Eu ca mamă
comments 2

La multi ani, Iulia! 1 an

Azi Iulia mea mica implineste 1 an. Un an plin de magie, de lumina, de caldura sufleteasca, de bucurii, de iubire. In fiecare zi ii multumesc ca ne-a ales pe noi ca parinti si ca a venit sa aduca armonie si echilibru in sufletele noastre. A venit sa ne vindece si sa ne arate o cale mai buna catre lumina. Creste atat de repede si de frumos si ma invata atat de multe. Este ambitioasa, curajoasa, independenta, iubareata, hotarata. Insa cel mai mult invat de la ea cum sa-i accept pe cei din jur asa cum sunt si sa ma bucur de ei atat cat vor sa mi se daruiasca.

Uneori am remuscari ca ii acord mai multa atentie Mariucai, ca nu ii fac la fel de multe poze Iuliei cum ii faceam Mariucai, ca poarta hainele surorii ei, ca de fiecare data cand mergem la Carrefour, Mariuca se alege cu cate ceva, ea cu nimic, ca dorm la pranz cu Mariuca si Iulia doarme singura sau cu bunica mea… Insa am inceput sa ma educ, sa imi impun pana cand va veni firesc, de la sine, sa nu masor atentia in timp egal petrecut cu fiecare dintre ele, intr-un numar egal de jucarii, de haine, de bani, ci in cat de mult le indeplinesc nevoile fiecareia. Asa ca atunci cand simt ca Iulia are nevoie de mine, ma dedic ei in totalitate. Si chiar daca inca nu vorbeste, Iulia imi comunica atat de bine ceea ce vrea. Imi arata cu manutele daca vrea sa o iau in brate si sa o duc intr-un anumit loc, daca vrea sa ne jucam cu bilele colorate (mi le da mereu pe cele portocalii), apoi se face ca incepe sa manance din ele si eu zic ca sunt portocale. Ea rade cu cei 6 dintisorii ai ei de soarece. Iar eu ma topesc dupa ea. Ii pup cu foc falcutele moi si carnoase, pielea fina, parul zburlit, crescut inegal, pe care nu ma lasa sa i-l prind cu nicio agrafa sau bentita. Ne uitam pe carti, ii citesc, ea se uita cu ochii mari si imi arata cu degetelul diferite personaje, eu incep sa-i spun despre ele.

Acum ca suntem la Comarnic de 3 saptamani, ne jucam in fiecare zi la locul de joaca. Se da, fara frica, pe tobogan, urca panta si scarile pana la el, la fel, fara nicio frica, doar cu multa siguranta, entuziasm si curiozitate, asa cum probabil ar trebui sa abordam si noi, adultii, orice provocare. Si iarasi invat inca un lucru de la ea. Iubeste apa din piscina si se balaceste in voie. Verifica mereu daca sunt si eu langa ea si vine, din cand in cand, la mine in brate fie sa se simta in siguranta, fie cand incepe sa adie vantul si pielea i se zburleste, fie sa o mai alaptez. Iar eu mor de dragul ei cand vrea sa o alaptez oricunde, oricand. E ca un iedut. Ah, dulceata mea.

Fericire, iubire, daruire

Fericire, iubire, daruire

Noaptea nu mai vrea sa doarma in patut, asa ca dormim toate 3 in patul mare. O adoarme bunica mea la ora 19 si eu vin cu Mariuca la 21.30. Atunci bunica se duce la ea in camera. Ma bucur mult ca s-a lipit de bunica mea imediat cum a vazut-o si am petrecut mai mult timp impreuna, doarme cu ea somnul de dimineata si pe cel de pranz. Cand este si Bogdan la munte, dorm eu cu Iulia somnul de pranz si el cu Mariuca. Este foarte greu pentru o mama sa se imparta intre copiii ei, astfel incat niciunul sa nu ii simta lipsa.

Insa prefer sa vad partea buna a fiecarui lucru si sa nu uit ca sunt si eu om si fac tot ce pot mai bine. Dimineata cand ne trezim (6.30-7.00), mergem sa-i zicem Buna dimineata gradinii. Mergem desculte prin iarba grasa, plina cu broboane de roua. Ei plac iarba rece si florile azurii de cicoare. Le culege si le baga in gurita. Mariuca topaie pe langa noi si canta, iar Iulia se agita sa o prinda. Alerg cu ea in brate, repede dupa Mariuca si cand o prindem incep amandoua sa rada. Mariuca ii ia falcutele in mainile ei si o pupa apasat. Iulia isi lasa capul pe spate, in jos, spre Mariuca, semn ca mai vrea. Iubesc momentele astea de tandrete. Nu as mai iesi din ele.

DSCN0396

Primii pasi in roua diminetii de munte

Apoi facem impreuna micul dejun. Iulia mananca orice. Ii place sa testeze. Nu mai vrea mancare de bebelusi demult. Asa ca manaca iaurt facut in casa, pateu de ficat facut tot de noi, turte coapte pe plita din faina neagra si seminte, nectar de caise… Incercam sa preparam totul in casa, cat mai natural. Sigur, exista si seri cu cartofi prajiti si iaurt Danone cu capsuni, dar sper sa fie cat mai rare 🙂

O iubesc cu tot sufletul. Si stiu ca simte asta. Stiu ca imi simte trairile pentru ca de fiecare data, cand ne culcam seara, iar eu am mustrari de constiinta, ea, mica, adormita, ofteaza la gandurile mele apasatoare si se lipeste langa mine, ma mangaie cu parul ei moale si fin pe buze, ca si cum mi-ar spune: “Sunt aici, mami, nu-ti mai face griji, te iubesc cu tot ce poti sa imi oferi.” Iar eu o iau in brate si o pup mult de tot, pana cand, uneori, o si trezesc de-a binelea. Si mai stiu ca ma simte, pentru ca, mai ales dupa unele perioade in care nu dormim noptile din cauza ca ii mai iese un dinte sau ca este constipata sau din diferite alte motive, cand imi este cel si cel mai greu, cand ma simt epuizata, ea doarme toata noaptea, lasandu-ma si pe mine sa ma odihnesc. Iar asta e ca o binecuvantare pentru mine.

Mereu mi-am zis in acest an ca Iulia comunica cu mine la un alt nivel. De la suflet la suflet. Ea imi arata cum se face, ea imi arata drumul, ea imi confirma convingerea ca suntem, de fapt suflete care avem corpuri si nu suntem corpuri care au suflete.

La multi ani fetita mea iubita. Sa ai o viata luminoasa, calda, calma, plina de iubire, de implinire, de oameni frumosi, de suflete mari. Sa fii sanatoasa si sa apreciezi bucuroasa si sincer, asa ca acum, ceea ce ti se ofera. Sa ramai mereu deschisa, cu sufletul curat, ca o adiere racoroasa de dimineata de august. Si sa nu uiti ca esti iubita in fiecare zi!

DSCN0340

La multi ani, dulceata mica!

 

Text: Ana Nicolescu

 

 

2 Comments

  1. Loredana says

    Am ajuns sa citesc aceasta postare din intamplare, mergand pe sugestii… Dar e unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit scrise de o mama despre al doilea copil. Eu am doar unul, o mica printesa de 4 luni si jumatate, nascuta in 24 iulie, eu fiind nascuta in 3 august, si voiam sa iti spun ca, comunicarea la un alt nivel nu e intamplatoare… Cu toate ca poate nu crezi asta, dar zodia are de-a face.. Asa sunt leii in general.. Si Natalia, fetita mea, face exact la fel cand sunt obosita.. Ma simte cand am avut o zi mai grea si mereu doarme mai mult… Si sunt sigura ca acum, dupa mai bine de 1 an Iulia e un copil exceptional, care cere de la viata exact ce simte ea ca e bine pentru ea.. Multa fericire sa ai si sanatate!

    • Ana Nicolescu says

      Îți multumesc mult, Loredana, că citești și că ai împărtășit cu mine aceste minunății. Da, într-adevăr, acum la 2 ani, Iulia este un copil excepțional care cere de la viață exact ce simte ea că e bine pentru ea. Te îmbrățișez cu drag!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *