Până în jurul vârstei de 6-7 ani, este o mare etapă de creștere când sunt deschise ferestrele de oportunitate în care se formează felul în care fiecare om înțelege lumea, acționează asupra ei și o face din perspectiva a cine simte el că este pe dinăuntru.
Până la 6-7 ani, poți forma în copil exact atâta hărnicie pe care o va angaja în lucru pentru restul vieții, poți canaliza definitiv atenția, poți induce un anumit nivel de curiozitate și dorință de a reuși. Până la 6-7 ani, aproape tot ce ține de reglajul emoțiilor, de nivelul de angajare față de oameni și activități, de bogăția și expresivitatea limbajului, de limpezimea operațiilor logico-matematice se așază ca fundament al ulterioarei creșteri.
Marile sincope în învățarea citit-scrisului la clasele primare, în focalizarea energiei pentru a duce la bun sfârșit o sarcină, abilitatea de a exprima raționamentul unei probleme de matematică, spiritul de observație și operațiile gândirii critice – se trag de la oportunități insuficient explorate la vârsta preșcolară – atunci când creierul este foarte plastic, flexibil și când orice intervenție conta dramatic de mult. (Oana Moraru, mentor educațional – interviul integral aici)
Sâmbătă am mers la conferința Grădinița 2.0. Educație conectată. Părinți implicați, susținută de Oana Moraru, cu sprijinul Kinderpedia. În sală au fost educatori și manageri de grădinițe din sistemul privat. Am aflat ce este ideal ca ei să facă la grădiniță cu cei mici, dar, mai ales, cum putem noi, ca părinți, să continuăm acasă acest program, cum îl putem completa sau chiar suplini. Și putem să facem asta pentru că până la 6 ani învățarea se face prin joacă. Dar, atenție. Să nu ne transformăm în profesori, lecțiile se fac sub formă de joc.
Oana a vorbit la conferință despre contribuția reală a dascălilor în dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor și despre cum se măsoară impactul unei grădinițe bune. Ce fel de feedback este cu adevărat relevant pentru părinți și idei concrete de jocuri și strategii pentru intelectul și comportamentul celor mici.
Mi-au atras atenția câteva idei:
- Jocurile matematice și lingvistice dezvoltă gândirea.
- Între 0 și 6 ani inteligența evoluează natural. Educatoarele pot interveni să favorizeze și să sedimenteze și este de evaluat care e valoarea adăugată e educatoarelor în progresul natural al unui copil.
- Copiii de grădiniță pot să învețe concepte matematice prin joc: ideea de descompunere. Iau doi copii și le dau câte un iaurt la fiecare. Unuia îi dau o linguriță, altuia o lingură mare. Îi rog să estimeze din câte linguri/lingurițe vor termina iaurtul. Sau îi pun să estimeze câte bile încap într-un borcan. Alternez dimensiunea bilelor și a borcanului.
- Ideea de ciclicitate când li se vorbește despre omida care se transformă în fluture. Unde mai există în viață cicluri? Iar ei spun: noapte și zi, anotimpurile, planetele în jurul soarelui, circuitul apei în natură. Sau unde mai există spirală în Univers? Calea Lactee, melc, valul
- Coloratul în contur este important pentru că îi dă copilului o senzație de zen, îi antrenează mușchii și este prima formă de concentrare și de a sta în sarcină.
- Ce nu le place copiilor e semn că acolo trebuie intervenit pentru că acolo le este greu.
- Aduceți-i pe copii în sarcină fără niciun pic de toxicitate critică. Nu tonul moralist îl face pe copil să învețe. Iată o variantă de a-i determina pe copii să termine ce au început: Măi, copii, putem să stăm pe un scaun neterminat? Să ne îmbrăcăm cu o haină fără o mânecă? E important să terminăm ce începem. Prin tot ce facem și vorbim, reușim fie să apropiem copilul, fie să-l îndepărtăm de noi. E valabil și în dinamica cu adulții.
- Exersați memoria activ și conștient. Învățați-i cântece și poezii în care sunt nevoiți să își amintească logic ce au de zis. Un cântec eficient este Zece negri mititei. Ca să-l reproducă, cei mici trebuie să țină minte ce face fiecare negruț.
- Regulile nu se trasează cu NU. Se trasează pe pozitiv.
- Munca e în joacă, dar cu standarde de întărire pozitivă.
- Absența plânsului nu înseamnă că cel mic s-a adaptat la grădiniță. Vezi copilul că s-a adaptat când corpul lui e relaxat, când își face prieteni cu ușurință.
- Alternativele educaționale sunt doar povestea de suprafață. Unele metode noi formează doar o poveste, fără concept și competență. În schimb, unele metode vechi formează concept și competență. Aveți grijă atunci când alegeți grădinița ca metoda ei să conțină atât poveste (grădinița în pădure, de exemplu), cât și concept și competență. Adică în urma mersului în pădure, azi am învățat să formăm mulțimi cu bețele, am exersat prezența conștientă când a spus fiecare ce zgomote aude, ne-am depășit limitele când am lungit traseul cu 10 minute față de cel de ieri. La finalul oricărei sesiuni de joacă (chiar și cea ce voie) trebuie să existe un raport de activitate cu ce obiective au fost atinse de copii, ce au învățat nou, ce deprinderi, ce abilități au exersat. Integrarea este cuvântul cheie în perioada de neuro-plasticitate.
- Există o tipologie de serbare în care copiii se simt bine încă de la repetiții.
- O grădiniță, la intrare, trebuie să arate ca un șantier, nu ca un hotel. Ca un șantier creativ care să îi permită copilului joaca, explorarea, dezvoltarea.
- E nevoie de formare continuă pentru educatori pentru că fiecare generație e o provocare și ce mergea la generația de acum 6 ani, nu mai merge la cea de acum.
Ce ar trebui să dezvolte o grădiniță bună și pe ce arii să le dea feedback părinților
- Maturitatea emoțională – adică: toleranța la frustrare, limitele personale, nivelul de colaborare, întrepătrunderea datelor sociale
- Atitudinea față de învățare – receptivitate, capacitatea de a finisa, nivelul de hărnicie, capacitatea de a finaliza
- Atenția voluntară – autocontrolul, abilitatea de a sta în flux, capacitatea de a asculta activ, spiritul de observație
- Inteligența generală – gândirea logico-matematică, limbajul, memoria, hărțile mentale
- Motricitatea grosieră
În viziunea Oanei, educatorii comunică cu părinții foarte clar, în conștiința și vocabularul fiecărei familii, la modul ideal, astfel:
- Documetarea foto și video zilnică a activităților, cu impact pentru cele 5 direcții de mai sus
- Întâlniri individuale lunare de feedback cu descriproti clari pentru cele 5 direcții de dezvoltare
- Un raport scris la final de semestru și de an școlar cu acești descriptori, pe trei niveluri de achiziție: slab dezvoltat, în progres, bine dezvoltat.
În realitate, comunicarea cu părinții nu ține pasul cu tehnologia și standardele actuale
Kinderpedia a realizat la finalul lui 2018 un studiu cu privire la rolul tehnologiei în educația preșcolară. Iată câteva aspecte mi-au atras atenția:
- Deși trăim într-o eră digitală, comunicarea dintre grădinițe și părinți se face tot prin ședințele cu părinții (91,50%) și comunicarea față-în-față (89,9%)
- Cu toate că respondenții nu consideră Facebook-ul și grupurile pe Facebook o modalitate sigură de comunicare, 6 din 10 educatori și manageri de grădinițe comunică cu părinții prin acest canal.
- Kinderpedia este soluția digitală interactivă care aduce împreună grădinițele, educatorii și părinții pe aceeași platformă. Prin intermediul aplicației, părintele este mereu conectat atât cu directorul grădiniței, cât și cu educatorul, fiind tot timpul la curent cu ceea ce face copilul său la grădiniță.
Bloggerii părinți în dialog cu educatorii
La finalul conferinței mi-am expus părerea în calitate de reprezentant al părinților, alături de Ana Maria Mitruș de la Meseria de părinte și de Cristian Petre de la Jurnalul unui tată. Virgil Ianțu a fost moderatorul acestui panel și a avut grijă să nu spunem lucruri trăsnite 😊.
Am vorbit împreună despre:
– dialogul grădiniței cu părinții pe aspecte administrative și implicarea părinților în procesul educațional
– imaginea copiilor pe Facebook
– impactul benefic al grădiniței în dezvoltarea copiilor
– valoarea și rolul educatorilor în dezvoltarea copiilor
Eu cred că putem să creăm un sistem educațional sustenabil încă de la grădiniță, fără diferențe notabile în sistemul de stat și cel privat, dacă:
- Nu mai așteptăm ca îmbunătățirea să o facă altcineva.
- Pornim de la ce poate să facă fiecare la nivel individual și chiar ne apucăm să facem (să fim oameni mai buni, un părinți mai buni, să ne implicăm în activitățile grădiniței/școlii cu disponibilitate și curiozitate și să continuăm acasă ce se începe la grădiniță/școală)
- Ne adunăm în comunități cu aceleași interese, valori, viziuni, energie. Interacționăm, ne cunoaștem, vedem ce putem să facem împreună. Stârnim un prim val.
- Ne unim într-o comunitate mare de părinți la nivel național. Sunt multe comunități foarte implicate, inclusiv pe plan local. Nu au legătură politică. Doar educațională.
- Unim comunitatea părinților cu cea a dascălilor. Poate cea mai importantă mișcare în schimbarea viziunii asupra sistemului de educație din România este aceea că nu ar trebui să fim separați. Părinții și profesorii trebuie să facă front comun pentru binele copilului. Că până la urmă, asta ne dorim cu toții.
- Îi dăm voce și copilului și ținem cont de ce își dorește. Facem sesiuni de lucru între cadrele didactice, părinți și elevi și integrăm totul într-o viziune ancorată în realitate, care se poate implementa și care are efecte pozitive asupra tuturor celor 3 părți, dar mai ales asupra elevului.
Text: Ana Nicolescu
Foto: Kinderpedia