Bine, nici astea nu sunt denumirile din manualul de anatomie, dar nu mai există pudismul în situațiile astea. 

Diana Stănculeanu: Eu asist cu bucurie la creșterea unei piețe informaționale și educaționale importante, ce vizează viața de cuplu. Cu siguranță, în contextul maturizării și educării noastre în orice aspect ce ține de calitatea vieții noastre de cuplu, sexualitatea nu ar trebui să lipsească. Sunt greu de găsit lecturile potrivite, care să țintească cu precădere acest subiect, dar în contextul căutării de răspunsuri cu privire la cum și cât comunicăm, cum și cât exprimăm afecțiune, împlinim nevoi, suntem atenți la sine și la celălalt, am încredere că subiectul sexualității nu va rămâne neatins.

Cum știm câte informații le spunem copiilor când vin să ne întrebe ceva pe tema sexualității? Adică ei au la 6 ani o anumită curiozitate. Cât de profund ne ducem cu explicațiile? De unde știm cât pot înțelege?

Diana Stănculeanu: Aici aș avea câteva recomandări punctuale:

  • Explorați nivelul anterior de cunoaștere a copilului în legătură cu subiectul în cauză; cu alte cuvinte: Ce știi tu despre asta? De unde ai auzit? Poți să îmi spui mai multe?;
  • Oferiți răspunsuri clare și scurte, în acord cu nivelul de dezvoltare a copilului și utilizând cuvinte pe care acesta poate să le înțeleagă. În primii ani de viață, gândirea copiilor este concretă, bazata mult pe experiențe directe de învățare; așadar, răspunsurile noastre trebuie să fie la fel;
  • Așteptați întrebări suplimentare din partea copiilor, înainte de a oferi detalii suplimentare;
  • Este ok să spun „nu știu încă, dar voi încerca să aflu și să discutăm apoi despre asta” atunci când fie nu știm răspunsurile sau nu ne simțim încă foarte confortabil cu a răspunde și avem nevoie de puțin timp pentru a procesa experiența respectivă;

Mai multe despre informațiile specifice pe care copiii pot să le primească în fiecare etapă de vârstă, vom afla la conferința din 29 octombrie :).

Ce este important să le transmitem copiilor despre propria sexualiate?

Diana Stănculeanu: Că este o parte importantă a ființei și personalității noastre, care trebuie explorată, cunoscută, acceptată, integrată cu firesc, bucurie și naturalețe și în legătură cu care nu avem de ce să simțim rușine și teamă.

Sper să ne vedem în număr cât mai mare pe 29 octombrie la conferință.

Programul evenimentului:

09:30-10:00 Înregistrarea participanților
10:00-11:30 Importanța sănătății sexuale: despre corp, emoții și relații în educația sexuală a copiilor
11:30-11:45 Coffee break
11:45-13:15 Stilurile parentale – impactul lor în cuplu și în relația cu cei mici
13:15-14:30 Pauza de prânz
14:30-16:00 Inteligența emoțională – cum îi putem ajuta pe copii să se împrietenească cu emoțiile
16:00-16:15 Coffee break
16:15-17:00 Q & A – întrebări și răspunsuri

Locație: – Biavati Events.

Prețuri și înscriere:

Data limită de înscriere a participanților – vineri, 27 octombrie.

Taxa de participare este de 200 lei.

Pentru mai multe informații, vă invităm să scrieți la adresa de e-mail contact@paginadepsihologie.ro. Detalii suplimentare găsiți și pe pagina de Facebook a evenimentului.

Articole pe tema educației sexuale găsiți atât la mine pe blog aici, cât și la Bogdana Dobre și Lucia Radu Simota.

Text: Ana Nicolescu

Specialist: Diana Stănculeanu,

psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale,

coordonator în cadrul Organizației Salvați Copiii, Centrul de Educație Emoțională și Comportamentală pentru Copii (CEECC)

Foto: Pixabay

 

4 Comments

  1. Felicitari pentru acrst articol! Este un subiect pe care multi parinti inca il mai considera tabu, iar altii se limiteaza numai la discutii generale, care tin numai de anatomia copilului, diferentele dintre fete si baieti si cam atat. Mie imi sunt de mare folos aceste informatii, mai ales ca fiica mea a ajuns la varsta la care anumite raspunsuri nu-i mai sunt suficiente. Si noi, parintii, trebuie sa invatam sa ne informam, sa ne autoeducam, daca vrem sa crestem copii sanatosi din toate punctele de vedere.

    • Ana Nicolescu says

      Așa e. Și eu consider că totul pornește de la cât de informați și sinceri suntem mai întâi cu noi și apoi cu copiii noștri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *