Inspir și expir
comments 2

Mainile care au crescut 3 generatii de fete

Afara era ceata groasa, iar micuta Iulia se pregatea sa adoarma la pranz, nedumerita si nemultumita ca nu se satura cu orele dormite, in trecerea de la doua somnuri pe zi la unul singur. Se foia, se agita, ma cauta in intunericul camerei, ma gasea, se lipea de mine. Eu o luam in brate si o mangaiam. Ei nu-i placea. Imi dadea, nervoasa, mana la o parte. Voia sa fie lasata sa adoarma in pace. O enerva orice stimul. Langa noi, in pat, bunica mea, care atunci cand vine la noi nu o lasa inima sa nu doarma cu Iulia. Ii e frica sa nu cada din pat. Asa ca eu intru cu ele in camera, o linistesc si o alaptez pe Iulia si apoi ies dupa ce atipeste.

La un moment dat, micuta somnoroasa atipeste, iar eu ii cautam mana mica sa o mai mangai o data si sa o pup inainte sa plec. Am dat de mana bunicii, care, si ea, ii cauta mana Iuliei vrand sa-i puna aproape iepurele de somn. Bunica mi-a luat mana si mi-a strans usor fiecare deget in parte, asa cum ma adormea si pe mine cand eram mica. Apoi a deschis ochii nedumerita. Degetele erau prea mari ca sa fie ale unui copil de 1 an. Am ras amandoua pe infunadate. Ea a continuat sa ma mangaie si sa se joace cu degetele mele. Eu i-am simtit mana calda, palma fina, pielea zbarcita de vreme, i-am vazut cu ochii mintii petele de batranete, i-am rememorat viata care parca s-a intiparit in fiecare cuta de piele. O mana buna care a crescut trei generatii de copii: pe mama, pe mine si pe sora mea si acum pe fetele mele.

Am iesit din camera si m-am apucat sa verfic mailul cu bunica in gand si cu senzatia mainii ei calde pe mana mea. Ca un facut, am deschis primul un mail de la Luminita care imi spunea ca vrea sa organizeze o campanie umanitara pentru un centru de batrani din sectorul 6 si daca vreau si eu sa ma alatur. M-a flatat propunerea si m-am simtit importanta. Am simtit ca Luminita crede ca eu pot fi de ajutor si pot avea o oarecare influenta. Si m-am gandit cum se leaga toate lucrurile in acea zi de la senzatii la fapte. Nu am mai avut rabdare sa-i raspund in scris si am sunat-o entuziasmata, cu raspunsul afirmativ, cu bucurie si cu certitudinea ca vom face fericiti o mana de batrani.

Apoi mi-am dat seama ca pana acum m-am implicat in campanii umanitare doar pentru copii si sunt recunoscatoare ca Universul imi da sansa sa ajut si oameni de varsta bunicilor mei, ai tai, ai nostri…

Asa ca, in prima parte a zilei de 30 noiembrie, voi fi impreuna cu mai multi bloggeri si oameni cu suflet mare, la Complexul de Servicii Sociale “Floare Rosie”, un camin de batrani. Nu este privat, este de stat. Concluziile le trageti singuri. Vom merge acolo sa le gatim batranilor si sa le pregatim un moment artistic.

Ca sa iasa lucrurile bine si sa fie mancare buna pe masa, vom avea sustinerea consultantului in gastronimie, Viorel Copolovici. Iar pe partea de entertainment, va fi alaturi de noi trupa de teatru Improvisneyland.

Daca aveti bunici si ii respectati, ii iubiti si le sarbatoriti viata, sau, poate, daca, din pacate, nu mai aveti bunici si aveti in suflet o nostalgie continua, daca vreti sa le oferiti batranilor de la “Floare Rosie” o dimineata de poveste, puteti dona bani in contul Fundatiei Comunitare Bucuresti. Banii vor fi folositi pentru a cumpara alimentele pe care le vom gati pe 30 noiembrie si vor fi gestionati direct de Fundatia Comunitara. O alta modalitate de a ajuta este de a achizitona produsele care vor fi scoase la licitatie in perioada urmatoare prin Talcioc Urban.

cover photo

Voi reveni cu detalii si stiu ca sunteti multi cei care vor dori sa dea o mana de ajutor. O mana tanara, ferma, calda, plina de viata, de poveste, de energie pozitiva… asa cum sunt bunicii in amintirile noastre.

Campanie umanitara sprijinita in exclusivitate de Lidl Romania.

Text: Ana Nicolescu

 

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *