Inspir și expir
comments 3

„În spatele blocului”, aventurile unei adolescente în ultimii ani ai comunismului

Peste câteva zile împlinesc 38 de ani. În ultimul timp mă încăpățânez să mă înțeleg pe mine ca om și ca ființă spirituală, căutând întâmplări, sincronicități, răni și bucurii în copilăria mea timpurie. Am început să mă recompun ca un puzzle adunând în special piesele din perioada 0 – 5 ani. Fix înainte de Paște am citit cu mare curiozitate cartea Marei Wagner, În spatele blocului, publicată la editura Nemira. Îmi place tare mult cum scrie pe blogul ei, o știu de 5 ani și am auzit multe aprecieri la adresa cărții ei, chiar înainte de publicare.

Maria, personajul principal, este o adolescentă care trece prin zbaterile și provocările specifice vârstei, în anii comunismului, fix înainte de Revoluția din 1989.

Eu am trăit cartea din trei perspective

Prima este cea a adolescentei curioase care nu a înțeles anumite restricții la momentul acela

Am retrăit vremurile când veneam singură de la școală, când mă jucam elasticul, Flori, fete sau băieți, când îmi doream cu tot sufletul o pereche de teneși fosforescenți cu arici și mă rugam în fiecare seară să primesc (nu am primit niciodată ?), când în găleata de gunoi nu se punea pungă, când ne strângeam mai mulți prieteni și rude să ne uităm seara la video, când bunicii erau responsabili pentru vacanțele noastre sau când aveam voie să circulăm cu mașina doar în anumite duminici, în funcție de numărul de înmatriculare. M-am transpus în Maria și am recreat anumite neîmpliniri din adolescența mea. Le-a văzut acum cu ochi și experiență de adult. Le-am integrat și m-am împăcat cu ele. Am retrăit emoțiile primei îndrăgosteli și a primei dezamăgiri în dragoste. Mi-am adus aminte cu drag de prieteniile pe care le-am legat cu colegele de școală. Cu unele dintre ele sunt și acum prietenă. Așa că mi-am recompus și o mică parte din puzzle-ul adolescenței. Mulțumesc, Mara!

Perspectiva mamei care consolidează, responsabilizează și are grijă

O a doua perspectivă din care am trăit cartea este cea a mamei care ia măsuri pentru a repune pe un drum lin căsnicia, care face mâncare, își ajută copiii, îi duce la mare, are grijă de părinții ei și caută să fie un echilibru și să țină familia unită. Cu siguranță în anii 80 nu se gândea nimeni să observe relația așa conștient. Lucrurile veneau firesc ca urmare a instinctului și a normelor impuse de societate. Mi-a plăcut libertatea pe care i-o oferea Mariei și faptul că își implica ambii copii în treburile de familie: dus gunoiul, ordine în casă, hrănit pisici, stat la coadă în orice condiții.

O a treia perspectivă este cea a parentingului actual

Cartea Marei mi-a confirmat faptul că în copilăria noastră, cei mici erau mult mai responsabilizați și toată familia contribuia la armonia casei, în special la treburile casnice. Părinții nu erau excesiv de protectivi și nu interveneau abuziv asupra autonomiei copiilor. Cu toate astea copiii nu erau neglijați. Pe undeva cred că erau nevoiți și împinși de rigorile sociale să ne ia cu ei la coadă la pâine, la carne, la banane, la butelii, la sifoane etc. Acolo am învățat despre răbdare, neputință, speranță, socializare, bârfă, reziliență, ajutor reciproc, umanitate. Cu siguranță s-au schimbat multe de atunci și pentru copii nu mai sunt sigure anumite acțiuni. Dau doar două exemple: să se joace în spatele blocului unde circulă zeci de mașini sau să se întoarcă singuri de la școală a 6 ani tot din cauza mașinilor în principal.

Concluzia: oricum copiii găsesc calea spre fericire și bucurie

Însă poate cea mai relevantă concluzie la care am ajuns citind cartea În spatele blocului este că oricât de nefavorabil ar părea contextul social sau familial, copiii reușesc să-și găsească resurse de fericire, de energie și de bine astfel încât pentru ei viața să aibă culoare și savoare. Ca o confirmare a acestui fapt, de Paște vorbeam cu mama și ea era convinsă că mutarea mea în clasa a V-a de la o școală de cartier la Cervantes a fost foarte grea pentru mine și că eu am suferit în procesul de adaptare. Sincer eu nu îmi amintesc acest greu, dimpotrivă, mi se părea totul o nouă aventură pe care eram mai mult decât entuziasmată să o trăiesc cu toate emoțiile incluse.

Nimic forțat, nimic clișeistic. Nimic în trend doar din dorința de a atrage vânzări cu orice preț

Cât despre scriitura Marei, remarc cu bucurie de-mi plesnește inima un debut literar matur, o carte scrisă bine, închegat, fără descrieri inutile. Personajele vorbesc despre ele prin acțiunile pe care le fac, nu prin caracterizările autoarei. Nimic forțat, nimic clișeistic. Nimic în trend doar din dorința de a atrage vânzări cu orice preț. Este o carte pe care o parcurgi ușor și cu entuziasm, închizi ochii și zâmbești des. E genul de carte pe care nu o arunci la primul tomberon după ce ai coborât din tren.

Lansarea cărții va avea loc miercuri, 3 mai, ora 19.00, la Cărturești Verona. Mai multe detalii găsiți aici.

Iată un fragment din carte:

Este o carte pe care o așez în biblioteca mea alături de Marin Preda, Mircea Eliade și Cella Serghi. Felicitări, Mara! Proud of you.

Text: Ana Nicolescu

3 Comments

  1. Multumesc, Ana, ce frumos ai scris despre carte! Si ma bucur tare mult ca ti-a placut si ca ti-a amintit lucruri. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *