Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

La primele ore ale diminetii, Cismigiul pare un amestec de umbre cu verde padure si soare de iunie. Batranii isi plimba agale cainii, cativa copii alearga nerabdatori sa ajunga la locul de joaca, grupuri de adolescenti se indreapta catre liceul Lazar. Ma uit la ei, la Mariuca… imi pare rau ca nu am cum sa o duc si pe ea in parc, desi ochii ei mari asta imi imi cer… Las Cismigiul in urma, pe Mariuca in masina cu tatal ei si eu intru in frumoasa vila care gazduieste Asociatia ROI.

Aici lucrurile sunt departe de a fi ludice pentru ca urmeaza o dezbatere serioasa, insa atmofsera e cum nu se poate mai primitoare, mai zen, mai feng-shui. Cristi, care de cele mai multe ori face fotografii, acele fotografii alb-negru care vorbesc despre o lume plina de culoare, este pe punctul de a baga la cuptor o paine cu prosciutto. Celelalte paini, mai mici sau mai mari, mai rotunde sau mai lunguiete, mai cu seminte si mirodenii asteapta cuminti sa le vina randul.

Mapele de presa sunt aproape gata. Radu face fotografii. Oana intra pe usa cu o lada plina cu flori: o orhidee viguroasa, o hortensie cu petale firave si multe altele cu denumiri ciudate pentru mine, cu forme, culori si texturi delicate. Ele urmau sa fie protagonistele unei demonstratii de design floral, made by Oana.

Incet-incet incep sa se adune bloggerite, jurnaliste, Loredana de la Feminella, Renate si Gabi de la Gallup, televiziuni, coachi. Toate au venit pentru a discuta un subiect delicat ca florile Oanei si necesar ca painea lui Cristi: calitatea vietii sexuale a femeilor din Romania. Dezbaterea are ca punct de plecare studiul Feminella si Gallup.

Impreuna cu Simona David-Crisbasanu, din partea Asociatiei ROI, incerc sa-mi spun punctul de vedere referitor la educatia sexuala, la sexul in diferite etape ale vietii unei femei, la dereglarile hormonale si efectele acestora, la diferenta dintre informatiile primite despre sex de la mamele noastre si la ce vrem noi sa le transmitem copiilor nostri despre sex.

Imi place ca toate femeile care au venit la dezbatere vorbesc liber, spun lucrurilor pe nume si impreuna ajungem la concluzia ca este necesara educatia sexuala sustinuta, distrugerea subiectelor tabu legate de sex (precum uscaciunea vaginala), iar schimbarea poate incepe cu noi, cu noi in raport cu copiii nostri, cu cititoarele noastre, cu partenerii nostri

Din studiul Feminella si Gallup reiese ca femeile din afara Romaniei au un comportament diferit fata de femeile mioritice, la confruntarea cu uscaciunea vaginala si, implicit, fata de viata sexuala. 47% dintre femeile apusene au auzit vordindu-se despre uscaciunea vaginala din presa. Asadar, presa nu se fereste sa abordeze astfel de subiecte si inca are rolul de informare si educare. Monitorizand publicatiile din presa scrisa din Romania pe o perioada de doi ani (2011 – 2012), studiul Gallup a constatat ca pe expresiile cheie urmarite, respectiv uscaciune vaginala si lubrifiere vaginala au existat 71 de materiale jurnalistice, cele mai multe machete publicitare sau advertoriale pentru diferite produse de ingrijire intima.

Un alt aspect care mi-a atras atentia la diferenta de comportament a fost cel legat de mersul la ginecolog. Cand se confrunta cu afectiunea femeile europene merg sa discute cu ginecologul (72%). La noi, doar o treime dintre femeile care au depistat acesta problema merg la ginecolog. Aici cred ca isi spune cuvantul educatia sexuala din familie si din scoala, sau, mai bine zis, lipsa ei. Faptul ca mamele noastre considerau sexualitatea un subiect tabu si probabil credeau ca daca nu ne vorbesc despre sex, nici nu vom face asta vreodata.

Ce mi-a placut tare mult la femeile est europene din studiu a fost faptul ca 44% discuta cu partenerul de cuplu aceasta problema. Ceea ce este un lucru laudabil pentru cuplu. Partenerul este confidentul femeii. Asta spune mult despre relatia de cuplu, despre incredere, solidaritate, empatie, compasiune.

In schimb, in Romania, unde, asa cum reiese din studiu, nu se pune accent pe viata sexuala, femeile care depisteaza aceasta afectiune si o discuta cu partenerul, de cele mai multe ori, nu primesc sutinerea lui. Ele, in cel mai fericit caz, sunt indrumate sec catre ginecolog sau sunt desconsiderate de catre partener in timpul actului sexual, primind replici gen: Ce tipi asa, esti virgina?

In timp ce in Romania, 44% dintre femeile care acuza uscaciune vaginala nu iau nicio masura pentru tratarea afectiunii, in restul Europei, procentul este la jumatate (21%). Motivele pentru care romancele nu fac nimic sunt de-a dreptul halucinante si alarmante:

– Mi-a fost rusine sa ma duc la doctor – vedem aici pudoarea cu care am fost obisnuite, teama de doctor, amenintarile din copilarie (Daca nu esti cuminte, te duc la doctor), si iarasi lipsa educatiei sexuale, lipsa increderii in sistemul sanitar…

–Si-au administrat singure tramamente – dupa cum bine stim poporul roman sta foarte bine la automedicatie si orice baba este vraci. Se remarca din studiu o inclinatie catre tratamentele naturiste, luate dupa ureche: alifie cu galbenele, baie cu aburi de ceai de musetel ca sa se imnoaie locul.

– Au mers la farmacie sa li se recomande ceva – e ceva mai bine decat automedicatia, dar tot ineficient pentru o diagnosticare corecta 100%. Aici se adauga si pudoarea de a cere lubrifianti sau de a discuta problema.

– Nu imi place sa urmez tratamente – romancele nu constientizeaza riscurile si functioneaza mentalitatea Lasa, ca nu mi s-o intampla tocmai mie.

– Au rarit contactele sexuale – iata cata importanta acorda romancele vietii sexuale. Prefera sa rareasca contactele decat sa mearga la ginecolog si sa urmeze apoi un tratament. Viata sexuala este cu atat mai putin luata in considerare, cu cat femeile se afla la menopauza. In Romania, menopauza inseamna incetarea vietii sexuale, pentru femei, dormitul in paturi si chiar in camere separate, nu impreuna cu partenerul. De fapt, menopauza, pentru romance, inseamna declinul sexual, social, financiar. De aici si foarte multe depresii si femei fara stima de sine, irascibile, vulnerabile, irationale.

Rarirea contactelor sexuale este indicata ca metoda de a trai mai usor cu uscaciunea vaginala si de catre femeile din studiul european, insa intr-un procent semnificativ mai mic.

Ce au in comun romancele cu femeile din studiul european: cele mai multe dintre ele folosesc ca metoda de combatere a uscaciunii vaginale, gelul lubrifiant. Este o solutie comoda, punctuala, care le scuteste de drumul la ginecolog, dar care nu rezolva problema pe termen lung.

Asadar, mi se pare trist ca traim intr-o societate pudica in care sexul nu este privit ca o placere, ca un privilegiu, ca un dar pe care il meritam, ca o nevoie fiziologica, ci, mai degraba, ca o obligatie si o povara. O societate in care lipseste educatia preventiva si cea sexuala, in care sexul inca este un subiect tabu, in care fetele nu discuta cu mamele subiecte legate de sex, si nici mamele cu fetele, in care femeile nu merg la ginecolog si, dupa varsta de 45 de ani nu mai pun accent pe sex si in care unii barbati inca sunt badarani.

Cu toate ca cifrele trag un semnal de alarma, dezbaterea s-a incheiat pe un ton optimist, cu credinta ca putem determina, chiar noi, schimbarea. Este nevoie doar de deschidere, de eliberarea de false pudori, de companii care sa investeasca si sa sustina workshop-uri, conferinte, dezbateri pe teme sexuale. Felicitari Feminella pentru curajul de a deschide acest subiect si pentru determinarea de a porni la un drum lung, greu, dar foarte necesar, acela de a distruge sintagma sexul este un subiect tabu. Multumesc Bianca si Cristi ca ati avut incredere in mine.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Radu Badoiu – Foto Union