Eu ca mamă
comments 4

In a family portrait we look pretty happy

Portret de familie 2014

Desigur, daca zici cateva zile inaintea Craciunului, oras impodobit cu beculete si arcade luminoase, aglomeratie, colinde, brad impodobit, dar inca nu acasa, caldura si oameni frumosi, zici Portret de Familie. Pentru mine, a devenit o traditie care rezuma un an intreg si pe care o astept de la Portretul de anul trecut. Nu voiam sa ratez nici anul acesta fotografiile de pe canapeaua care primeste, bucuroasa, parinti, copii, indragostiti, colegi, rude… oameni de toate felurile. Asa ca am luat fetele, incantate si nerabdatoare, si pe Bogdan, care a bombanit, ca in fiecare an, tot drumul. Dar cine il mai lua in seama? Noi, fetele, cantam in masina si ne minunam de copacii cu crengile grele de becuri atarnate.

Dupa ce ne-am invartit putin pe Selari si mi-am amintit de Gara Lipscani, de Club A si de magazine mici care acum s-au rebrenduit cu nume mari si luminoase, dupa ce mi-au revenit franturi de amintiri din facultate, am intrat la numarul 14, la Academia de biliard. Multa lume la rand, pe holul semiintunecat, sa prinda o fotografie de Craciun. Iulia, la mine in brate, se uita curioasa si se foia intrebatoare. Mariuca voia sa vada ce e cu mesele alea lungi si sa ia, si ea, o bila colorata. Bogdan, dupa drumul aglomerat, cautatul Academiei si urcatul multor scari cu Mariuca in brate, simteam cum scoate flacari pe nas. Am intrat in fata tuturor, cerandu-mi scuze, pe principiul “sunt cu copilul” si cand am intrat in “studioul foto”, totul s-a luminat. Parca intrasem intr-o lume buna, unde voiam sa stau la nesfarsit. Mai ales ca am revazut-o pe Bianca Iuga, o bunatate de femeie, cu suflet de aur. Cristian Sutu, in actiune, i-a rugat pe cei in fata carora intrasem, sa ne lase pe noi inainte sa facem fotografia mult asteptata, pe acelasi principiu, “copii mici”. Va multumim mult ca ati fost intelegatori si rabdatori.

Ca si in ceilalti ani, Portretul nostru ne arata veseli, frumosi, impreuna, curiosi, mai mari cu un an, mai in varsta cu multe trairi, cu si mai multe impliniri, dar si neimpliniri, cu minunile noastre blonde cu ochi albastri. Pe alocuri, este doar o imagine, un portet de familie fericita. Nu sunt asa toate zilele, iar la poza, de obicei, se zambeste. Insa ea arata adevaratul motiv pentru care ar trebui sa fim fericiti, recunoscatori, mai buni, mai iubitori, mai empatici, mai plini de compasiune. Si parca, doar prin aceasta poza de final de an, vad si realizez cat de multe am, cat de bogata sunt.

Portret de failie 2014

Mariuca si Iulia_decembrie 2014

Cristian va asteapta la Portret de Familie, la Academia de billiard, in fiecare zi, pana pe 19 decembrie, intre 16.00 si 22.00.

Pozele de anii trecuti:

Ana, Mariuca, Bodgan_m

PF9528

Multumim, Cristian!

Text: Ana Nicolescu

4 Comments

  1. Pingback: Timpul trece… pozele raman! | Artistu.RO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *