Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Azi se implineste un an de cand am inceput sa invat ce inseamna, cu adevarat, iubirea si daruirea. Se implineste un an de cand sintagma “viata este un miracol”, nu mai este un simplu cliseu. Ce am invatat in acest an? Sa ma trezesc zambind in fiecare dimineata, sa ma bucur de fiecare data cand o vad sau o aud pe mama, sa rad din nou imediat ce mi-a trecut o durere, sa descopar frumusetea oricarui lucru banal.

Am aflat in acest an ca mama si copilul sunt legati prin suflet, ca daca mama isi alapteaza copilul cu lapte si cu lacrimi de bucurie, copilul simte ca mama plange si el ofteaza din 5 in 5 minute. Am vazut ca si barbatii pot tremura de emotie si fericire, cum si femeile pot fi mai puternice decat niste generali. Am descoperit ca limitele mele nu erau nici pe departe la punctul pe care mi-l inchipuisem eu, erau muuuult mai sus.

Azi Mariuca implineste 1 an. In fiecare seara cand o adorm ii spun cate ceva din viata. Ii spun cat de mult imi doresc sa ii dau multa incredere in ea sa nu ii fie teama sa incerce lucruri care, aparent, par imposibile. Ii marturisesc ca imi doresc  sa o fac la fel de fericita cum ma face ea pe mine si ca cel mai mult imi doresc sa simta dragostea mea. Ii spun sa nu lase sa treaca viata pe langa ea, sa se bucure de prospetimea pe care roua o da florilor, sa cante cu tot sufletul daca o melodie ii face inima sa tresara, sa danseze cu toata fiinta. Sa nu conteze ce spun altii despre ea, sa nu se ghideze dupa ideile preconcepute ale oamenilor ingusti la minte, ale oamenilor care nu apreciaza o carte buna citita pe nerasuflate intr-o noapte sau o plaja cu nisip fin si rece strecurandu-se printre degetele picioarelor, inainte de rasaritul soarelui.

Ii spun sa fie mereu ea insasi, sa nu se schimbe pentru nimeni, sa se iubeasca asa cum e ea, cu tot ce are de la Dumnezeu si de la parinti, sa nu incerce sa copieze pe nimeni, sa fie ea un model pentru altii, ii spun ca e ok sa se inspire, dar nu sa copieze. Si sa nu uite niciodata ca este unica.

Ii spun sa iubeasca cu tot sufletul, dar sa aleaga cu mintea. Sa nu accepte niciodata ca barbatul de langa ea sa o jigneasca, sa o loveasca pe ea sau pe copiii ei. Si nici ea, la randul ei, sa nu se poarte urat cu sotul ei. Sa fie blanda, calma, iubitoare, tandra, dar ferma si corecta. Sa rezolve problemele cu calm, cu mintea odihnita, cu sufletul impacat, dupa ce i-a trecut furia. Si sa nu ia deciziile importante la nervi.

Ii spun ca vreau sa o cresc atat de bine, incat sa fie sigura pe ea, sa aiba incredere in fortele ei, sa fie o femeie puternica, o femeie care se descurca in orice situatie, fie ca o are sau nu pe mama langa ea, fie ca are sau nu un barbat alaturi, fie care are sau nu copii. Cred ca libertatea este un dar de mare pret pe care il poate oferi un parinte copilului sau. Imi va fi extraordinar de greu sa o vad, la un moment dat, desprinzandu-te de mine, sa nu o mai pot lua in brate oricand simt (si simt asta in fiecare secunda), dar vreau sa aiba o viata luminoasa, libera, vesela, fericita, echilibrata si plina de iubire. Vreau sa ma simta alaturi sufleteste in primul rand, apoi fizic. Vreau sa putem sa ne impartasim orice sentiment, orice experienta, cu toata increderea una in cealalta, cu toata increderea ca niciuna nu va judeca faptele celeilalte, pur si simplu ne vom asculta experientele si trairile si le vom adauga la viata noastra. Mereu va gasi la mine o vorba buna, un gand curat, o mangaiere plina de dragoste. Pentru ca ea este viata mea.

La multi ani, fetita mea frumoasa! La multi ani…

…MARIUCA!

11 aprilie 2011