La masă nu se vorbește! Acesta este un mit cu are nu rezonez deloc. Pentru mine, luatul mesei împreună în familie este o binecuvântate, o ocazie minunată de a ne conecta, de a ne povesti ce am făcut peste zi sau de a ne începe ziua împreună. Este un soi de alinare a nevoilor când copiii vin acasă plini de frustrări după o zi întreagă de competiții între colegi. Este un moment unic de a ne uita unii în ochii altora și de a ne lăsa inimile să viseze, la micul dejun, făcând planuri pentru întreaga zi.
Uneori, cu fetele, mai ales cu Julie, am un ritual. La micul dejun ne alegem o stare pe care vrem să o experimentăm în ziua respectivă: bucurie, încântare, entuziasm, curiozitate etc. Iar seara, la cină, ne povestim prin ce experiențe am trecut și dacă le-am abordat cu bucurie, încântare, curiozitate. Uneori masa împreună îmi vorbește despre emoțiile Măriucăi. Și știu că atunci când nu are poftă de mâncare, cumva are ceva pe suflet. Așa că folosesc cina și ca un indicator al stării sufletești.
Deși societatea se schimbă, valorile și vibe-ul de a lua masa împreună sunt neschimbate
Masa împreună mi se pare că are ceva festiv. Probabil că îmi aduc aminte de prânzul în familie din zâmbetele și duminicile copilăriei mele, când mama întindea masa în sufragerie și ne adunam în jurul ei copii, părinți, bunici, unchi, mătuși, verișori. În casă mirosea a friptură și a tartă cu mere. Nu se mai întâmplă des aceste mese. Unii au plecat dintre noi, alții au venit, preferăm să mergem în oraș să mâncăm. Dar, cu toate că s-au schimbat oamenii, locurile, contextul, totuși valorile și vibe-ul de a lua masa împreună sunt neschimbate.
Un nou ritual în familie, ca între fete 😊
Înainte să ia vacanță, mergeam cu Măriuca și Julie să mâncăm în oraș, o seară pe săptămână. Ce bucurie era pe ele. Pentru că ne este foarte aproape și la-ndemână, pentru că este nou, curat și colorat, pentru că avem o varietate culinară de unde alege, noi mergem la food court-ul de la Drumul Taberelor. Ele își iau invariabil pizza, iar eu o salată. Pe lângă faptul că le place că ieșim în oraș să mâncăm împreună, adoră să își facă prieteni noi la locul de joacă până este masa gata. Și ce e și mai fascinant pentru ele este faptul că se pot așeza la masă împreună cu noii lor prieteni. Asta pentru că food court-ul permite acest lucru prin mesele lungi și generoase care favorizează legarea prieteniilor, comunicarea, interacțiunea. Vă dați seama că alături de ele, și eu îmi fac prieteni noi și aflu povești de viață.
Ce este o masă comunitară?
S-au supărat destul de tare pe mine că nu le-am luat și pe ele la masa comunitară din iunie. Ce este o masă comunitară? Este un prilej de a ne aduna împreună, prieteni, vecini, rude, cunoscuți, de a găti împreună și apoi de a savura ce am gătit. Totul acompaniat de voie bună, de taclale, de prieteni noi și de bucuria de a ne simți parte dintr-o comunitate. Pe 16 iunie, la Drumul Taberelor am gătit împreună cu alți 50 de oameni, sub îndrumarea a doi chefi, Dumitru Bucșa și Cristian Văduva, salata prieteniei și un desert sănătos.
Cu cei mai mulți dintre cei care au răspuns invitației noastre ne-am întâlnit fie individual în cadrul proiectului de a transforma cartierul într-o comunitate, fie la atelierele civice, fie la acțiuile de 1 și 2 iunie, fie la serbările copiilor. Deja mă simt într-o mare familie care mă conține și răspunde prezent la tot felul de acțiuni.
Ce mi-a plăcut la masa comunitară?
În primul rând, desigur, faptul că oamenii au avut încredere și au venit. Apoi faptul că mâncarea i-a unit și la final grupul s-a omogenizat, deși unii dintre ei nu se mai văzuseră niciodată. De asemenea mi-a plăcut conceptul de mâncare sănătoasă și de transmiterea obiceiurilor bune în familie. Un fel de show, don’t tell. Mulți dintre participanți au venit cu copiii sau cu nepoții. Însă imaginea care mi-a rămas lipită de suflet a fost după ce toată lumea a terminat de mâncat, mesenii nu s-au dat duși și au rămas la taclale printre farfuriile și paharele goale, de dragul de a fi împreună, de a împărtăși ceva într-o sâmbătă pe la prânz. Așa ca în copilăria mea. Și tare aș fi vrut să fie și familia mea acolo. Poate la următoarea masă în familia Drumul Taberelor 😊.
Dacă doriți să vedeți mai multe poze de la masa comunitară și să simțiți mai mult din vibe-ul acestei acțiuni, vă invit aici. Dacă sunteți curioși ce este cu proiectul Drumul Taberelor, accesați cu încredere acest link.
Text: Ana Nicolescu
Foto: Mihai Răitaru
4 comentarii
ce frumos! eu nu am avut in familie parte de mese festive dar mereu imi vin in minte scrierile lui Ionel Teodoreanu despre mese, despre felul in care se punea masa, despre tot felul de detalii. am mai vazut si cateva interviuri cu oamenii altor vremuri care vorbeau despre acest ritual important de a lua masa impreuna, cu mai multe generatii, despre ce inseamna asta de fapt. oamenii au nevoie sa fie impreuna, sa spuna si sa asculte povesti. dar in societatea de azi suntem asa de izolati ca rar mai avem ocazia. copiii insa sparg barierele si nu tin cont de cutume, aduc copii la masa lor, se duc la alte mese, imprietenesc parintii. de ar ramane asa deschisi si cand cresc…
Exact. Ai spus tare frumos. Ai pus punctul pe i.
Un proiect tare frumos, ambițios în contextul zilelor noastre. Trăim laolalta dar așa de separați. Felicitări! Comunitatea și ideea de comunitate, sprijin între oameni este practic nouă pentru români.
Mulțumim!