Inspir și expir, Știri
comment 1

“Libertatea de dinainte de boala este pierduta”, Andreea, o mama care a invins cancerul

Pe Claudia Oprescu o stiu de cand am lucrat impreuna la o revista de sanatate si frumusete. Drumurile noastre s-au despartit pentru a se intalni tangential si cu emotii intense de fiecare data cand Claudia ma invita sa fac parte din anumite campanii umanitare pentru Asociatia DeVision. Saptamana trecuta mi-a povestit despre o prietena de ei, Andreea Tudor, care la 29 de ani a invins cancerul. Impreuna au pus la cale un proiect indraznet si frumos, asa ca ele, pe care l-au numit Invigem cancerul prin psihoterapie si este selectat deja de comisia Raiffeisen Comunitati, dar are nevoie de cat mai multe voturi pentru a primi finantarea necesara implementarii lui.

Pentru ca mi-e frica de cancer, pentru ca mi s-ar rupe toate lumile daca m-as gandi ca fetele mele ar putea creste fara mama, pentru ca este nevoie de sprijin moral pentru bolnavii de cancer (din ce in ce mai tineri), pentru ca ma uit cu mila si cu admiratie la femeile care sunt nevoite sa renunte la sanii lor pentru viata, pentru ca mi-ar fi frica de tratament, de durere, de pierderea parului, de neputinta si de multe altele, am votat acest proiect si sper sa fie castigator.

Va las cu Andreea si cu trairile ei. Pentru mine este foarte intensa povestea ei si de aceea am ales sa o impartasesc cu voi intr-o zi sfanta, de Nasterea Maicii Domnului.

Cum era Andreea acum 5 ani?

Andreea: Asa cum este orice tanara la 25 de ani. Imi faceam planuri sa-mi deschid propria firma, plecam in excursii, mergeam la petreceri si ma bucuram de viata. Eram optimista si mereu alergand de colo-colo incercand sa intru in tot felul de proiecte. Imi placea sa iau initiativa si sa vin mereu cu idei noi, atat pe plan profesional, cat si personal.

Cine este Andreea acum?

Andreea: Astazi Andreea este schimbata in unele privinte. Poate si-a mai pierdut din optimismul debordant, are alte principii de viata, are mai multa rabdare. Asa cum am mentionat si in cartea mea “ Cum am stiut ca voi invinge cancerul”, carte ce urmeaza sa apara, nimic nu mai este la fel ca inainte. Incepand de la modul de viata si pana la modul de gandire, totul se schimba. Incepi sa pui mai mult pret pe timpul alocat familiei, timpul alocat propriei persoane si-ti propui sa nu mai faci asa multe compromisuri.

Cum ai aflat ca ai cancer?

Andreea: In timp ce alaptam am simtit un nodul la san. Aveam stari intense de oboseala, dar le puneam pe seama noptilor pierdute, caci abia nascusem. A urmat o serie de investigatii medicale si in cele din urma am luat hotararea de a face o biopsie. Din pacate rezultatul a fost crunt: tumora maligna. Nu am sa uit niciodata acea zi in care am aflat ca am cancer. Am plans mult… cu totii.

Care este primul lucru care la care te-ai gandit cand ai aflat ca ai cancer? Care a fost prima si cea mai mare frica?

Andreea: Inevitabil, primul gand este acela ca o sa mori. Aceasta reprezinta si cea mai mare frica. Gandul ca nu o sa-ti vezi copilul crescand, ca o sa te desparti de cei dragi tie, ca nu o sa mai fii “aici” la evenimentele importante din familie, te sfasie.

Care au fost celelalte frici?

Andreea: As putea spune ca frica de boala in sine, de tratamente, de urmarile tratamentelor.

Ce tratament ai facut? Radioterapia si chimioterapia fac bine intr-un loc si le distrug pe altele. Cum ti-a fost sufletul pe parcursul tratamentului? Ce te motiva? Unde iti era inima, unde se indreptau gandurile tale?

Andreea: Am facut atat chimioterapie, cat si radioterapie, dar le-am privit prietenos. Nu le-am privit ca pe ceva raufacator, ci ca pe niste prieteni ce ma vor salva. M-am bucurat mult cand, in timpul chimioterapiei nodulul s-a micsorat aproape jumatate. A fost multa suferinta pe parcursul tratamentului, dar gandul la fiul meu m-a facut sa fiu puternica. Trebuia sa lupt pentru el si nu aveam voie sa renunt la acea lupta. Obisnuiesc sa spun ca fiul meu este terapia mea. Pe parcursul tratamentului starile sufletesti variau: acum eram optimista si asteaptam sa termin mai repede tratamentul pentru a putea sa-mi vad de viata, acum eram trista si ma cuprindea teama. Odata cu trecerea timpului am invatat sa gestionez sentimentul de frica si sa-mi ocup timpul cu ceva util. Mi-am propus sa scriu o carte si sa fac numeroase proiecte pentru ca mintea mea sa nu aiba timp sa se gandeasca la boala.

Ce este cel mai dureros atunci cand ai cancer? Tratamentul? Durerea fizica? Frica? Gandul la copii tai? Incertitudinea? Oamenii care se uita si judeca?

Andreea: Cred ca frica si incertitudinea pun stapanire pe bolnavul de cancer si suferinta psihica este cu mult mai presus de cea fizica. Incepi sa-ti doresti o viata normala, viata ta de dinainte, dar din pacate, libertatea de dinainte de boala este pierduta.

Cand ti-a fost cel mai greu?

Andreea: Cred ca pe toata durata tratamentului, caci nu poti sa mai ai aceleasi activitati, iti este foarte rau si nu poti sa ai grija de propriul copil. Inca este greu pentru ca este o batalie de lunga durata. Sunt momente cand gandurile negre isi fac loc in mintea ta si foarte greu de suportat este faptul ca pentru prima data nu ai niciun control asupra propriului corp, simti ca nu poti face nimic, esti legat de maini si de picioare.

Cum si ce i-ai spus copilului tau despre ce urma sa ti se intample? Cum a reactionat cand au vazut schimbarile din timpul tratamentului?

Andreea: Din fericire copilul meu este prea mic pentru a pune intrebari. Avea doar un an si o luna cand am aflat de boala. Cu toate astea, a ramas mirat cand dintr-o data, mama lui a ramas fara par in cap. A trebuit sa-i explic cu timpul ca mami nu poate sa-l ridice in brate pentru ca are “buba” (din cauza operatiei) si a inteles. Nu-mi cere niciodata sa-l iau in brate, chiar daca il dor picioarele. In rest, adora sa-si gadile nasul de parul meu scurt, abia crescut.

unnamed

Sanii sunt, poate, cel mai puternic simbol feminin. In ce fel influenteaza cancerul aceasta perceptie?

Andreea: Inca de la inceput am decis ca vreau sa mi se faca mastectomie radicala. Am acceptat deficitul de imagine in favoarea sanatatii si a posibilelor riscuri ce ar fi putut urma. Am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu o sa mai am un san, dar ca totul va fi o chestiune de timp, pentru ca va urma reconstructia.

Dupa operatie, multe zile nu am vrut sa vad ce se ascunde sub pansamente si cum arata operatia. Am asteptat cam o luna inainte sa ma uit la operatie. Este un soc, nu este usor ca femeie sa arati asa, mai ales ca totul a venit la pachet si cu pierderea parului si de 2 luni incep sa-mi pierd si unghiile de la maini si picioare, tot din cauza chemioterapiei. Cu toate acestea, nu mi-am pierdut increderea in mine si planuiesc ca anul viitor, de ziua Femeii sa-mi fac cadou reconstructia sanilor.

Cu sigurata pentru a face fata luptei impotriva cancerului, este nevoie de sprijin psihic. Tu unde l-ai gasit? In familie, la psihoterapie? Ce/cine te-a ajutat sa fii puternica?

Andreea: Cu siguranta in familie si prieteni. Parintii m-au sustinut foarte mult in aceasta lupta si m-au incurajat in momentele grele. Toata familia mi-a fost alaturi in activitatile ce necesitau efort fizic si pe care eu nu le mai puteam face, mai ales in ceea ce priveste cresterea fiului meu.

Prietenii au avut un rol important, avand grija sa nu-mi pierd zambetul si speranta. Pot spune ca ei mi-au tinut mintea ocupata si m-au incurajat exact atunci cand am avut cea mai mare nevoie.

Impreuna cu Claudia Oprescu de la Asociatia DeVision, ai pus la cale un proiect util si indraznet. Povesteste-ne despre el, te rog.

Andreea: Plecand de la lipsurile pe care eu le-am simtit in toata aceasta lupta pentru viata, ne-am gandit sa concepem un proiect prin care sa ajutam bolnavii de cancer sa beneficieze de consiliere psihologica gratuita. Astfel a luat nastere proiectul “Invingem cancerul prin psihoterapie”, proiect menit sa asigure bolnavilor si familiilor lor consiliere prin intermediul unui website, grupuri suport organizate in Bucuresti si informatii utile cu privire la boala, dieta, tratamente, spitale, drepturi.

Speram ca peste 8000 de bolnavi sa acceseze site-ul nostru, site unde pot pune intrebari specialistilor in psihoterapie. 500 de bolnavi  vor fi implicați direct in psihoterapie online si grupuri de suport, iar beneficiarii indirecti sunt familiile bolnavilor care au acces mai facil la informatii avizate pentru a intelege etapele bolii si a-i sprijini mai mult.

Proiectul “Invingem cancerul prin psihoterapie” este selectat deja de comisia Raiffeisen Comunitati, dar are nevoie de cat mai multe voturi pentru a primi finantarea necesara implementarii lui.

Pentru mine nu este un simplu proiect. Obtinerea finantarii ar insemna nu numai posibilitatea de a intinde o mana de ajutor unor oameni care trec prin niste clipe cumplite, ci si reintegrarea mea sociala. A trecut ceva timp de cand mi-am incetat activitatea profesionala si cred ca acum este momentul sa revin. Activitatea este foarte importanta in viata bolnavilor de cancer, pentru ca ne ajuta sa ne concentram si pe altceva inafara de boala.

Un gand pentru toate mamicile urbane.

Andreea: Dragi mamici, dupa toata aceasta experienta, am ajuns la concluzia ca exista o legatura puternica intre stilul de viata si aceasta boala. Si, pentru ca noi mamele suntem tentate sa dam totul, fara sa ne mai gandim si la noi, eu va sfatuiesc sa fiti mai egoiste atunci cand vine vorba de dumneavoastra. Nu uitati sa inlaturati din viata dumneavoastra toate evenimentele stresante, odihniti-va cand simtiti nevoia si oferiti-va ori de cate ori aveti posibilitatea momente de rasfat. Am uitat sa precizez cel mai important lucru: mergeti periodic la investigatii medicale pentru ca diagnosticarea la timp a cancerului poate face diferenta intre viata si moarte. Imi puteti scrie la andreeazambeste@gmail.com si va voi raspunde cu drag!

Puteti vota proiectul “Invingem cancerul prin psihoterapie” pana la data de 11 septembrie, aici.

Text: Ana Nicolescu

1 Comment

  1. Roxana says

    Ana,
    Am votat proiectul Andreei. Andreea esti o luptatoare!!! Ai toata admiratia si respectul meu!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *