Uncategorized
Leave a comment

Intr-o familie, toti membrii traiesc sub acelasi acoperis emotional

Monica McGoldrick, considerata unul dintre cei mai apreciati terapeuti de familie din lume a vizitat anul acesta Romania, pentru prima data. Intalnirea cu prof. McGoldrick a fost una deosebita din multe puncte de vedere pentru participantii la seminariile intitulate sugestiv „Calatoria Genogramei”.

Pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu principiile terapiei de familie este important de mentionat ca aceasta forma de psihoterapie este cladita pe teoria sistemica. Cu alte cuvinte, teoria sistemica este o teorie a comportamentului uman in care familia este vazuta ca o unitate emotionala in cadrul careia membrii relationeaza in baza unor tipare specifice de interactiune.

Datorita fortelor energetice care asigura echilibru sistemului familial, de cele mai multe ori nu suntem constienti de magnitudinea in care, in calitate de membri ai aceleiasi familii, suntem afectati de gandurile, emotiile si actiunile celorlalti. Metaforic, este ca si cum membrii unei familii ar trai sub acelasi „acoperis emotional”. In calitate de indivizi ai aceluiasi sistem avem nevoie de atentie, aprobare si suport din partea celorlalti, dar la randul nostru si reactionam fata de nevoile, asteptarile si actiunile celorlalti. Legaturile dintre membrii unei familii asigura interdependenta acestora. Iar schimbarea unei singure persoane este in mod predictibil urmata de schimbari reciproce si in comportamentul altor persoane din acelasi sistem familial.

Atunci cand crestem ca parte a unui sistem familial este destul de dificil sa constientizam ce din ceea ce facem este parte din felul nostru de a fi si ce este imprumutat, invatat sau insusit de la membrii familiei noastre. Ajungem astfel sa ne structuram parerile, opiniile si convingerile despre noi, despre ceilalti si despre viitor inca de la o varsta foarte mica. Astfel, incetul cu incetul, mintea noastra este modelata de o serie de actiuni repetitive fata de care ajungem sa dezvoltam, si noi, o serie de raspunsuri repetitive pana cand acestea devin automatisme in repertoriul nostru comportamental, cognitiv si emotional.

MonicaCu aceste cateva idei in minte, Monica ne-a incurajat sa calatorim in timp si sa reintalnim trecutul, care precum un ecou se face auzit, aproape de fiecare data, cand interactionam cu semenii nostri.  

Unul dintre instrumentele terapeutice care faciliteaza aceasta calatorie este genograma, o reprezentare schematica a familiei din care facem parte pentru cel putin trei generatii. Si de aici incepe, cu adevarat, aventura deoarece am fost calauziti de catre insasi „nasa genogramelor” – asa cum este supranumita Monica in cercul terapeutilor de familie. Cu alte cuvinte Monica ne-a incurajat sa ne reintoarcem, intr-o prima faza in imaginar si apoi chiar si real, la familia de origine, si de aceasta data folosindu-ne de resursele de adult, sa cercetam precum un „om de stiinta”: de unde se trag radacinile noastre etnice; cum au trait stramosii nostri; cum erau crescuti copiii; cum erau realizate casatoriile; cum s-au schimbat in timp relatiile nostre cu ceilalti membri din familie; ce probleme sunt repetitive la diferite generatii; cum erau rezolvate crizele; dar si multe alte tipare de viata care definesc bucuriile si suferintele unei familii.

Este adevarat ca o astfel de calatorie necesita mult curaj si indrazneala, poate chiar si o doza de nebunie. Dar cum altfel ne putem schimba daca nu revazand pagina cu pagina istoria vietii noastre si mai apoi cu mintea unui intelept sa intelegem trecutul pentru a putea schimba prezentul. Inainte de a sti in ce directie vrem sa mergem este important sa stim de unde am pornit si cat drum am parcurs. Fiecare membru al unei familii poarta pe umeri atat povara generatiilor anterioare, cat si responsabilitatea generatiilor viitoare. Iar atunci cand indraznim sa facem o schimbare in prezent avem sansa de a face cel mai mare cadou copiilor, nepotilor si stranepotilor nostri. Astfel incat acestia sa porneasca in viata cu o povara mai usoara. 

In mod cert miza este mare si provocarea majora consta in a ne apropia suficient de mult de familia de origine pentru a ne re-conecta – dar, in acelasi timp, a nu ne pierde identitatea de adult. Partea cea mai buna este ca atat in cartile sale, cat si in seminariile pe care le-a tinut, prof. McGoldrick ne transmite acelasi mesaj – si parintii nostri sunt oameni care prin natura umana sunt predispusi la greseala. Iar ceea ce ne ramane de facut este sa invatam sa-i tratam cu demnitate si respect. Deoarece vom culege ceea ce am semanat!

Psih. Gyorgy GASPARText: Psih. Gyorgy GASPAR

specialist in psihoterapia cuplului si a familiei

Tel: 0740 362 681

Sursa foto: Pagina de Psihologie si Photolicious

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *