Eu ca mamă
comments 3

“Esti timida”. Se trateaza? Nu, te urmareste toata viata.

In clasele I-IV eram un copil jucaus, dornic continue linia socializarii, ca doar fusesem data la cresa de la 6 luni, un copil silitor, cu 10 pe linie si coronita de trandafiri de frunte in fiecare an. Am avut o invatatoare, painea lui Dumnezeu, care m-a invatat nu numai notiuni elementare de matematica, scris, citit, caligrafie, ci m-a upgradat cu o doza mare de bun-simt, responsabilitate si iubire pentru carti. Cand am schimbat scoala, ca asa a vrut mama, sa nu invat rusa, ci spaniola, m-am izbit de primul om rau. Profa de mate de care imi era o frica de muream, caci mai dadea, din cand in cand, copiii cu capul de tabla, si care m-a etichetat imediat: „esti timida”.

Timida? Ce inseamna ca sunt timida, ma intrebam eu. A chemat-o pe mama la scoala si, de fata cu mine, i-a explicat de ce credea ea ca sunt timida: pentru ca desi stie lectia, are o fata cand iese la tabla, de parca n-ar sti nimic. Mama se uita amentintator la mine. Eu strigam muta in gand, spre profa: „Pai mi-e frica de tine, idioato!” Leacurile profesoarei, caci a vrut sa aiba ea ac de timiditatea mea au fost dintre cele mai diverse: sa ma scoata cat mai des la tabla, sa ma puna sefa clasei (caci era si diriginta mea), sa ma ridice in picioare la dirigentie si sa ma puna sa explic ce simt eu cand nu-mi iese pe gura lectia. Mama a continuat scoaterea demonului numit timiditate si m-a dus o vara intreaga sa fac meditatii cu scorpia. Si multe alte initiative care evident nu au avut efectul scontat, dimpotriva, m-au facut sa cred ca sunt, intr-adevar, timida, m-au facut sa nu am incredere in mine, m-au redus la tacere, mi-au retezat orice urma de initiativa, de pornire, de razvratire adolescentina. Nu ma mai simteam increzatoare, valoroasa, importanta, ci frustrata, lipsita de valoare, de importanta, inferioara.

Deruland timpul si vazand acum totul cu ochi de adult, cred ca mai util ar fi fost ca mama sa fie aliatul meu, nu al profei de mate, sa imi vada frica (adica emotia, nu comportamentul) si sa nu fie atat de incapatanata sa dezlipeasca o eticheta pe care nu facea nimic altceva decat sa o lipeasca si mai tare. Eticheta m-a marcat mult timp, s-a cuibarit in mine, mi-am insusit-o si m-am comportat ca atare, mult si in perioada adulta. M-a incorsetat, m-a limitat.

De aceea, m-am gandit sa sustin noua campanie Salvati Copiii Romania, care se deruleaza in acest an, in perioada martie-octombrie 2013. Este vorba despre o campanie sociala pentru a combate violenta impotriva copiilor: Copiii fara etichete. Campania urmareste constientizarea violentei impotriva copiilor din societatea romaneasca, generarea unei schimbari de atitudine fata de aceasta violenta, precum si generarea unei schimbari de paradigma in educatia copiilor, prin: inlocuirea practicilor violente cu metode educationale pozitive, respectarea copilului in locul umilirii lui, renuntarea la indiferenta si acceptare fata de violenta impotriva copiilor.

vizual_415x300

Mesajul cheie care se transmite prin aceasta campanie este: ii ajutam pe copiii nostri sa devina Oameni Mari, daca ii crestem fara etichetele educationale traditionale: bataie, umilinta, jigniri, stigma pe criterii sociale sau entice.

Text: Ana Nicolescu

 

3 Comments

  1. Pingback: Copiii fara etichete | Despre sufletul meu

  2. Ne place să credem că suntem empatici, dar nu-i așa! Suntem sensibili, trăim emoții, dezvăluim sentimente…nu, ar trebui să fim mai atenți la detalii, la nevoile emoționale ale celor de lângă noi… Ar trebui să încetăm a pretinde mereu de la copiii noștri și să fim sinceri cu noi înșine/însene, întrebându-ne: pot ei, într-adevăr? să le arătăm mai des, să fim lângă ei cu totul, atunci când e nevoie!…
    Frumos articol, emoționant!
    Îmi pare rău pentru dezechilibrul emoțional din perioada întâlnirilor cu doamna (profa de mate), pentru lipsa de comunicare cu cea dragă(mama)!…Sunt convinsă că ești o persoană puternică care a învățat din conjuncturi nefavorabile, creându-le, în schimb, pe cele favorabile!
    Un gând bun, o vorbă pe măsură, de pe meleaguri nemțene, de la poalele Ceahlăului!

Lasă un răspuns la Blogalinitiative.ro Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *