In dimineata aceea, fetita mi-a luat inima, transformand-o intr-un balon de aur

Fiecare dintre noi este un Univers. Unii au sansa de a se descoperi (in viata asta), altii nu. De cele mai multe ori credem despre noi ceea ce altii ne spun ca suntem, fara sa stim ce lumi interioare uluitoare salasluiesc in noi nedescoperite. De trei ani lucrez cu mine, lucrez sa-mi dau seama cine, ce si cum sunt, sa fiu increzatoare, sa nu mai cer parerea altora, sa fiu sigura ca daca fac ceva din suflet, cu iubire sincera, cu scop bun si frumos, acel ceva are potential sa fie minunat indiferent de ce spun ceilalti. De trei ani caut raspunsuri in mine. Drumul nu e usor, nu e lipsit de scepticism, de renuntari, de multa analiza constienta navalita peste un suflet caruia ii este teama sa se arate.

Din martie, de cand am fost la O zi de feminitate, imi privesc sufletul de la poarta cu bolta de glicina lila fara sa am curajul sa intru. Pun varful degetului mare de la picior, mi se arata o inima de rubin si apoi ma retrag repede pentru ca simt ca nu detin eu controlul. Si iarasi imi dau seama ca mintea imi saboteaza sufletul. Am inceput, asa timida si tematoare, dar plina de entuziasm si curiozitate, sa imi accesez propria feminitate si am devenit constienta ca o femeie trezita este femeia care ofera inspiratie, viata, respect si incredere, este femeia care se include pe ea in viata ei.

De la acel workshop imi dau intalnire cu mine in fiecare dimineata, prin meditatie. Uneori vad in mine mari cu apa de smarald ce acopera orase subterane de marmura alba sculptata minutios ca o dantela. Deasupra cladirilor sunt valuri din ipsos bleu urmand acelasi model, aceeasi cadenta toate. Uneori intru in incaperile intunecoase ale orasului subacvatic si in ele patrunde odata cu mine, lumina. Iar toata fiinta mea se umple de extaz si binecuvantare, de curiozitate si bucurie deplina. Abia pot cuprinde cu tot sufletul preaplinul binelui si al luminii.

Periodic, ii scriu Oanei Stoianovici, cea care a tinut cursul despre feminitate sa ii spun ce mi se arata in sufletul meu. Iar ea ma indruma si se bucura firesc pentru mine.

Intr-o noapte am vazut cum statea pe marginea pantecului meu, ca pe un fel de gard, o fetita extrem de frumoasa. Era extraordinar de gingasa, de plapanda, de inocenta, dar totodata parea puternica prin simplul fapt ca stie ce vrea si nimic mai mult. Oana mi-a spus ca fetita este o parte a copilului tau interior si asta e ceva de explorat si continut si iubit.

Asa ca am inceput sa iubesc fetita frumoasa si delicata. Am luat-o in brate, am mangaiat-o, i-am simtit pielea fina si parul pisicos si drept. Cand o lipeam de mine, emanam un fel de iubire atat de puternica si de luminoasa, frumoasa, pretioasa, dar fragila totusi, parca s-ar fi rupt la cea mai mica atingere a altcuiva. Nu pot sa explic cat de frumoasa era dragostea asta, cert e ca imi dadeau lacrimile de atata incarcatura, parca nu puteam sa contin intensitatea ei. In dimineata urmatoare, fetita crescuse. Nu mai statea pe marginea pantecului. Ea se lungise, viguroasa, dar totodata delicata, de la pantec pana la inima si statea lungita pe-o parte. Nu i-am mai putut vedea fata, dar i-am simit vibratia cand am luat-o in brate si am iubit-o cu aceeasi iubire atoateiubitoare.

In dimineata accea, fetita mi-a luat inima, transformand-o intr-un balon de aur si am mers impreuna intr-un lan de grau. Ea tinea in mana ancora inimii mele si-mi flutura zglobie inima in bataia vantului caldut de vara. Dupa ce ne-am plimbat printre maci, ne-am intors in casa sufletului meu, acolo unde Fecioara Maria imi era pictata si in timp ce ii multumeam pentru tot ce se intampla in mine, Fecioara a devenit reala si mi-a intins o mana cu degete lungi si subtiri, m-a mangaiat si m-a strans in brate. M-a mangaiat cu multa iubire si protectie si m-am simtit extrem de iubita, de in siguranta, de protejata, de privilegiata, de binecuvantata. Si am stat imbratisate asa, dandu-ne energie, iubire si tandrete, ca de la mama, la copil si am simtit ca este extrem de bucuroasa sa faca acest lucru.

Creatie: Ema Stanca-Macovei (creion pe hartie)
Creatie: Ema Stanca-Macovei (creion pe hartie)

Stiu ca poate parea greu de digerat ce traiesc eu in interiorul meu. Si am mai scris intr-un articol ca uneori inca mai am urme de scepticism si ma gandesc daca nu cumva eu ma construiesc pe mine din autosugestii asa cum mi-ar placea mie sa fiu si ma intreb daca nu cumva purtam in noi o parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu si practic, daca nu cumva suntem mici Dumnezei care se autocreaza.

Sunt si zile in care simt ca-mi pierd echilibrul si conectarea cu mine. Nu pot sa ma mai concentrez sa vorbesc cu inima mea, cu pantecul, nu mi se arata lucruri noi si tind sa ma panichez pentru ca eu interpretez ca inima nu vrea sa-mi vorbeasca.

Si pentru ca eu nu pot sa explic inca ce se intampla cu drumul catre mine (pot doar sa fiu uimita si sa vad schimbari in interactiunea mea cu cei din jurul meu), o las pe Oana sa ma elibereze de orice urma de scepticism, sa ne spuna daca este vis sau este adevarat si cum putem sa devenim femei trezite si constiente, cu ce pret si cu ce scop.

Oana Stoianovici: Exista un univers care se naste atunci cand petreci timp cu tine. Un univers plin de senzatii, texturi si seminificatii care, de fapt, sunt forme de manifestare a energiilor si harurilor tale feminine. Universul interior al fiecareia dintre noi este unic in expresie si este condus de alte legi decat universul exterior, in care traim zi de zi. Mitul si functiile alegorice fac sens si suntem purtati intr-o mare aventura, cea in care sufletul vorbeste cu noi. Toate aceste simboluri si semnificatii pot parea, pentru o minte lucida si detasata, un nonsens dar ele, acceptate ca atare, ne poarta pe noi intr-un soi de legatura cu tot ce este transcendental. Ne ridica deasupra conditiei limitative si ne ofera, pentru un moment, o privire de ansamblu din care noi sa decodificam intelesurile la intrebarile pe care le avem. Iar conversatia cu sufletul nostru ne lasa mai adevarate noua insene, mai conectate la cine suntem si astfel mai puternice. De aceea este si asa de pretioasa.

Oana Stoianovici
Oana Stoianovici, coach si lider transformational

Am pornit acest dialog cu Ana, inspirata de deschiderea cu care se lasa ghidata de procesul descoperirii propriei ei feminitatii cat si a darurilor ei. Este un suflet cald si potent, o femeie ca si mine, ca oricare alta femeie, care simte nevoia sa dea glas frumusetii ei si, prin asta, sa atinga si sa inspire. Dorinta ei si a mea este de a contribui cat mai multor femei curajul de a se descoperi si a lasa frumusetea interioara sa iasa la iveala. In dialogul nostru de cateva episoade ne vom opri, in urmatoarele luni, cu atentie si blandete, la cateva din directiile de manifestare a naturii noastre feminine. Vom vorbi despre putere, despre cate femei se ascund in fiecare dintre noi, despre relatiile importante care ne dau sens dar nu ne definesc, despre fericire. Pe curand!

Text: Ana Nicolescu

S-ar putea să-ți placă și

1 comentariu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.