Inspir și expir
Leave a comment

Enjoy the ride!

De dimineata am fost la sala. Nu era multa lume. Soarele lumina benzile de alergare pe care le ochisem din strada prin peretii de geam. Mi-am facut rapid abonament, m-am schimbat si mai rapid ca doar aveam sa stau doua ore si nu voiam sa pierd nicio secunda. Cand sa-mi pun geaca in cuier, un card cu un mesaj inspirational si motivational pe peretele vestiarului, mi-a incetinit ritmul. Mi-a placut. I-am facut poza. In timp ce prelucram poza, m-am indreptat spre banda de alergare. In drum, mi-am luat o apa plata. Cu ochii in telefon ca sa postez poza pe Facebook, am rugat un antrenor musculos si tanar sa-mi arate ce stie banda sa faca. Mi-a aratat. Voia sa-mi spuna mai multe, dar eu eram preocupata de poza.

Dupa ce am alergat 20 de minute, m-am indreptat spre biciclete, tot cu ochii in telefon. Acelasi antrenor tanar mi-a reglat saua si manerul. Iarasi ar mai fi vrut sa spuna ceva. Nu a reusit. Am raspuns la cateva mailuri in timp ce am pedalat 15 minute. Brusc, o raza de soare puternic s-a proiectat in geamul din cladirea de vis-à-vis si m-a facut sa strang pleoapele. Cu ochii mijiti am vazut un porumbel care ciugulea cateva frimituri de paine pe copertina unei tersase. Masini grabite se inghesuiau la semaforul din fata bisericii si pietonii se imprastiau ca oile pe strada, incercand sa ocoleasca baltile negre de zapada alba  topita. Lumina galbuie ca de praf de turmenic m-a facut sa visez la primavara si la roua de pe florile carnoase de zambile mov.

Cand am vazut antrenorul musculos si tanar fix in fata mea, m-am trezit din contemplare si mi-am dat seama ca nu mai pedalez. El s-a uitat la mine, blocandu-mi, intr-un fel coborarea de pe bicicleta, ca sa fie sigur ca imi spune ce are de spus: “Sa stiti ca atunci cand faceti sport e bine sa va concentrati asupra exercitiilor si sa lasati telefonul de-o parte. Daca sunteti prezenta si atenta la efortul depus, daca va mobilizati sa executati corect si energic toate miscarile, sansele de a arde mai multe calorii si de a va tonifia este mult mai mare.” Si a plecat, lasandu-ma pe mine fara dreptul la replica, fara sa ii spun ca stiam, desigur, despre ce vorbeste, fara sa ma apar ca sunt singurele mele doua ore libere, de mine cu mine, de dinainte de Craciun si ca vreau sa fac cat mai multe.

Insa avea dreptate. Daca tot venisem la sala, de ce sa nu ma concentrez pe ce aveam de indeplinit. Si asa la ora de step aerobic am fost mindful, am depus constient energie, m-am bucurat ca sunt la sala, i-am fost recunoscatoare bunicii mele ca sta cu Iulia si ca mi-a facut cadou abonamentul la fitness si aerobic, am vizualizat mental fiecare muschi lucrand si am reusit sa fac toate seriile de exercitii. Muzica era energica, fetele dansau bucuroase, soarele ne mangaia, iar stretching-ul de final l-am savurat ca pe un pahar cu apa rece intr-o zi de vara torida. Si m-am simtit libera ca un porumbel. Nu am mai judecat pe nimeni, am fost ingaduitoare cu corpul meu, mi-am acceptat limitele, mi-am eliberat mintea, am lasat controlul de-o parte si am avut incredere in mine. Mi-am vazut imperfectiunile corpului si mi le-am acceptat. Nu m-am mai comparat, am fost curioasa si recunoscatoare si mi-am simtit sufletul zambind.

M-am intors acasa cu zambetul larg si m-am jucat cu Iulia cu multa bucurie. Am simtit-o ca pe o binecuvantare si nu m-am gandit la nimic altceva decat la joaca. Nu mi-am dorit sa fiu in alt loc, nu mi-am dorit sa fac altceva in acel moment. Am facut apoi impreuna mancare si micuta copila a stat curioasa sa ii explic unde traiesc crevetii si si-a frecat, multumita, cozile de patrunjel prin locurile prin care ii dau caninii. Am adormit-o apoi si am avut timp sa raspund la toate mailurile firesc si in liniste. Si iata inca o lectie invatata despre mindfulness, pe care adesea o uit.

Si, cu bucurie, m-am simtit cum rar ma simt. Adica asa:

awesome

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *