Știri, Uncategorized
comments 11

“Mami, bradul ăsta e cam chel” sau ciocolata ne împinge la tandrețe + CONCURS MILKA

Se apropie de mine cu fățuca ei de șoarece, făcu ochii mari, își ridică sprâncenele blonde și stufoase și îmi șopti la ureche: Îmi vine să te bat cu pupici până nu mai poți! M-am îndepărtat 10 cm de ea să o admir. Am luat-o apoi în brațe și am pupat-o, am gâdilat-o, și am iubit-o zgomotos, jucăuș și tandru. Tocmai ce terminasem de făcut bradul de Crăciun și Măriuca a vrut să mergem în camera doar noi două să avem un moment de conectare, de iubire, de mulțumire și de apreciere.

De la începutul lui decembrie îi tot promisesem că decorăm casa de sărbătoare, cu globuri și beteală. Însă abia pe 12, am reușit să luăm un brad pentru sufragerie și unul pentru balcon. Am coborât cutiile mari cu decorațiuni de pe bibliotecă, iar fetele mele mici au stat câteva ore să scotocească printre globuri mari, sclipici auriu, beteală mov, figurine de lut, fulgi de dantelă apretată. Măriuca anunțase din timp că ea pune îngerașul în vârful bradului și a țopăit de bucurie când l-a găsit aplatizat într-o cutie de carton. Apoi mi-a spus: Mami, iubita, știu că tu ești roșu și eu sunt mov [culorile preferate ale fiecăreia], însă bradul o să-l facem doar cu mov, auriu, alb și puțin turcoaz de Elsa.

Bine, fie, m-am supus cuminte și curioasă de alegerile cromatice pe care cele două fetițe vesele aveau să le facă. Le-am încurajat să pună în brad tot ce simt, ca și culori, forme, texturi. Au pus globuri mari cât capul lor, și lucioase, și mate, și cu auriu, și cu argintiu. Au mers pe mov, lila, vișiniu, verde, turcoaz, lime, alb. Au găsit poze cu ele sub formă de stele și de globuri, de la ședința foto de la grădiniță de anul trecut. Au fost extrem de încântate să le atârne în brad, cât mai în față posibil ca să fie cât mai vizibile. Au vrut instalația cu flori și încă una simplă. Au pus beteală tucoaz cu steluțe albe. Unde nu ajungeau, fie le ridicam eu în brațe, fie se urcau pe scaun, fie îmi explicau unde să pun globul, iar eu deveneam prelungirea mâinilor lor. Când era aproape gata, m-au pus să închid ochii. M-am așezat pe canapea la vreo 2m de brad. Când mi-au dat ok-ul, am deschis ochii. Măriuca m-a întrebat sceptică: Nu e cam chel? M-a bufnit râsul. Am văzut un brad despre care la prima impresie aș fi spus că este cam ca o sorcovă și foarte, dar foarte încărcat.

Însă coborând în inima mea, le-am luat pe fete lângă mine, și am văzut un brad cu multe amintiri, cu multă iubire, cu multă tandrețe și personalitate, cu voioșie și gingășie, un brad care pecetluiște încă un an cu emoții, cu bucurii, cu tensiuni, dar cu multă speranță.

Julie surprinsă în fotografie de Măriuca

Julie surprinsă în fotografie de Măriuca

Îi voi dedica Măriucăi o poezie scrisă de Iv del Naiv pentru Campania Milka, pentru că mi se pare că i se potirivesc atât campania, cât și culoarea, și ciocolata, dar, mai ales, poezia:

Dragă Măriuca,

Dacă ar fi
să facem Craciunul
altă culoare
l-am face mov – culoarea
tandreței molipsitoare.

Acum că tot am amintit de Milka, vă invit să intrați și voi pe website-ul www.ganduritandre.ro, să vă exprimați gândurile prin intermediul unor poezii tandre şi inedite, scrise în colaborare cu poetul Iv cel Naiv. Poeziile pot fi imprimate pe diferite decoraţiuni de Crăciun, pe care le puteți trimite, dar şi descărca, de pe website. Astfel, atât cei care primesc, dar şi cei care trimit decoraţiunile, le pot folosi pentru a-şi împodobi bradul şi casa de Crăciun.

Milka lansează pentru sărbătorile de iarnă din acest an campania „Lila te inspiră la tandrețe”, care își propune să ne reamintească de spiritul adevărat al Crăciunului și să ne inspire la gesturi tandre alături de cei dragi.

Știați că…

Philippe Suchard, un pasionat ciocolatier elveţian, care și-a propus să facă ciocolata accesibilă tuturor, şi-a deschis prima ciocolaterie în 1825. În 1901 s-a născut legendara marcă Milka – o tabletă de 100 g învelită în hârtie mov, cu un peisaj alpin şi o văcuţă. Numele a fost creat prin alăturarea a două cuvinte esenţiale pentru produs: milch (lapte) şi kakao (cacao). De atunci, tot mai mulţi oameni s-au îndrăgostit pur şi simplu de „cea mai fină ciocolată cu lapte din Alpi”.

Văcuţa mov a fost creată în 1972 şi de atunci a devenit unul dintre simbolurile de marcă cele mai iubite şi mai celebre din lume. Lila – cum este numită adesea – este atât de populară încât în unele ţări copiii colorează văcuţele în culoarea mov.

Culoarea mov este elementul vizual cel mai puternic al ciocolatei Milka, fiind înregistrată ca marcă cromatică. Mov înseamnă Milka, iar Milka înseamnă mov. Este o nuanţă exclusivă, special concepută, o culoare deloc obişnuită. Movul Milka trebuie să acopere cel puţin 60% din suprafaţa ambalajului produselor Milka.

Gustul fin este atuul cel mai de preţ al ciocolatei Milka şi principalul element de diferenţiere a mărcii. Această experienţă îţi trezeşte natura tandră, deoarece „fericirea se instalează atunci când ciocolata începe să se topească în gură”.

CONCURS MILKA

Povestește-ne o întâmplare hazlie de Crăciun, până pe data de 17 decembrie. Cele mai inspirate 3 răspunsuri vor primi câte două cadouri cu bunătăți de la Milka. De ce câte două cadouri? Pentru că dar din dar se face rai. Un cadou va rămâne la câștigător, iar celălat poate fi dăruit, cu tandrețe, unei persoane dragi. Numele câștigătorilor vor fi postate pe blog, vineri, 18 decembrie. Succes tuturor.

PG3295_cutie_Promo packs WTL_1-7_MBA_23sep

PG3295_cutie_Promo packs WTL_1-7_MBA_23sep

 

Câștigătoarele concursului sunt Mariana Geogiana (pentru că ai redat așa de autentic așteptarea extenuantă), Panait Jarca Adriana (pentru că mi-ai amintit să apreciez ce am) și Loredana (pentru că ai povestit așa de frumos cum pentru copii este important ca Moș Crăciun să existe). Vă rog să îmi trimiteți, la ana.nicolescu@mamicaurbana.ro, numele complete, adresele de livrare și numerele voastre de telefon pentru ca luni să fie trimise cadourile câștigate. Vă mulțumesc tuturor pentru participare!

Text: Ana Nicolescu

11 Comments

  1. Marina Georgiana says

    Cand esti fericit si iubit, Craciunul e mereu minunat si plin de bucurii. Probabil ca am stocate destule momente hazlii, dar acum, pe loc, imi amintesc cateva.
    Cel mai grozav a fost cand Ana avea cateva luni si la primul Craciun al ei a fost atat de incantata, incat darama bradul aproape zilnic. Asa ca noi impodobeam bradul tot asa, aproape zilnic :).
    Anul trecut am fost la bunici si, micuta mea i-a pregatit Modului un adevarat festin după cum s-a exprimat ea: portocale, farfurioare cu prajituri diverse, bomboane, struguri, suc… o nebunie.
    Dimineata, s-a trezit in jur de 5, a alergat in camera, la brad, a vazut muntele de cadouri si a inceput sa strige fericita: “A venit, a venit”. Si apoi s-a dus fericita la culcare. Fara sa deschida nici macar un cadoua!. Le-a deschis pe toate vreo trei ore mai tarziu, dupa inca un pui de somn. Recunosc, nu as fi avut atata rabdare.
    Acum cateva zile ne-am decis sa facem un bradut cu un nou look. Ne-am dus amandoua la cumparaturi si, dupa ce am decis sa il facem rosu si verde si am umplut cosul cu diverse ornamente in aceste culori, ne-am sucit… din cauza ca am vazut o beteala mov superba. Asa ca am dus fiecare dintre zecile de globulete, fluturasi si alte ornamente la loc, si am regandit bradul. Anul asta facem brad de fete :)))) roz si bleu!

  2. Panait Jarca Adriana says

    A fost odata,ca daca n-ar fi nu s-ar povesti…frumos c-a fost,pacat ca nu mai e…Era ajunul Craciunului si ca orice copii, fetele-Alessia,pe atunci avea aproape 11 ani,si Mariuca doar 1 anisor-asteptau cuminti si mai ales nerabdatoareMosul.Issa,la limita dintre a crede in continuare,plina de incertitudini si de ‘confesiunile’ colegilor ne intreba pe rand daca exista cu adevarat…cand plange,cand spera…cauta prin locurile indicate de colegi ;sifoniere,balcon,chia si congelator…Eu si sotul relaxati,ba,dragul de el chiar o ajuta sa scotoceasca..Ea gaseste solutia;va lasa camera video pornita..ne privim speriati…ba isi trage si un modul de canapea exact sub brad,asa,de siguranta. Pune cana cu lapte si fursecurile sub brad si adoarme in sfarsit dupa 1..Ne ducem si noi in camera-eu speriata ca o stiu cat de usor se trezeste si dornica sa mai prelungesc macar un an bucuria..el calm,relaxat.Se face 3,el tuseste ,aprinde lumina,ii stinge instalatia zicand inciudat;Na!Se imbraca si coboara dupa cadouri.Unde?In portbagaj,normal;))Inainte de plecare se asigura ca nu functioneaza camera-spre norocul nostru bateria s-a descarcat rapid.Vine infrigurat cu o imensitate de urs pe un umar si cu o saniuta pe celalalt plus altele mai marunte.Se taraie ca la armata,pune sania iar mana Issei ii aluneca pe spate.Se sperie,loveste pomul care se clatina si zornaie..Eu-gata sa musc din tocul usii;)).Ajunge omul meu frumos de-a busilea,trage un’Seapa ma-sii’ inciudat si ma duce spre dormitor;Hai femeie,c-am facut-o si pe asta!Ne culcam,e aproape 4 dar ceva nu ma lasa sa adorm.Omul meu drag adoarme,cand deodata sare ca ars;Fursecurilee!Am uitat!Se repeta tot traseul,musca demonstrativ din prajituri,ia o gura din lapte si vine bombanind;AsaVasile,bea si lapte sa nu-ti stea-n gat!Il pup apasat si simt gustul de ciocolata iar in gand ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat atat de bun si frumos la suflet.A doua zi iar bocete de ciuda:De ce am adormiiiit?Mariuca o mangaie si nu pricepe nimic.Acum au 3 si 13 ani,Issa a avut grija sa-mi sugereze cam ce-ar vrea,Maria schimba scrisoarea zilnic spre disperarea mea.Bradul nu va mai fi albastru ca intotdeauna ci roz-Maria cu mov-Issa.Numai OM FRUMOS nu mai e cu noi,un cancer blestemat ni l-a luat acum 7 luni.Doar sa ne dea Dumnezeu putere sa trecem…si sa ramanem macar asa schilodite impreuna.

  3. candrea nadia says

    Buna!!!
    Incantata sa te descopar!
    O intamplare amuzanta s-a petrecut deja la noi acasa, sambata seara!
    Ne uitam toti trei la Singur acasa-2, cred ca unul dintre cele mai frumoase filme cu tematica de Sarbatori. este prima oara cand il vedem in formula de trei, eu cu sotul meu si fiica noastra de trei ani si opt luni!
    Olivia s-a amuzat teribil inca de la start de intamplarile micului Kevin, de goana la aeroport si tipatul disperat al mamei: “Ke-vinnnnnnnnnnnnnn!!! urmat de un lesin pe cinste, Olivia insa ii spune lui Kevin -Denys!!! asa il cheama pe prietenul ei de la gradi, dupa care este topita!

  4. Gica Lupu says

    Cel mai frumos Craciun a fost acum doi ani cand nepotelul meu in varsta de 4 ani astazi, a reusit sa darame bradul din sufragerie. A venit la noi impreuna cu parintii lui si pentru ca il vedem destul de rar (asta pentru ca locuiesc intr-un alt oras), nu i-am putut abtine si chiar daca facea nazbatii, pentru ca este putin mai nastrusnic de fel, i-am facut toate placerile. L-am lasat sa manance bomboane din pomul de Craciun, sa traga de globuri (oricum erau din plastic), sa mearga de-a busilea prin toata casa si chiar sa-mi mazgaleasca fata de masa cu carioci.
    Momentul culiminant a fost atunci cand Vladut, ramas pentru cateva momente singur in sufragerie, a reusit sa se urce pe canapea si de acolo sa cada peste brad. Pentru moment ne-am speriat cu totii, am crezut ca a patit ceva, insa vazandu-l pe el ca rade si ca nu are nimic, n-am putut sa-l certam si-am inceput sa radem cu totii. Bradul nu patise nimic, l-am ridicat si l-am asezat din nou la locul lui… am ramas cu amintiri frumoase. 🙂

  5. Mariana Preda says

    Cea mai frumoasa amintire de Craciun este din vremea copilariei,cand lucrurile erau mai simple si ciocolata mai rara.Am atarnat in bradutul mic mic din plastic bucati de ciocolata,legate cu ata. Dimineata le-am gasit ca niste mici musuroaie topite pe jos din cauza caldurii de la soba! Miros de mere coapte si cozonac…

  6. N-am povești hazlii, deh, pentru mine viața reală e destul de lipsită de umor. Poate doar autoironia mă mai salvează, uneori…
    Despre Crăciun am însă cea mai candidă și duioasă poveste pe care-o păstrez cu mare drag în cutia cu amintiri prețioase din copilărie. Așa, ca o bucată de turtă dulce aromată, proaspătă și delicioasă.

    Ca pedeapsă pentru vreo năzbâtie de copil cu prea multă energie, mi-au spus că Moș Crăciun nu există. Aveam vreo șase ani. Am plâns, m-am împotrivit, m-am ascuns sub masă și am suferit cumplit. Ceva din magia sărbătorilor s-a pierdut pentru totdeauna, ciuntindu-le.

    Și-apoi, după niște ani, într-o seară de Crăciun… când aveam opt sau nouă ani, s-au auzit clopoței în scara blocului și cineva a sunat la ușa noastră. Am în minte o scenă atât de clară, de parcă n-au trecut mai mult de 25 de ani de atunci. Era Moș Crăciun. Stăteam într-un colț al holului apartamentului și, în timp ce el vorbea cu adulții care-i deschiseseră ușa, îl priveam cu o emoție care mă sugruma. Era cel mai autentic Moș Crăciun. Mă îndoiam în clipa aceea că mi s-a spus adevărul, că el nu există. Era în fața mea. Un costum frumos, nu kitch-urile pe care le îmbracă moșii de împrumut din zilele noastre. Centura, cizmele. O barbă care-mi părea reală. Și o voce caldă și blândă care-mi mângâia sufletul.

    Desigur, era doar un rol, Moșul altcuiva nimerise ușa greșită. Dar pentru mine, copil fiind, cu multă dorință de magie, cu multă teamă în suflet, a fost un fel de cadou al vieții. Așa, o bucurie și o emoție și un fel de răzbunare împotriva cruzimii vieții. Acum mi-e o amintire prețioasă care mă face să zâmbesc.

  7. Andreea L. says

    O intamplare hazlie..de Craciun..noi suntem 3 frati la parinti..2 baieti si eu..o fata. Cand eram mici ne harjoneam tot timpul…nici de Craciun nu ratam vreo ocazie. Intr-un an, cand bradul era deja impodobit(, globurile fiind de sticla pe vremea aceea), fratele meu cel mare, care era intotdeauna plin de idei, mi-a zis:
    – ma crezi ca pot sa sparg un glob?
    -nu te cred! am raspuns eu.
    -uite asa se sparge..si luand un ciocanel de jucarie…a sparti globul in mii de sclipiri.
    Ma uitam la el, si nu-mi venea sa cred, ca el a spart globul si acum globul sta imprastiat pe jos, in fata mea…
    Spargerea acelui glob m-a impresionat atat de mult, incat, ori de cate ori ma intreba fratele cel mare daca il cred in stare de ceva, raspundeam aproape fara sa ma gandesc: CRED!!

  8. Bianca Rogoveanu says

    Tocmai ieri vorbeam cu mama la telefon, care ma certa ca niciodata nu sunt multumita de bradul de Craciun si ca dintotdeauna am facut mofturi, ba ca e prea mic, ba ca e prea chel. Anul acesta logodnicul meu s-a ocupat de cumpararea bradutului, iar mama, stiindu-mi “naravul”, m-a sunat si mi-a spus pe un ton avertizator “sa nu cumva” sa comentez asupra bradului.
    Carcotasa am fost de cand ma stiu, nu era Craciun sa nu stau lipita de geam, sa o vad pe mama cum ascunde cadourile in garaj, si apoi sa ii spun ” HA ! Te-am prins ! ” “Tu esti Mos Craciun ! “. Ne amuzam si acum de aceste amintiri.
    Va multumesc pentru aceasta oportunitate, si urez tuturor sarbatori linistite si pline de ganduri pozitive !

  9. Valentina Alexandrescu says

    Un moment amuzant legat de Craciun si de impodobirea bradului este de acum 3 ani, cand am ajuns acasa de la spital cu baietii nostri gemeni. Erau atat de mici incat ar fi incaput intr-o ghetuta mica rosie de mos. Abia li s-ar fi vazut capusorul. In anii urmatori au tras de globuri si beteala, iar anul acesta ii voi implica si pe ei in impodobirea bradului.
    Pentru mine sarbatorile de iarna isi pierdusera din farmec, dar odata cu aparitia copiilor totul este presarat cu putina magie, multe zambete si bucurie.
    Sa aveti sarbatori frumoase in familie!

  10. Mulțumesc. Mult.
    Un pachet va rămâne la Puștiul meu de șapte ani, iar celălalt va merge la o fetiță de 12 ani care locuiește doar cu bunica ei în vârstă și căreia îi mai pregătim câte ceva, să-i ducem de Crăciun. Așa că, da, bucurie pentru bucurie. Tare mulțumesc.
    Revin cu datele pe mail.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *