Eu ca mamă
comments 6

Erus și Valea Generozității, o carte plină de conștientizări pentru copii și părinți

Imediat ce am deschis cartea, m-am pierdut, ca și prima dată, în ilustrațiile rotunde, colorate, clare, pline ale Doinei Zavadschi. Erus și Valea Generozității este oarecum o continuare a poveștii Erus și Valea Răbdarii. Zic oarecum pentru că ele se pot citi și individual. Totuși, e interesant de urmărit drumul eroului, schimbările prin care trece, obstacolele care îl schimbă pe parcursul celor două cărți. La fel de interesant este de urmărit cum se modifică procesul de luare a deciziilor pe baza experiențelor avute în prima carte.

Erus este targetată a fi carte pentru copii, dar vă zic cu mâna pe inimă, că este o carte numai bună pentru adulții care fie au nevoie de anumite conștientizări, fie de o schimbare de perspectivă în viață, fie de o confirmare că nu sunt singurii care trăiesc în această bulă magică. Ce îmi place tare mult la această poveste este că ea îi aduce pe copii și pe părinți la aceeași masă și le vorbește într-o limbă comună. Împreună învață, conștientizează și apoi acționează în viața de zi cu zi pe baza celor citite seara.

Pentru noi a devenit un ritual să citim seara din Erus

Nu ne grăbim, că doar acum am învățat că ajungem mai departe cu răbdare. Savurăm. Poate că asta este cel mai important aspect pe care l-am învățat și eu, și fetele din prima carte. Să savurăm momentul, povestea, să ne punem întrebări, să găsim variante înainte să aflăm ce face eroul nostru, să le găsim pe acelea care împlică răbdare, dar și generozitate. Pentru că Erus este pus în fața obstacolelor alături de noii săi prieteni, Măriuca și Julie află multe despre rolurile în grup, despre colaborare, despre ajutor reciproc, despre (in)utilitatea competiției, despre vorbe alese și înțelepte, despre puterea miraculoasă a mierii, a morcovilor sau a nucilor.

– Mami, dar Erus chiar dacă are prieteni, când trebuie să facă ceva, până la urmă tot el singur face, zise Măriuca.

– Și ce crezi că înseamnă asta?, întreb eu foarte curioasă de răspuns.

– Că nimeni nu poate face în locul nostru ce avem noi de făcut.

– Și de ce crezi că e așa?

– Ca să învățăm ce avem de învățat, spune Măriuca.

– Și ca să ajute echipa, sare și Julie.

Și iată cum fetele mele au putut să denumească concret un concept pe care mulți dintre noi, la vârstă adultă, încă nu l-am integrat: viața noastră este doar despre noi, nu poate lua nimeni decizii în locul nostru, nu ne poate face nimeni fericiți dacă noi vrem să fim cronic nefericiți, nu ne poate crește nimeni dacă noi nu vrem să creștem. Totul depinde doar de noi în propria noastră viață.

Lecția despre greșeli, pierderi și ajutor

Tot din carte, Măriuca și Julie au aflat că începem să apreciem lucrurile doar după ce nu le mai avem și și-au amintit câte jucării au pierdut și le e dor de ele. Măriuca și-a amintit cum se ciondănea cu prietena ei la grădiniță și acum când nu sunt la aceeași școală, îi e dor de ea. La lecția despre greșeli, au știut ce urma să citesc pentru că asta le repet mereu când greșesc și ele, și eu: cu toții greșim, important e să ne îndreptăm greșelile dacă putem, iar dacă nu, să nu le repetăm și să învățăm din ele.

Erus intră în competiția din Valea Generozității alături de prințesa Roua, leopardul Amur și bufnița Uli. Fiecare are câte o dorință numai bună de îndeplinit. Dar până acolo, trebuie să intre în competiție. Va fi declarat câștigător cel care este cel mai generos, nu cel care ajunge primul la linia de sosire. Aici intră în joc generozitatea, care este detaliată prin exemple faptice, dar și descrisă ca atare, ca definiție. De când am citit cartea, aproape în fiecare seară povestim ce fapte am făcut fără să așteptăm nimic la schimb. Măriuca a cerut detalii suplimentare când a aflat, spre finalul poveștii, că ajutorul se întoarce exact în momentul în care ai cea mai mare nevoie de el. A dărui și a primi sunt același lucru.

 

Care este scopul unei călătorii?

Cât despre sufletul meu, cel mai mult am rezonat cu fraza viața este un mister ce așteaptă să fie descoperit, nu ghicit sau anticipat. Am rememorat multe dintre momentele în care mi-a fost frică să acționez pentru că anticipam un final cu potențial nefericit, ratând astfel ocazii bune de creștere și libertate. Așa că încurajez pe toată lumea să nu mai ia decizii pe baza unor preconcepții. Conceptul devine realitate când este experimentat pe propria piele. Până atunci este doar o supoziție. Și foarte mulți dintre noi ne construim scenarii despre ce s-ar putea întâmpla și chiar ajungem să acționăm ca și când acestea ar fi devenit deja realitate. Așa trăim într-o realitate falsă, deformată și ne facem rău nouă și celor din jur.

Să te bucuri de moment, zise Crăiasa Apelor. Ce va fi va fi. Dacă din această călătorie înveți ceva, îți faci prieteni noi și ești fericit, asta contează cel mai mult.

Vă recomand cu drag această carte despre generozitate, cel mai bun exercițiu pentru inimă. Să o citiți cu sufletul deschis, sunt multe de integrat. Cartea este scrisă de Alec Blenche, fondatorul ViataVerdeViu.ro, și este apărută la editura Curtea Veche.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Editura Curtea Veche

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *