Știri
comments 10

Mindfulness in viata cotidiana + CONCURS

Ce mult ma bucur cand aflu ca biletele la anumite conferinte s-au epuizat si ca organizatorii sunt nevoiti sa gaseasca o sala si mai mare. Ma bucur pentru ca imi reinvie speranta ca tot mai multi oameni vor sa traisca liber, constient, tot mai multe cupluri vor sa epuizeze toate variantele de rezolvare a confliectelor inainte de a ajunge la divort, ca tot mai multi parinti vor sa isi creasca copiii cu rabdare, cu respect si cu iubire neconditionata.

Asa s-a intamplat si in cazul conferintei „Mindfulness in viata cotidiana”. Primele 200 de bilete au fost epuizate in mai putin de o saptamana de la punerea in vanzare! Datorita cererilor de suplimentare a numarului de bilete, organizatorii au schimbat locatia evenimentului. Conferinta se va desfasura la Sala ARCUB Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti, Strada Batistei, nr. 14, zona Universitate, pe data de 5 martie 2015, incepand cu ora 18.30.

Cele 375 de locuri disponibile in sala (parter si balcon) pot fi ocupate prin achizitionarea biletului online chiar din pagina evenimentului. Locurile in Sala Arcub nu sunt nominale, astfel ca se vor ocupa in ordinea sosirii publicului. Pentru un acces confortabil in sala, intrarea va fi permisa cu 30 de minute inainte de inceperea conferintei. Biletele sunt puse in vanzare in perioada 12.01 – 4.03 la adresa: http://www.mindfulness.edituraherald.ro/

Tipuri de bilet:

EARLY BIRD – 40 RON – bilet achizitionat PANA LA 15 februarie 2015

STANDARD – 60 RON – bilet achizitionat DUPA 15 februarie 2015

In cadrul conferintei interactive veti putea afla beneficiile mindfulness-ului in relatii, profesie si dezvoltare personala si veti urmari premiera in Romania a filmului The Mindfulness Movie. Evenimentul este dezvoltat cu ajutorul a trei invitati de prestigiu din domenii precum psihologie, business si dezvoltare personala:

MIHAI POPA RADU – presedintele Mindfulness Institute – Despre mindfulness in activitatea profesionala

GASPAR GYORGY – presedintele Asociatiei Multiculturale pentru Psihologie si Psihoterapie – Despre mindfulness in relatii sociale si de familie

DANIELA ANDREESCU autoare, life coach – Despre mindfulness in dezvoltarea personala

Cei trei invitati vor aborda acest concept intr-un mod interactiv, astfel incat publicul participant la eveniment sa poata intelege cat mai deplin aplicabilitatea si practica atitudinii mindful in toate ariile de activitate cotidiana.

CONCURS

Pana la conferinta, va propun un concurs cu doua carti utile de la Editura Herald. „Mindfulness zi de zi – oriunde vrei sa mergi, acolo esti deja” de Jon Kabat – Zinn si „Selfie in oglinda. Cand femeia devine mama” de Raluca Marchis.

Cateva randuri spicuite de pe site-ul editurii Herald despre cele doua carti:

„Mindfulness zi de zi – oriunde vrei sa mergi, acolo esti deja”

 mindfulness_zi_de_zi_persp

Pentru a ne permite noua insine sa fim cu adevarat in contact cu locul in care ne aflam deja si cu situatia in care ne aflam deja, indiferent care sunt acestea, trebuie sa €„punem pe pauza”€ experienta noastra un timp indeajuns de lung pentru a-i permite momentului prezent sa ne patrunda, suficient de lunga incat sa putem simti cu adevarat momentul prezent, sa-l vedem in deplinatatea sa, sa fim constienti de el si, prin urmare, sa ajungem sa-l cunoastem si sa-l intelegem mai bine. Numai atunci vom putea accepta adevarul acestui moment al vietii noastre, vom putea invata din el si vom continua sa mergem mai departe.

selfie_in_oglinda_perspNici jurnal, nici fictiune, Selfie in oglinda vorbeste in cel mai explicit monolog personal despre cautarile identitare cu care se confrunta o femeie care tocmai s-a trezit mama. Trasand retrospectiv liniatia bunica-mama-fiica, Raluca Marchis se cauta si se regaseste pe rand in fiecare din cele trei figuri reprezentative ale reflexiilor unui selfie al carui sens este unitatea pe care o dobandeste dupa circa 2 ani si sute de pagini scrise.

Mecanism de concurs

Cele doua carti pot fi castigate, la pachet, de o singura persoana. Va invit sa povestiti aici, la sectiunea de comentarii, o intamplare cand ati fost mindful si ce satisfactii v-a adus aceasta. Data limita: 27 februarie. Comentariul care rezoneaza cel mai mult cu mine, va fi castigator. Da, stiu, este un concurs subiectiv :). Succes tuturor!

Text: Ana Nicolescu

Va multumesc mult tuturor celor care v-ati deschis sufletul si ati avut curaj sa impartasiti din experienta voastra mamicilor urbane. Castigatoarea este Madalina (Stupulvesel). Te rog sa-mi trimiti pe ana.nicolescu@mamicaurbana.ro, numele complet, numarul de telefon si adresa la care sa fie livrate cartile.

 

 

10 Comments

  1. lucia says

    2014 pentru mine a fost un an plin de lectii: prezenta, iertare, iubire neconditionata. etapa 3 nu este integrata 100%, dar lectia a fost invatata. insa cel mai important moment de mindfulness a fost cel in care am iertat, m-am iertat si l-am iertat pe sotul meu – multi ani, 2 copii, multe rani adanci. ziua aceea a venit cu eliberare, cu usurare fizica, si totul a inceput cu meditatia mindfulness fara de care nu as fi ajuns aici! ma simt recunoscatoare ca pot impartasi asta acum.

  2. Mihaela says

    Sunt mamica a trei copiii si uneori ma confrunt cu situatii care ma depasesc atat fizic cat si emotional. unul dintre aceste momente a fost cand fetele (5 si 4 ani) s-au ciondanit si printr-un accident una i-a spart celeilalte buza.si da curgea sange..si da a inceput sa planga una si apoi si cealalta…si bebe nu putea face altceva decat sa planga si el. Era un moment in care in mod normal as fi intrat in panica, as fi inceput sa caut vinovatul, sa impart pedepse, etc. insa de data asta am incercat sa aflu cum se simte fiecare, cum ma simt eu si cel mai important sa ofer atentie fara sa imi pierd controlul. in ordinea potrivita fiecare a primit atentie, a primit iubire,, iertare si intelegere si am trecut peste moment mult mai usor impreuna.

  3. Eu cred ca in ultimul timp tot experimentez mindfullnessul cu fetita mea de aproape 4 luni.
    Sunt o persoana foarte agitata, nerabdatoare, activa (sau eram activa) care se plictiseste foarte repede…exact ce nu prea se pupa cu crescutul unui copil. Atunci cand am luat decizia sa facem un copil, am stiut ca va fi dificil pentru mine tocmai din acest motiv, si m-am pregatit foarte mult teoretic pentru asta, inclusiv terapie sa rezolv diversi gargauni. Acum pusa in fata faptului implinit de aproape 4 luni imi dau seama ca uneori este al naibi de greu mai ales atunci cand plange aparent fara motiv. tendinta mea naturala ar fi sa ridic tonul la ea cand plange sa o intreb ce are, si sa ma frustrez si mai rau…de vreo 2 ori chiar am ridicat tonul la ea intreband-o ce are, de ce nu tace (de parca ar fi putut sa imi spuna) si ma frustram si mai tare iar apoi ma simteam mizerabil 🙁 .
    Cred ca fara sa stiu am aplicat tehnica de mindfullness chiar saptamana asta cand a avut o criza de plans si simteam ca cedez nervos. Cand am simtit ca o iau razna m-am oprit si pur si simplu am inceput sa fac exercitii de respiratie de calmare, si sa ma observ oarecum din exterior si nu imi placea ce vedeam…mi-am lasat gandurile sa vorbeasca in minte sa spuna ce simt, nu am incercat sa le inhib si sa refuz sa accept frustrarea mea. In acelasi timp imi repetam ca e normal ce simt, ca e normal ce simte si a mica, si am inceput sa accept faptul ca probabil o deranjeaza ceva sau pur si simplu simte nevoia sa planga. Acceptarea asta m-a facut sa ma simt mai impacata cu mine si sa pot sa o iau in brate si sa vb bland fara sa ma simt neaparat frustrata si nervoasa ( stiu ca mirror neurons se pare ac functioneaza, daca eu sunt nervoasa chiar dc vb bland ea tot plange pentru ca ma simte.) si astfel si ea s-a calmat mai usor.

    Sunt hotarata sa mai fac ceva exercitii de meditatie incat sa imi imbunatatesc viata, exercitii care sa ma ajute sa nu mai fiu asa critica cu mine, sa ma iert mai usor. Imi pare tare rau ca nu pot ajunge la eveniment (fetita nu accepta biberon eloc doar san ) si tare mi-ar prinde bine cartile sa aprofundez domeniul.

  4. Valentina Alexandrescu says

    Anul trecut am fost mai tot timpul mohorata si serioasa; nu ma bucuram de nimic din ceea ce faceam si simteam cum viata trece parca pe langa mine. In mintea mea nu exista decat ideea ca nu am timp.. de nimic. Moartea la o varsta tanara si printr-o boala chinuitoare a mamei unei prietene dragi, m-a facut sa constientizez ca trebuie sa ma trezesc.. Trebuie sa reactionez si sa iau in maini fraiele vietii mele. Astazi incerc sa ma bucur de prezent, sa ma gandesc si la mine(merg la sala, la un salon de infrumutesare, vreau sa imi schimb look-ul si stilul vestimentar), sa ma bucur alaturi de copii mei (sa ma joc si sa alerg cot la cot cu ei), sa pretuiesc momentele in doi cu sotul meu, sa traiesc.
    Timpul este acelasi, dar am invatat sa fiu prezenta in tot ceea ce fac. Am invatat sa ma implic in ceea ce fac cu timpul pe care il am si sa nu ma mai gandesc la ceea ce as mai fi facut daca as fi avut mai mult timp.

  5. Aurora says

    De cand i-am descoperit pe Otilia M.si Gaspar G.am incepus sa imi pun intrebari mai multe, sa ma gandesc mai mult la mine si la cei din jurul meu, multumesc tare mult lor pentru ca m-au facut sa (ma)descopar. azi a fost ziua mea, nimic foarte special, am petrecut-o doar in familie(eu, sotul si copiii)am privit zapada, am facut un om de zapada(sotul si copiii au zis ca seamana cu un caine 😀 ) pur si simplu am trait in prezent, ne-am bucurat de faptul ca suntem impreuna,de lucrurile marunte din viata noastra si si de fiecare in parte. viata e minunata!

  6. De cand ma stiu, sunt intr-o continua cautare de sine. Multa vreme am fost nemultumita de mine insami dar nu-mi dadeam seama cat de grava e treaba. Dupa etape succesive de “dat cu capul” de diverse situatii (inclusiv dupa primul an de viata al copilului meu, in care ajunsesem aproape de depresie) mi-am dat seama cat de important e sa deschid ochii. Si am invatat sa ma respect. Apoi am inceput sa-i respect pe cei din jur. Si sa ii accept asa cum sunt. Atunci au inceput si ei “sa ma ia in serios” 🙂 Inca lucrez la asta. Mindfulness pentru mine inseamna sa fiu prezenta in propria-mi viata, sa ma bucur de ce mi se intampla dar si in viata copilul meu, acordandu-i autonomie si incredere. Inca nu-mi iese grozav si am uneori nevoie sa discut cu cineva, am nevoie de afectiune, sa fiu tinuta in brate ca pe un copil atunci cand nu mai pot, am nevoie de cineva care sa-mi aminteasca ca sunt unica si speciala pentru cei in ale caror vieti am un sens. Si nu in ultimul rand, am nevoie sa-mi rezolv amintirile din copilarie si din adolescenta, “setarile” care inca ma infraneaza.

  7. Pfuai, ce greu e, eu nici nu pricep conceptul in totalitate, cred ca ar trebui sa vin la conferinta ca sa pricep 🙂 Altminteri as fi participat sa castig cartile sa i le dau surorii mele de ziua ei, ea e aia interesata de mindfulness 🙂

    • Ana Nicolescu says

      Pai hai la conferinta, Laura! Ce frumos ca te gandesti la sora ta 🙂

  8. Andreea Cretu says

    Octombrie 2014. Cea mai fericita si cea mai trista luna din viata mea. Fericire maxima pentru ca de ziua mea-30ani-am primit cadoul suprem : o fetita superba, un cadou mult asteptat si dorit. Ne a adus bucurie si speranta in viata cum nici ne-am fi imaginat. Si tind sa cred ca ea e si motivul pentru care am reusit sa trecem printr-un impas. La o sapt dupa ce am nascut sotul a aflat ca isi va pierde serviciul si va fi tarat prin tribunale. O frica imensa ne-a cuprins pe amandoi:eu in crestere copil pe 2ani si el fara servici. Ne am uitat ca mogaldeata cu ochisori calzi si ne simteam neputinciosi. In acel.moment mi am zis ca e timpul sa facem ceva pentru viata noastra,sa nu mai depindem de servici si de alti oameni. Am realizat ca trebuie sa lucram cu noi, sa ne perfectionam, sa ne dezvoltam skill-uri de invingator pentru a razbi in viata. Si asta facem si acum,eu ma pregatesc intens in aveasta directie.Nu mai vreau sa simt ce am simtit atunci. A fost un moment de mindfulness absolut din care,cred eu, am iesit cu ceva. Sentimentul matern, grija pt sot si casa au declansat in minte un spirit de invingator nu de invins. Am lasat in urma toate conceptiile gresite,sfaturi de la persoane neavizate dar “binevoitoare”si am pornit pe un drum greu, al descoperirii de sinecu speranta ca voi gasi fericirea si stabilitatea mult dorita. Multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *