Inspir și expir
comments 11

Ce fac cu darurile primite în vacanța de iarnă sub forma unor lecții de viață?

Foto: Cristina Tomani

Revin aici unde mă întâlnesc cu voi, în casa mea virtuală, pe care am părăsit-o în ultimele 3 săptămâni. De ce am făcut asta? Pentru că am vrut să mă întorc mai mult către mine și către Măriuca și Julie. Mi-era dor de ele după o toamnă nebună cu multe proiecte, cu mulți oameni, cu multe povești și experiențe pentru care sunt recunoscătoare. Totuși m-am lăsat acaparată de ele, m-am topit în ele și pe fete le-am lăsat pe locul al II-lea. Așa că de Crăciun am vrut să fie totul despre mine și despre ele, ca o întoarcere acasă, la sufletul meu.

În vacanța de iarnă am înțeles că fiecare lucru e la locul lui și că se întâmplă exact ce trebuie să se întâmple atunci când trebuie să se întâmple. Am învățat să mulțumesc momentului prezent, să îl onorez și să văd ce aduce cu el, fără să vreau să fiu în altă parte. Situațiile sunt variate: de la proiecte care mă țin departe de casă, până la cursuri în weekend. De la proiecte care se împotmolesc, la energii blocate, la situații deblocate. Am ajuns să nu mă mai enervez nici când aștept minute în șir la semafor, chiar dacă sunt în întârziere. Sigur e ceva de văzut, învățat, aprofundat sau de auzit atunci când aștept în mașină culoarea verde. Și fix atunci, cuvintele unui cântec difuzat la radio conțin răspunsul la una dintre întrebările mele.

M-am văzut așa cum sunt și așa cum NU sunt

Am primit în dar libertatea de a mă accepta cu bucurie și recunoaștere exact așa cum sunt și puterea de a integra vorbele Măriucăi de acum 2 ani: Mami, te iubesc așa cum ești și așa cum nu ești. Măriuca is a gift. Am învățat că totul în noi este în echilibru perfect și că suntem deopotrivă și lumină, și umbră. În vacanța de iarnă am stat cu umbrele mele, le-am văzut, le-am respectat și le-am invitat alături de părțile mele bune. Astfel am început să mă construiesc reală, nu fantasmagorică. Am renunțat să îmi caut orbește doar părțile bune și să le duc la rang înalt. Acum caut echilibrul. Balanța mea. Și e atât de bine. E ca și cum până acum aș fi mers cu mașina pe două roți laterale și ce vedeam părea diform, nelalocul lui. Acum am adus și celelalte două roți pe pământ și brusc, totul a căpătat sens, normalitate, claritate.

Tablou marca Flecuștețe istețe by Samira Natour

Tablou marca Flecuștețe istețe by Samira Natour

Am făcut exercițiul cu lucruri pe care le admir și lucruri pe care le detest la persoane pe care fie le urc pe piedestal și cad într-o venerare iluzorie, fie pe care nu le mai suport în viața mea. De aici am ajuns la două concluzii. Prima: Am văzut că ce admir la alții este și în mine. Așa că piedestalul nu mai e așa de înalt. Și am văzut că acele comportamente pe care le blamez la alții sunt și în mine. Astfel, mi-am mai retezat din aroganță. A doua concluzie: chiar și oamenii pe care îi venerez au părți negative care echilibrează balanța. Iar cei  cu care nu rezonez chiar au multe părți pozitive de care e bine să țin cont. Vă recomand cu mâna pe inimă să parcurgeți cartea Inima iubirii de Dr. John Demartini. Acolo veți găsi metoda prin care să vedeți și părțile mai puțin bune la persoanele pe care le adorați, și mai ales să vedeți părțile bune la persoanele pe care nu le suferiți. E un manual tare bun de autocunoaștere și de stabilire a propriilor valori.

Tot ce am nevoie este chiar în mine

Bucuria de viață pe care o trăiesc acum în lumea mea interioară, în spațiul sacru al inimii mele, se datorează în maaare parte cursului Copilul interior cu Oana Stoianovici. Probabil că nu se vede mare lucru la exterior, dar văd din ce în ce mai mulți oameni necunoscuți care se uită fix în ochii mei, ca și cum ar fi acolo ceva de descoperit. Ca o concluzie la anul care tocmai ce a trecut, am în mine tot ceea ce am nevoie. Nu avem nevoie de relații pentru a obține ceva ce considerăm că nu avem sau pentru a ne face alții fericiți. Intrăm în relații pentru a deveni conștienți de părțile încă neasumate din noi. Am mai vorbit noi despre asta aici. Relațiile de iubire sunt relațiile care te ajută să te vezi pe tine însuți. (Dr. John Demartini)

În vacanță, mi-am bucurat sufletul în fiecare zi cu un ritual doar pentru mine: mediații, qi walking, un curs nou online, aromaterapie, o baie cu spumă, lumânări în jurul căzii și Snatam Kaur (Liberation Doors)  pe fundal. Și a fost atââât de bine, de calm, de binevenit. Intenția pentru 2018 este să reiau ritualurile cu meditație și qi walking/yoga zilnic, de la 5 dimineața, așa cum o făceam acum 2 ani. A fost cea mai intensă perioadă trăită de mine cu mine, am fost atât de aproape de sufletul meu, în el, una cu el.

 

Foto: Mihai Răitaru

Foto: Mihai Răitaru

Ce înseamnă smerenie pentru tine?

Fix pe 22 decembrie, am primit întrebarea: Ce înseamnă smerenie pentru tine? Iar răspunsul aflat spre final de an a fost cumpătare. Răspunsul a venit în timp ce înfulecam o ceafă de porc cu salată de sfeclă. Am pus ceafa frumos în farfurie și am început să mă uit cu atenție la sfeclă, să îi admir culoarea, să o miros, să îi simt textura, să îi văd cu ochii minții traseul de la sămânță, la mine în farfurie. De la masa următoare am fost din ce în ce mai atentă la legume și la fructe. Mi-am dat seama de consumerismul exagerat și de cât de multe de oferă Mama Pământ, iar tendința noastră este să o distrugem. Consumerismul în care trăim ne schimbă total percepția asupra lumii. Ne face să credem că trăim ca să mâncăm mult și gustos, ne îndepărtează de la esența noastră de a fi, de trăi în comuniune cu natura, cu Dumnezeu. Câți dintre noi avem un ritual al ceaiului? Câți îl adulmecăm în tihnă înainte să îl bem cu ochii închiși și cu simțurile activate?

Foto: Pixabay.com

Foto: Pixabay.com

Intenții pentru 2018

Cred cu tărie în puterea intenției, pentru că odată setată, tot Universul lucrează pentru împlinirea ei. Așa că las aici intențiile mele pentru acest an:

  • Să am câte un ritual zilnic care să mă aducă acasă, în sufletul meu.
  • Să am un corp sănătos și pentru asta să practic o activitate fizică și să mă hrănesc așa cum are nevoie organismul meu, nu cum dictează mintea.
  • Să merg într-un retreat de feminitate. Singură. Fără copii. Fără soț. Fără prieteni. Fără cunoscuți. Asta a fost una dintre intențiile de anul trecut. Și de acum doi ani. Încă nu s-a materializat.
  • Să le iau pe Măriuca și pe Julie și să mergem prin lume la prietenele mele din școală care au și ele acum copii. Așa, ca fetele.
  • Să mergem într-un concediu de 3 spătămâni la o căsuță pe malul mării sau a oceanului, 3 săptămâni la casa de la munte și 5 zile în tabără cu Mira.
  • Să termin de scris cartea.
  • Să renovăm apartamentul.
  • Sediul nou de agenție să ne aducă prosperitate și lucru strategic și eficient.
  • Să nu fac compromisuri în ceea ce privește liniștea mea interioară și cea a copiilor.
  • Să urmez un curs de coaching și unul de canto.
  • Să iau lecții de dans (tango)
  • Să rămân fidelă valorilor mele și să generez abundență pe care să o gestionez corect în toate domeniile: spiritual, profesional, financiar, mental, familial, social și fizic.

Vă doresc un 2018 exact așa cum visați și cum aveți nevoie. Voi ce ați primit de la vacanța de iarnă și care vă sunt intențiile pentru anul acesta?

Text: Ana Nicolescu

Foto deschidere: Cristina Tomani

11 Comments

  1. Un articol tare frumos si sincer! Mi-a facut placere sa-l citesc. Un 2018 asa cum ti-l doresti!

  2. Minunat scris, om frumos ce esti! Sa incetinesc ritmul, sa iau prezentul asa cum e si sa ma bucur de el, fara a mai face tot felul de proiectii, cred ca astea au fost lectiile din vacanta de iarna. Pentru 2018 imi doresc sa descoper si mai mult din “my true self”, cu toate implicatiile lui. Draga mea, iti doresc sa-ti fie bine, la modul cel mai sincer!

  3. Intenționez să nu mă mai grăbesc, să mă bucur de fiecare clipă la capacitate maximă și să fac tot ce îmi stă în putință să ajut copiii din medii defavorizate și să fac lumea din jurul meu un pic mai bună. Foarte frumos ai scris și îmi place tare mult că ești din ce în ce mai spirituală, mai conștientă de cât de important este aspectul acesta în viața ta. Felicitări! :*

    • Ana Nicolescu says

      Robert, mulțumesc că citești și că de fiecare dată îmi lași câte un gând :).

  4. Ce articol frumos si sensibil . ma bucur ca ai ales sa il impartasesti pe blog 🙂 Si eu cred in puterea intentiilor si mi-am facut deja o lista destul de lunga…Un 2018 minunat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree