Eu ca mamă
comment 1

Mamaloo, pentru mamele reale, care nu se dau Superwoman

Inainte sa am copil, aproape toti parintii cu care vorbeau imi spuneau cat de minunat e cu copil, cat de mult iti schimba viata, prioritatile si activitatile. Despre cum nu-si imagineaza ei cum au putut sa traiasca fara copil, despre cat de dor li se face de copil cand ei sunt plecati in concediu si tot felul de chestii roz cu norisori. Doar foaaarte putini parinti imi spuneau ca e foarte frumos, dar e si foarte greu. Cum adica e foarte greu, ma gandeam eu. Si de ce te plangi? Nu tu ti-ai dorit copil? N-ar trebui sa te bucure, sa te implineasca, sa nu simti greutate, ci doar bucurie? Daca e un copil dorit, e de la sine inteles ca trebuie sa fie usor sa-l si cresti. Asa gandeam pana acum 1 an si 7 luni. Este evident cat de putin intelegeam.

Si a venit ziua cand Dumnezeu mi-a dat un copil sanatos, frumos, inteligent, jucaus, explorator, dinamic, sociabil, care s-a trezit noaptea, in primele 4 luni, din doua in doua ore, care a avut colici, care a racit nici prea des, nici prea rar, care are nevoie permanenta de afectiune, care mi-a schimbat priotitatile, viata sociala, viata profesionala, viata de cuplu. Un copil care a fost dorit si indelung asteptat, un copil adorat. Nu am plecat niciodata fara Mariuca in concediu, stam cel mult 8 ore despartite si mi se face dor de ea in primele 5 minute de cand am iesit din casa. Si astfel, in cei aproape 2 ani, mi-am dat seama ca e foarte frumos sa ai copii, dar e si foarte greu.

Nu mi-a spus nimeni ca, in primele luni, nu mai apuci sa faci si tu un dus ca omu’, ca mananci ce si pe unde apuci, ca esti in permanenta cu urechile ciulite si cu radarul pornit. Nu mi-a spus nimeni (desi intuiam, dar nici pe departe nu banuiam intensitatea) ca ti se sfasie inima cand te gandesti ca, intr-o clipa de neatentie, ar putea sa cada pe geam, sau ca ar putea sa se piarda in supermarket, sau ca ar putea aluneca in cada. Nu mai vorbesc de mutenia care ma cuprinde cand aud ca un copil este diagnosticat cu cancer sau cu leucemie. Si nici de alte ganduri care ma inspaimanta ingrozitor.

Tocmai asta mi se pare frumos la proiectul Mamaloo, ca este un Facebooko-jurnal pentru mamele care spun pe bune cum e viata cu copil. Este prima retea sociala din Romania dedicata exclusiv mamelor si vine ca o completare pentru emisiunea Totul despre mame si a site-ului cu acelasi nume. Dupa ce ti-ai facut un cont de utilizator, il poti personaliza cu pozele tale, cu informatii despre tine, poti tine un minijurnal sau poti adresa intrebari specialistilor Totul despre mame. Tu alegi care dintre informatii sa fie publice si care private.

Tin mine ca in primul an al Mariucai, am primit in o gramada de exemplare si editii din Cartea bebelusului, albumele alea in care scrii ziua cand s-a nascut, cand i-au aparut primii dinti, ce cadouri a primit la botez, unde a fost prima excursie, printezi pozele care sa marcheze momentele respective, le lipesti si te mai faci cu un raft plin in biblioteca. Mamaloo se pare ca a venit cu lectia invatata, cu experienta mamelor si cu o gandire stategica. In cadrul aceluiasi cont de utilizator poti face pagina copilului, in care sa marchezi tocmai aceste momente importante din viata lui, intr-un timeline. Mai mult decat un spatiu personal, Mamaloo poate fi vazut si ca un spatiu de interactiune cu celelalte mame si cu specialistii. Great job!

Cum am aflat eu despre Mamaloo? Dana Dragomirescu mi-a scris un mail cu rugamintea de a-i da adresa fizica unde poate sa-mi trimita cateva “ganduri bune”. Dupa cateva zile, am primit gandurile, care erau mai mult decat minunate. Asemenea platformei Mamaloo, am primit cadouri pentru mine si cadouri pentru Mariuca, dupa cum urmeaza: pentru femeia din mine, un gel exfoliant anticelulitic de la Weleda, din gama cu mesteascan si un balsam de buze pe care nu l-am desfacut inca, dar pe care trebuie sa-l tin cat mai departe de devoratoarea de Mariuca daca vreau sa ma dau de cateva ori cu el. Cine citeste blogul stie ca sun fan Weleda, deci surpriza a fost minunata. Cat despre fetita cu zulufi blonzi si ochi albastri, ea a primit un puzzle care mie imi place la nebunie, dar ea ii da ignore, deocamdata si o tabla magnetica. Pe una dintre parti este un baiat, pe una o fetita, amandoi dezbracati. Nu este nimic pornografic, nu va faceti griji J. Separat, ai un fel de abtibilduri cu haine pentru ei, iar Mariuca ii imbraca si ii dezbraca de cand se trezeste pana se culca. Evident ca se vad, de pe acum, veleitatile ei artistico-vestimentare. Girafa poarta basca, baiatul poarta esarfa fetitei, fetita poarta manusi de soccer. E innebunita dupa jocul ei magnetic. Doarme cu el, mananca cu el, mergem la baie cu el.

Iti multumesc tare mult Dana pentru “ganduri” si pentru ca ai considerat ca Mamicii Urbane i-ar sta bine cu un cadou si un cont pe Mamaloo. Mult success cu acest proiect pentru mamele care impartasesc experienta lor fara a o inflori, fara a se da Superwoman, pentru mamele reale si sincere.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Mamaloo

 

 

 

1 Comment

  1. Cristina says

    Da, Ana! Asa e! Viata de parinte te ia total prin surprindere… Succes Mamaloo!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *