Uncategorized
comment 1

Ia-ma in brate cu amandoua mainile

Esti mandra de mine? Sunt tot fetita ta? Ma intreba Mariuca intr-o dimineata dupa ce se dezbracase singura de pijama si se imbracase, tot singura, cu hainele de gradinita. Sigur ca eram mandra de ea, vedeam progresul pe care l-a facut in prima luna de gradinita, insa nu voiam sa-i spun un Da, sunt mandra de tine, ca si cum i-as fi spus unui caine Bravo, baiatu’, ai adus mingea!

Si asa mi-am adus aminte de Alfie Kohn atunci cand spunea ca si laudele sau exprimarile noastre de bucurie sunt tot recompese pentru copii. Recompense verbale. Si mi-am dat seama ca Mariuca imi cauta aprobarea, validarea, vrea sa ma multumeasca, vrea sa nu-si piarda locul in competita ei cu Iulia. Imi imaginez ca ii este tare greu dimineata cand iese pe usa casei, in brate la Bogdan, iar eu ii spun ca o iubesc si ca o sa-mi fie dor de ea, cu Iulia in brate. Este nevoita sa mearga intr-un loc nou, cu reguli noi, cu copii noi, sa socializeze, sa se integreze, sa-si faca prieteni. De una singura. Seara imi spune Ia-ma in brate cu amandoua mainile. Si atunci imi dau seama cat de mult i-am lipsit. Apoi imi spune ca are un plan: Uite, mami, am o propunere. Maine nu ma duc la gradi, stau cu tine acasa si mergem in parc la 41, in parc la Billa, in parc la Mega, in parcul de la lac, in parc la bam-bam, la Plaza si ne intoarcem acasa cand rasare luna. Da, mami? Ramane vorba asa?

Intr-o seara, cand am luat-o de la gradi, ii spunea semeata lui Bogdan: Azi n-am plans deloc. Te bucuri? Bogdan, tare mandru de ea, a pupat-o si i-a luat un ou Kinder. Mie imi vedea sa-i bag oul pe gat taticului urban si nu stiam de unde sa incep sa-i explic ca nu e bine pentru copil nici sa nu mai planga si nici sa fie recompensata pentru ca nu si-au exprimat emotia. Am intrebat-o pe Mariuca: Iubita, ti-a venit sa plangi si te-ai abtinut sau nu ti-a venit deloc sa plangi? Ea intuind ca are un raspuns care nu ma multumeste, mi-a zis sincer, uitandu-se cu coada ochiului la taica-su: Mi-a venit, dar m-am abtinut. Bogdan a pupat-o, din nou, mandru, iar eu i-am zis ca atunci cand nu o sa-i mai vina sa planga deloc, abia atunci inseamna ca ii place la gradi.

Despre bulinele cu smiley face, ca decoratiile de veteran de razboi pe piept, cu care vine Mariuca zilnic de la gradi si despre bulina neagra de la Mos Craciun o sa scriu intr-o postare viitoare.

Azi a fost Carnavalul toamnei la gradinita. Au fost invitati si parintii sa faca alaturi de copiii lor fie salata de fructe (grupa mica), fie sa puna muraturi (grupa mijlocie), fie sa faca sticle sporul casei (grupa mare). Mi-a placut initiativa. I-am vazut pe copii mandri ca sunt alaturi de parintii lor si incercand sa-i impresioneze. Printre banane, struguri, portocale, prune, mere, pere si gutui, am vazut-o pe Mariuca cum taia bananele si manca toate prunele, cum avea nevoie sa o vad, sa o observ in lumea ei de la gradinita. Avea o bucurie imensa in ochi cand turna peste frigaruile din fructe, bomboane mici si colorate. I-am vazut entuziasmul, stangacia, determinarea, ambitia, increderea in mine, bucuria ca are tutu-ul cu buline albe. Mi-a zis ca se duce singura la baie ca stie sa se intoarca inapoi in sala de mese. A facut cateva drumuri si in sala de clasa ca sa ia provizii si se intorcea chitaind de bucurie ca a venit cu un castron plin cu struguri mov. Am vazut-o cat de multe vrea sa-mi atare, cat de mult vrea ea sa mi se dezvaluie. Mi-a amintit de mine cand eram prin clasa a III-a si a venit mama la scoala sa asiste la o ora, iar eu in pauza, imi faceam de  joaca cu colegele mele prin jurul ei, vrand ca ea sa ma vada, sa fie mandra de mine, sa ma ia in brate si sa ma pupe, sa imi spuna ca sunt fetita ei. Nu s-a intamplat asta, m-a certat ca faceam galagie si eu am ramas cu nevoia de a fi vazuta de mama. Chiar si acum tanjesc sa fiu vazuta de mama…

Carna

Grupa Buburuzelor la Carnavalul Toamnei

Carnavalul toamnei 1

Si mi-a fost ciuda cand, in cadrul Carnavalului, la concurs, parintii au transformat totul intr-o competitie absurda, din punctul meu de vedere, si faceau totul in locul copiilor, vrand sa fie castigatorii locului I si pierzand din vedere esentialul, minunatul fapt ca sunt alaturi de copiii lor ca pentru 2-3 ore se pot intoarce inapoi in copilarie si pot privi lumea de la nivelul lor. Iar diplomele de final i-au uns pe suflet pe parintii care se burzuluiau sa si le ia din mana nu-stiu-carui consilier din Inspectorat.

Dragi parinti si doamne educatoare, va recomand conferinta lui Alfie Kohn, din 22 noiembrie. Cele doua teme de discutie vor fi Dincolo de disciplina conventionala (1): Ce e in neregula cu pedepsele sau recompensele si Dincolo de disciplina conventionala (2): De la conditionari si amenintari la cooperare si intelegere – instrumente practice pentru parinti si pedagogi. Cititi aici si veti intelege de ce. Mergeti pentru copiii vostri si pentru copiii pe care ii modelati.

650x270

Text: Ana Nicolescu

1 Comment

  1. Imi aduc aminte si acum, ce surpriza i-am facut mamei cand aveam in jur de 6 ani; era mai lenesa de fel si ma imbraca ea mereu, dar intr-o dimineata m-am trezit mai devreme, m-am imbracat singura si m-am bagat inapoi in plapuma, iar cand a venit ea sa ma trezeasca sa ma imbrace pt gradi, am sarit asa mandra din pat gata imbracata! :)) Ce s-a mai bucurat :P:P

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *