Eu ca mamă, Știri
comments 4

Julie. My sweet Julie

Se lipeste de piciorul meu ca o ventuza mica si calda. Ii simt obrazul rotund si fin. Mainile ei mici imi inconjoara piciorul ca si cum ar fi ultima ei sansa pentru supravietuire. Este imbracata o rochie roz cu buline albe de cand eram eu mica. Gresia din bucatarie nu i se pare suficient de rece si asa motiveaza faptul ca nu si-a pus papucii in picioare.

Ma opresc din spalat si o iau in brate. O sorb prin toti porii. Ii mangai parul drept, cu fir gros, blond ca paiul. Ea nu a dormit suficient si isi pune capul pe umarul meu. Are pielea neteda, bronzata, buzele poreminente, roz, ochii mici si albastri. E identica Bogdan cand era mic. O pup mult. Cand ajung dupa ureche, ea incepe sa se gadile. Rade soricareste cu ochi inchisi si isi aduce lenes umarul catre barbie.

Imi aduc aminte ca m-am conectat diferit cu ea de cand s-a nascut, fata de Mariuca si imi dau seama cat de mult m-a imbogatit de cand este my Julie. Ma uit la ea, prin ea, o adulmec, e inca mica, dar nu mai e bebe. Imi zic ca a trecut atat de repede de la stadiul de bebelus la copil si ma intreb daca am fructificat fiecare zambet, fiecare plans, fiecare emotie, fiecare interactiune cu ea. Mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca din toamna va merge la cresa. E parca prea mica. Dar incerc sa ma imbarbatez si imi spun ca e ambitioasa, puternica si independenta. Apoi imi aduc aminte de cum se lipeste de mine cand stie ca o sa plec de acasa sau cum striga de bucurie maaamiiii cand aude cheia in usa si nici nu ma lasa sa ma descalt ca vrea sa o alaptez, sa ma simta lipita de ea, cu ea, a ei, sa ne conectam la toate nivelurile.

Cocotata la mine in brate, imi arata ca vrea sa ne mai jucam de-a gadilatul. Dupa 5 minute de conectare, imi intoarce spatele si se duce sa se joace cu sora ei. Deschid frigiderul sa pregatesc micul dejun. Vad tortul de duminica. Un tort Magic, asa cum ii spune si numele. Singurul tort care imi aduce aminte de copilaria mea dulce, parfumata si colorata cu roz. Imi pun o felie generoasa pentru ca vreau sa visez indelung la copilarie. Cand trec cu lingurita de primul strat de ciocolata alba ma intreb oare ce simtea mama cand era ziua mea? Patrund in primul strat de blat de migdale si ma gandesc daca nu cumva am luat acest tort mai mult pentru mine decat pentru fete. Nu conteaza. Cand ajung la crema de zmeura, imi aduc aminte de inghetata roz de la Neptun si ma bucur ca acum pot face alegeri sanatoase pentru copiii mei. Cand intra bunica mea in bucatarie imi dau seama ca tortul e facut de Ancuta, iar numele de fata a bunicii mele era Ancuta. Cum se leaga lucrurile in viata asta! Mananc tortul cu ochii inchisi ca sa ii simt si mai bine gustul. Fetele ma trezesc din visare si vor si ele, la micul dejun tot o felie cu aroma de amintire.

Tort Magic de la Prajiturile Ancutei

Ma uit la ele cum chicotesc si devin constienta de cata iubire incape in inima unei mame, de cat de diferit poti iubi doi copii, de cat de bine e ca fiecare e unic, de cat de repede trece timpul. Este ora 10 dimineata. In casa miroase a zmerura si a ciocolata. In sufletul meu e pace si implinire. La multi ani, Julie. Azi implinesti 2 ani!

DSC_0681

Sweeter than honey. My Julie <3

DSC_0655

My all

Text: Ana Nicolescu

4 Comments

  1. La multi ani! Sa fie sanatoasa si fericita, sa se bucure de copilarie alaturi de surioara ei si sa aiba parte doar de bucurii! 🙂

    Arata minunat tortul, mi-a adus aminte si mie de aromele copilariei.

    • Ana Nicolescu says

      Multumim din suflet, Doamne ajuta asa sa fie! Da, toturul e intr-un mare fel, il recomand cu mana pe inima, mai ales ca e facut doar din ingrediente super naturale si clean.

  2. Valentina Alexandrescu says

    La multi ani! Si o copilarie frumoasa pentru ea, alaturi de voi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *