Uncategorized
Leave a comment

“Mami, tati, n-o sa fiu fetita toata viata!”, despre cum sa cresti o fata…

Pe Urania Cremene am ascultat-o mult timp la Itsy Bitsy. Pana cand Mariuca a crescut si si-a schimbat ora de culcare. Mi-am propus atunci sa ajung la unul dintre workshop-urile ei, insa nu s-a concretizat dorinta pentru ca a venit pe lume Iulia si timpul meu parca a intrat la apa. Insa conferinta din 22 februarie, nu o ratez, mai ales ca se va discuta despre cum sa cresti o fata pentru ca ea sa devina o femeie in adevaratul sens al cuvantului, adica implinita si cu incredere in ea. In plus, cred ca voi putea lua si fetele pentru ca va fi un loc de alaptare si Play & Crafts Corner , unde copiii stau cu cei de la Lumea lui MOMO la joaca. As incerca sa-l iau si pe Bogdan, ar avea 50% reducere. Hm, un eveniment de familie. Pana ma hotarasc cum fac, va las cu raspunsurile Uraniei.

Baietii poarta bleu, fetitele roz. Oare parintii incep sa-si cresca diferit fetele de baieti, pornind de la idei preconcepute?

Urania Cremene: Categoric, da! Si ideile preconcepute nu se opresc aici… Doar baietii nu plang, asa-i? Sunt suficient de multe studii care demonstreaza cat de mare este impactul felului diferit in care ne canalizam copiii, mai ales prin joc, catre ceea ce pot sa faca mai departe cu viata lor. Ce anume dezvoltam la ei? Sa luam un exemplu clasic: fetele primesc papusi, baietii – Lego. Baietilor le dezvoltam logica, fetelor – grija fata de ceilalti. Am putea sa le avem pe amandoua!

Prin ce sunt diferite fetele de baieti comportamental si ca dezvoltare la nivel de psihic?

Urania Cremene: Am putea discuta despre acest subiect cateva ore, si n-am putea epuiza tot ce se poate spune despre asta si, cu certitudine, o serie de informatii imi lipsesc si mie. Sunt doar 15-20 de ani de cand acest subiect a devenit cunoscut si, in general, se vorbeste putin despre asta, din teama de a nu discrimina. Diferentele, asa cum le vad specialistii, ar fi, pe scurt, acestea: creierul unui baiat se dezvolta intr-un ritm mai lent decat al fetelor. O alta diferenta ar fi ca emisfera stanga si cea dreapta la baieti sunt mai putin conectate intre ele. Corpus calossum – care face legatura dintre cele doua emisfere ale creierului, este mai puternica la fete, ceea ce le ajuta sa-si foloseasca ambele emisfere, atunci cand fac o activitate, spre deosebire de baieti, care folosesc doar una. Diferentele sunt cauzate de testosteron-estrogen (in cazul fetelor). De aceea, fetele au mai putine dificultati in a comunica (mai ales despre sentimentele lor) si de a rezolva problema prin introspectie, mai degraba decat prin a smulge J sau a deveni violente (in cazul baietilor). Alte studii sau specialisti (Steve Biddulph), sugereaza chiar ca baietii ar trebui sa inceapa scoala mai tarziu, macar cu un an, decat fetele – din acelasi motiv. In orisice caz, e important, ca parinte, sa intelegi care sunt diferentele intre o fata si un baiat, din punctul de vedere al dezvoltarii, si sa comunici cu ei pe limba lor, ajutandu-i sa se dezvolte armonios.

Inainte sa am copii, de multe ori am auzit: Ana, tu o sa fi mama de fete! Exista anumite tipologii de parinti pentru fete si altele pentru baieti?

Urania Cremene: Unii sustin ca da, dar eu nu sunt de aceasta parere. Poate tocmai faptul ca o mama este mai “baietoasa”, sau mai putin feminina, poate fi un plus pentru cresterea unei fete, care sa aiba sansa sa se dezvolte si altfel, decat doar pentru imagine, sau familie, sau arte plastice. Ceea ce au nevoie toti copiii este, in primul rand, iubire neconditionata. De aici mai departe, totul se poate invata.

Parintii care au si fete si baieti se poarta radical diferit cu fiecare? Sigur ca depinde de temperamentul copilului, de personalitate, de unicitatea lui, insa o mama de baiat poate fi mai permisiva cu fiul ei daca acesta vrea sa se dea cu tirolinana, dar nu poate concepe ca fiica ei sa faca acelasi lucru? Daca le refuzam fetelor pornirile baietoase, nu le handicapam? Nu le stirbim personalitatea?

Urania Cremene: Se pare ca da, parintii se poarta diferit cu copiii lor de sexe diferite, ceea ce nu inseamna decat ca avem, ceea ce am discutat la inceput, idei preconcepute despre ce ar trebui sa incurajam la copiii nostri, comportamental vorbind. Nu handicapam o fata, daca nu ii permitem sa se catere in copaci, dar cu certitudine poate avea dificultati mai tarziu, in a monta singura un mobilier de la Ikea, sau a se orienta in spatiu. Nu handicapam un baiat, daca nu ii permitem sa planga, dar il privam de extraordinara sansa de a-si manifesta emotiile, ca adult. Eu propun o abordare prin intelegerea diferentelor intre baieti si fete, si compensarea (NU incurajarea!) acestor diferente prin activitatile propuse, prin comunicarea cu ei, in asa fel incat atat IQ-ul, dar si EQ-ul fiecaruia sa aiba cele mai multe sanse de a se dezvolta, odata cu stima de sine a fiecaruia.

Cum le putem da incredere in ele fetitelor? De cand putem construi stima de sine, de la ce varsta si prin ce jocuri?

Urania Cremene: Copiii se nasc cu stima de sine! Acesta este un lucru important de inteles. Noi putem fie sa ajutam la conturarea unei stime de sine sanatoase – versus mandrie egocentrica, sau putem distruge aceasta incredere (ceea ce, din pacate, se intampla).  Doar un exemplu: v-ati gandit ce impact are asupra fetitelor ceea ce majoritatea adultilor le spun, cand le vad? Ce spunem unei fetite, cand o intalnim?: “Vai, ce fetita frumoasa!”. Nevoia ei, mai tarziu, va fi aceea de a fi frumoasa, valoarea principala pe care o intarim, este, iata, imaginea. Sunt foarte multe lucruri pe care le facem – cu cele mai bune intentii, care fac o diferenta uriasa in felul in care femeia de mai tarziu se identifica cu ea insasi. De aceea am ales si acest subiect, in conferinta “Parenting prin ochii copilului”, din 22 februarie, pentru ca noi perpetuam tipare comportamentale de multe ori inconstient, ajungand, de fiecare data, la aceleasi probleme, ca adulti.

Sotul meu ii cumpara Mariucai (2 ani si 9 luni) masinute, tractoare, buldozere, are multe jocuri de contact cu ea, o invata sa mearga pe bicicleta. Poate fi painea lui Dumnezeu daca este obedienta si isi poate retrage favorurile daca Mariuca varsa un pahar cu apa pe covor. Ce rol are tatal in cresterea fetelor si cum va influenta el femeia care aceasta va deveni?

Urania Cremene: Faptul ca ii cumpara masinute poate fi un lucru bun, daca Mariuca este atrasa de astfel de jucarii si se joaca cu drag, cu ele. Nu este numai despre intentiile noastre, ci si despre a observa unicitatea copiilor nostri si a-i intelege. Tatii au (printre altele), doua caracteristici pe care si le manifesta fata de copii: competitivitatea si ludicul. Amadoua sunt minunate, daca sunt echilibrate. Tatii care se joaca cu copiii lor, chiar o fac! Nu se fac ca se joaca, cum multe femei o fac. Pe de alta parte, tatii (sau figurile masculine din viata copiilor), au rolul de a rupe cordonul ombilical prezent (chiar daca taiat si acum invizibil), dintre copil si mama. Tatii incurajeaza independenta si autonomia copiilor si acest aspect eu l-as pastra. De exemplu, tatii tind sa devina mai permisivi, atunci cand este vorba despre riscuri, ceea ce pe majoritatea femeilor le sperie. Pentru fete, tatal devine modelul masculin, nu numai din felul in care comporta cu ea, dar si (poate mai ales!), din felul in care se comporta cu mama ei. De aceea, rolul tatalui este la fel de important in cresterea stimei de sine a unei fete, pe cat este cel al mamei.

Ce este cel mai important de stiut si de aplicat in cresterea fetelor? Un sfat pentru mamicile urbane.

Urania Cremene: Aceasta-i intrebarea! 🙂 As spune ca totul pleaca de la contientizarea diferentei intre reactiile si comportamentele pe care le-am preluat mai mult sau mai putin constient de la parintii nostri si de la societatea in care traim (si nu numai a noastra), si cum ar trebui sa ne comportam, in asa fel incat, pe termen lung, fetita noastra sa devina o femeie increzatoare in ea si feminina, in acelasi timp. Sa punem mai mult accentul pe invatare, abilitati cognitive, versus imagine. Pe ceea ce isi doreste ea, mai mult decat ceea ce credem noi ca isi doreste, intarind tiparele care au dus, iata, la modelele feminine ale Romaniei, monicile si biancile… In istoria acestei tari se vorbeste despre “doamne”. Ma indoiesc, sincer, ca acest cuvant isi va mai gasi mult timp locul in vocabularul nostru, in afara de sintagma (care zgarie urechile) “doamna Carmen”, sau, mai elegant, “doamna Popescu”, nefiind siguri, intr-un caz sau in celalalt, ca vorbim despre o Doamna.

UraniaCine este Urania Cremene si de ce Conferintele ei ar fi un plus pentru parinti? Cu ce vor pleca parintii participanti, de la curs, ca bagaj de cunostinte? Cat la suta va fi teorie, cat la suta parte practica?

Urania Cremene: Pentru a nu parcurge impreuna un CV mai putin relevant pentru cititorii acestui interviu, as spune despre mine, in acest context, ca sunt trainer de 14 ani, ca am avut sansa sa intalnesc mii de oameni de la care am invatat enorm, ca sunt mama a unei minunate fiinte de aproape 4 ani si ca am ales sa predau parenting pentru ca sunt convinsa ca, daca dublam intentia oricarui parinte de a-si vedea copilul fericit cu stiinta de a-si duce intentia pana la capat, fiecare viitor adult si in general societatea noastra vor arata diferit. Sunt o femeie care s-a catarat in copaci cand era copil, care s-a jucat cu masinute si si-a rezolvat singura conflictele cu copiii din fata blocului . Am purtat hainele fratelui meu mai mare si nu mi s-a spus decat foarte rar ca-s frumoasa, dar am fost provocata sa citesc, sa gandesc si sa fac conexiuni. Si sa-mi schimb singura roata la masina. Mi-am dedicat viata invatarii, valoarea in care cred poate cel mai mult, pe langa iubire, atat pentru mine, cat si pentru ceilalti si fiecare workshop sau conferinta pe care le sustin produc schimbari cateodata uriase in felul in care parintii isi cresc copiii.  La cursuri, combinatia e ideala intre informatie, practica si discutii libere. La conferinte, avand in vedere numarul mare de participanti, desigur ca practica sau interactiunea sunt limitate. Bagajul cu care pleaca este unul valoros si nou (100% dintre parinti au spus asta, de fiecare data), si explicit. Gata de pus de practica. De aici mai departe, depinde de autodisciplina fiecaruia, de a transforma informatia in practica zilnica. Cei care au facut-o, au avut rezultate extraordinare, intr-un timp relativ scurt.

Va astept impreuna cu Jody Pawel – autoarea si cea care m-a initiat in aceasta minunata metodologie, pe 22 Februarie, la conferinta “Parenting prin ochii copilului”, cu doua subiecte “fierbinti”: “Eu vreau independenta, ai mei ma vor responsabil” si “Mami, tati, n-o sa fiu fetita toata viata!”, despre cum sa cresti o fata.

1620547_406196916182134_866574318_n

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *