Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Viata nu este despre ce am facut, ci despre CINE SUNT?

Sunt inca ravasita, bulversata, rascolita dupa ziua de sambata. E ca si cum cineva ar fi venit cu un vatrai si mi-ar fi rascolit focul care ardea mocnit, cu ramasite de carbuni, facute scrum si din loc in loc, cate unul portocaliu-rosiatic imi amintea ca merita concentrarea de a ma uita in interiorul meu, ca colo e un suflet care vrea sa fie vazut chiar de mine insami. Sunt bulversata pentru ca simt ca pana acum am dormit, am fost amortita, anesteziata, deconcentrata, distrasa in alte parti catre forme, nu catre continut, catre concept, nu catre profunzime. Simt ca doar am vazut ploaia, am constientizat forma si clairtatea picaturilor, dar nu am trait-o, nu am simtir-o, nu am respirat-o, nu am integrat-o, nu am dansat cu ea, nu am lasat-o sa-mi aduca prospetime, liniste, lumina, curatenie.

Simt ca am vut sa ma simt femeie, fara sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa fii o femeie trezita si constienta, fara sa stiu din cate aspecte este alcatuita o femeie, fara sa stiu, pe deplin ca am nevoie de liniste, de curaj, de acceptare sa-mi creez spatiul meu vital, sa ma uit in inima mea, sa-mi gasesc ancora, sa-mi porneasca radacini din talpi catre Mama Pamant si sa-mi extrag energia, seva, puritatea din apele ei, din pamanturile ei din padurile ei reci, curare, cu aer rarefiat si pur. Simt ca nu am stiut ce inseamna rabdarea, nu ca stare, dar nici macar ca si concept. Nu m-am gandti pana acum la rabdare ca la increderea in mine, in proces si in viata, ca la un medicament. La fel cum stiam ca feminitatea nu inseamna feminism, dar nu intelegeam in ce fel. La fel cum intuiam ca puterea femeilor nu este puterea masculina si nici lupta dintre sexe. Stiam ce nu e, dar nu stiam ce e.

Stiam ca fericirea mea nu depinde de nimeni, ca sunt doar eu si Dumnezeu, dar nu stiam cum sa-mi accesez eu singura sursa de fericire. Nu stiam cum sa ma uit in interior. Nu stiam cata nevoie este de liniste, de concentrare, de vointa ca sa intrii in starea de meditatie. Stiam ca prin exercitiu ghidat poti sa accesezi amintiri, senzatii, trairi, insa nu stiam ca unele emotii pot fi atat de intense incat sa plangi mocnit o zi intreaga. Stiam ca a fi constient are anumite riscuri, insa nu vedeam cum se pot transforma in oprotunitati.

Nu stiam cine sunt eu, dar imi doream sa fiu cineva si sa stiu cine sunt. Nu stiam unde este centrul fiintei mele si cum sa ajung acolo. Nici acum nu stiu, insa am aflat care este drumul. Nu stiu cine sunt eu ca femeie, dar stiu acum cum sa-mi accesez feminitatea proprie, cum sa ma bucur de ea, cum sa o definesc concret. Am alfat ca o femeie trezita si constienta este o sursa permanenta de inspiratie, de nou de evolutie. O femeie puternica nu este o femeie barbat si nici femeia care se jertfeste pentru barbat, copii, societate. Este femeia cae ofera inspiratie, viata, respect si incredere, femeia care se include pe ea in viata ei. Daca nu ai o relatie cu tine nu ai cum sa fii fericita. Avem dreptul si capacitatea de a fi fericiti fara a depinde de nimeni.

Relatia cu mine insami este un spatiu pe care eu nu mi l-am creat pentru ca nu am invatat cum, nici de la mama, nici de la bunica, nici de la scoala, nici de la societate. Am fost aruncata in anumite rigori, cadre rigide de fier greu si negru si am iesit in lume stiind ca sunt mai mult decat atat, dar nestiind unde si cum sa ma caut, sa ma descopar, sa ma aflu, sa ma iubesc, sa ma cresc. Stiam ca suntem suflete care avem corpuri, insa nu stiam ca esenta a ceea ce sunt eu ca fiinta, in integralitatea mea, ca sa ma pot simti bine pe de-a-ntregul depinde de acest spatiu vital propriu.

Oana Stoianovici, coach-ul transformational, care mi-a ravasit sufletul cu vatraiul la O zi de feminitate, mi-a dat ca tema sa-mi raspund la intrebarea: Care este climatul emotional de care am nevoie pentru ca feminitatea mea sa se simta onorata si pretuita? Sa se poata aseza, sa se poata exprima, sa se poata manifesta? De cat timp am nevoie sa ma linistesc, sa aud mesajele, sa le procesez, sa fiu pregatita?

Si brusc, lumea mi s-a parut zgomotoasa. Brusc, mi-am vazut zbaterea disperata ca a unui future cu aripile curatate de pulbere.  Mi-am adus aminte de Cioran: Te zbati atata, pentru ce? Pentru a redeveni ceea ce erai inaite sa fii! Am avut intentia sa dau sonorul mai incet, sa dau lumea pe mute, sa ma ascult, sa ma aud. Mi-am dorit sa nu fiu intr-o sala de confetinte la Rin, ci intr-o padure rece, sa umblu cu talpile goale calcand pe iarba cruda, dar fara sa o strivesc, sa ma culc pe iarba si sa-i simt murmurul, sa simt muschiul copacilor pe talpile mele, sa mi se taie respiratia cand intru intr-un izvor rece in care sa mi se scurga toata energia negativa departe, apoi sa-mi aduca multa claritate in inima. Sa ma asez apoi langa un foc care sa-mi incalzeazca sufletul si sa-mi iau de la el puterea, lumina, curajul si sa treaca toate prin pantec, prin inima, prin minte. Si iarasi, lumea mi s-a parut zgomotoasa si nu am putut sa-i dau shut down. Ci doar sa plang.

Stiam si promovam iubirea neconditionata, insa nu stiam ca mitul ca iubirea inseamna jertfa de sine este dat de dinamica dintr-o relatie. Noi fie dam prea mult, fie primim prea mult. Este greu si provocator sa pastram echilibrul. Stiam ca noi, parintii, trebuie sa le oferim copiilor dragoste, grija, protectie, fara sa ii facem sa se simta obligati sa ofere ceva la schimb. Insa nu integram faptul ca respectul este medicamentul acestui proces, al relatiilor cu ceilalti.

Ofera, incluzandu-te si pe tine in ecuatie. Acesta a fost unul dintre triggerele zilei de sambata, pentru mine. Aici iarasi am plans mult. Se intelege de unde. Cand vrei sa dai prea mult, sa ajuti prea mult, nu respecti integralitatea celuilalt si nici procesul prin care acesta trece. Numai sufletul te poate duce la sufletul celuilalt.

Barbatul cunoaste iubirea prin dansul cu femeia. Un alt trigger care mi-a oprit lumea pentru ca pune o mare responsabilitate pe umerii mei. Dar si o eliberare totodata, o crestere. Relatiile implinite nu se pot construi decat pe respect. Parte din feminitatea noastra este respectul de sine. Iubirea este despre acceptarea reala a cine esti tu. Pana atunci, iubirea este doar un concept. Iubirea incepe cand te poti vedea pe tine si sa te accepti asa cum esti. Dar este foarte important sa te vezi. Sambata am invatat cum.

Oana mi-a deschis ochii si mi-a aratat cum anumite cuvinte sau concepte capata sensuri noi, nu conotatii sexuale. De fapt, am inteles adevaratele sensuri ale sexualitatii, ale femeii fecioare, ale femeii salbatice, ale femeii mame, ale femeii intelepte. Am inteles ca fara relatia cu mama nu poti sa te conectezi la sursa, am inteles ca a venit momentul sa reconstruiesc relatiile cu femeile din viata mea. Am inteles ca experimentam anumite climate cand incepem ceva din inima. Am inteles ca feminitatea are mai multe aspecte. Partea de fecioara din noi ne conecteaza cu noul, cu proaspatul, ca femeia salbatica este femeia constienta de focul ei, de pasiunea ei, este femeia libera sa raspunda cu adevar la minciuna. Si iata cum salbatica nu are nicio legatura cu pronografia. Dragostea neconditionata tine de aspectul matern. Iar aspectul de femeie inteleapta din feminitatea noastra este femeia care intelege procesele vietii, care intelege de ce a existat rana si durere, care au fost scopul, sensul, mantuirea.

O relatie cu un barbat este la fel de fragila ca relatia cu un copil si necesita atentie si ingrijire. O relatie este un spatiu energetic, emotional, spiritual. Relatia este o creatie. Fiecare trebuie sa puna ceva, iar emotiile mele il ghideaza pe el. Cand spui lucrurile cu iubire, creezi armonie si claritate. Poti sa inchei o relatie de dragoste cu iubire si adevar. Asta naste alte cai, alte drumuri. Poti sa inchizi portile cu caldura si ingaduinta pentru ca dincolo este tot un suflet care incearca sa comunice si nu stie cum. Suntem femei energetice si spirituale, suntem mai mult decat relatiile cu barbatii si copiii. Nu barbatii ne fac fericite. Fericirea este un dar pe care il simtim impreuna.

Multumesc, Oana!

Text: Ana Nicolescu

Foto: Oana Stoianovici