Știri
comment 1

Fereastra Sperantei in Maternitatea Polizu

Le-am nascut la Polizu pe amandoua fetele, la termen. Aceeasi procedura. Cezariana. Apoi eu la terapie intensiva, iar ele, la distanta de 2 ani si 4 luni, la alt etaj, acolo unde toti nou-nascutii stau ca niste mici sarailii infasurate, mustind de dulceata, dragoste si dor de mama. La ambele nasteri, statul meu la reanimare mi s-a parut o vesnicie. M-am gandit la fiecare dintre ele atat de intens incat le simteam mirosul si pielea fina pe care le simtisem in cele cateva secunde in care am avut voie sa le ating inainte sa le ia de langa mine si sa le duca la Neonatologie. Noaptea de la terapie intensiva se scurgea mult prea lin si asemenea picaturii chinezesti, aparatul care monitoriza bataile inimii imi inunda urechile, masurand iritant orele in care fetele mele erau singure, ale nimanui, intr-un loc necunoscut, departe de mama lor. Tic, tic, tic, tic…

Asteptarea ma apasa. Incercam sa ma odihnesc. Cum inchideam ochii, revedeam momentul in care ele s-au nascut. La Iulia, parca traiam un deja-vu continuu. Exact ce simtisem la Mariuca, simteam si la ea. Abia spre dimineata, asistentele mi-au dat un cocktail intravenos care m-a ametit si m-a adormit cam o ora. Apoi a venit momentul in care m-au dus la salon. Pe Mariuca mi-au adus-o dupa vreo 6 ore, timp in care incepusem sa-mi fac ganduri negre. Nu intelegeam ce dureaza atata. Ce mananca copilul meu? Lapte praf, glucoza? La Iulia, a durat mai putin de 30 de minute.

Acum stau si ma gandesc cat de apasatoare si grea poate fi asteptarea pentru mamele copiilor nascuti prematur. Mame care stau luni de zile separate de copiii lor, asteptand, rugandu-se, sperand ca, la un moment dat, vor merge impreuna acasa. Cata putere sa ai? Cata credinta? Cata determinare? Ma intreb cum o fi pentru nou-nascutii prematur conectati la tot felul de fire, in incubatoare (daca sunt norocosi) sa nu simta pielea mamei pe pielea lor?

Acum, acolo, la Polizu se intampla lucruri frumoase si necesare. In 2013, Dorna impreuna cu Salvati Copiii au lansat Campania Grija pentru copii si au contribuit la dotarea a 15 maternitati din Romania cu echipament pentru ingrijirea nou-nascutilor prematur. Anul acesta, pentru a sustine in continuare bebelusii nascuti prematur si pe mamele lor, Dorna a creat Fereastra Sperantei in Maternitatea Polizu. Un simplu geam care desparte camera de asteptare a salonului de nou-nascuti a devenit purtatorul mesajelor de inurajare trimise de mii de oameni, mamelor ingrijorate, pentru a le aminti ca exista speranta.

Aici stau marturiile mamelor care asteapta… si asteapta… si asteapta un miracol.

La noi in tara un copil mai mic de un an moare la fiecare 5 ore, iar cauza principala a mortalitatii infantile o reprezinta nasterile premature. O treime dintre aceste decese pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame si copii si prin dotarea cu echipamente medicale performante a maternitatilor si sectiilor de nou-nascuti. Lasa, si tu, un mesaj de incurajare mamelor care isi vegheaza bebelusii, din spatele unui geam.

Text: Ana Nicolescu

 

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *