Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Măriuca: Mami, îmi iei și mie un pian de-adevăratelea?

Eu: Sigur iubita, cu condiția să înveți să cânți la pian, cu o profesoară.

Măriuca: Păi eu știu deja să cânt. Vrei să-ți arăt?

Măriuca face degetele evantai și începe să le izbească de masă, fredonând haotic o melodie și legănându-se pătrunsă de muzică.

———————————-

Măriuca: Mami, îmi iei și mie un laptop?

Eu: Da, dar va trebui să te învăț să scrii la el.

Măriuca: Eu știu deja să scriu la laptop. Uite, îi scriu acum un mesaj lui V.

Îmi la laptopul meu, și-l așează în brațe imitându-mă și începe să scrie în continuarea articolului pe care îl începusem: nfwaothawodslașțr v9pb4nyugă-ewoîwătgj450ățhiexjyt0ăhrtdkpgkrăkqlrke0geksîlerkhwqge-glqgkeăhgewflerkțhonjtrkgăfîdșÎĂHNJRÎ=Q

Crezi tu că îți zice ție cineva cum să-ți crești copilul?

Un adult din viața noastră: Hai, mă, mai lasă-mă cu toate teoriile astea. Cine a stat să studieze creierul copilului? Nu mă mai înnebuni cu stadiile de dezvoltare, cu cortexul lui pește în ploaie. Crezi tu că îți zice ție cineva cum să-ți crești copilul?

Eu: Au stat mulți să studieze creierul copilului și dacă nu știi tu de ele nu înseamnă că nu există și nici nu înseamnă că nu e ok măcar să avem habar de ele. Poate ne mai luminăm puțin și înțelegem anumite comportamente. Nu îți dă nimeni nicio rețetă. Dar cred că e important măcar să citești despre diferite metode, să încerci ce rezonează cu tine și cu copilul tău, cu contextul, cu societatea și poate nu o să repetăm greșelile pe care le-au făcut părinții noștri, din lipsă de informații.

Un adult din viața noastră: Ce informații?!? Eu știu cum să-mi cresc copiii. N-am nevoie de nicio carte, studiu sau conferință din alea la care pierzi tu vremea. Îți spun eu: copilul trebuie să te știe de frică.

Vedeți vreo asemănare între comportamentul copilului și cel al adultului? De Măriuca ne amuzăm cum are ea impresia că știe să facă ceva fără a deține informația de bază. Însă, sunt mulți părinți care consideră că dacă dau naștere unui copil, știu să îl și crească astfel încât el să devină un adult sănătos emoțional, fizic și psihic.

Suntem rigizi, rezistenți la schimbare, ne apar frecvent sentimente de vinovăție pe care le acoperim cu aroganță și superioritate și fugim

Mulți cred că modelul lor parental este bun și demn de aplicat și cu proprii copii. În multe discuții, părinții spun că ascultau de părinți pentru că le era frică de bătaia umilitoare și că făceau totuși pozna, dar cu mai mare precauție să nu afle mama sau tata. Ideea este ca al nostru copil să înțeleagă de ce nu este bine să facă ceva, nu să facă pe ascuns. Acesta este doar un exemplu.

Pe de altă parte, cred că suntem o generație de părinți care au acces la informații, dar

1. Nu au timp să le aprofundeze
2. Nu au răbdare
3. Nu au încredere
4. Le este frică să schimbe modul în care au fost ei crescuți, deși spun că nu s-au simțit apreciați, iubiți, văzuți în anumite situații de către părinții lor.
5. Nu conștientizăm că avem frustrări mari provenite din copilărie și spunem Și ce dacă am crescut singur, cu cheia de gât și bătut cu furtunul de la mașina de spălat? Uite ce bine am ajuns. Am casă, am mașină, am 2-3 copii, am un job bine plătit. Dar îți pierzi repede răbdarea, nu ai stimă de sine, ai nevoie de aprobările celor din jur pentru a lua o decizie, țipi la copii când simți că pierzi controlul (pentru că nici ție nu ți s-a dat controlul când erai mic și asta nu rezonează cu crezul tău ca părinte)…
6. Suntem rigizi, rezistenți la schimbare, ne apar frecvent sentimente de vinovăție (cel mai des că nu petrecem suficient timp cu copiii) pe care le acoperim cu aroganță și superioritate și fugim, ne ascundem sub replica “N-ai cum să găsești într-o carte sau la o conferință o rețetă pentru copilul tău”.

Nu cred că informația a făcut vreodată rău cuiva. Însă lipsa ei…

Sunt de acord că unele comportamente vin instinctiv și că fiecare părinte, mamă mai ales, își simte copilul. Însă nimeni nu se naște învățat. Chiar și în alte vremuri, informația se transmitea din mama în fiică, din generație în generație. În plus, exista ajutor de la întreaga comunitate dacă ne gândim la arborigeni, la indieni sau la alte triburi. Deci informația ne este necesară. Cum la fel de important este să o trecem prin filtrul propriu și să o adaptăm, așa cum spuneam mai sus, nouă, copiilor noștri, familiei, contextului și societății. Nu cred că informația a făcut vreodată rău cuiva. Însă lipsa ei, cu siguranță îi afectează deopotrivă pe părinți și pe copii.

Una dintre conferințele la care am participat în anii trecuți, plină de informații utile pentru mine, a fost cea susținută de Alfie Kohn. Recunosc că unele concepte mi se par utopice pentru România și mie îmi vine greu să le pun în aplicare. Însă, extrag esențialul și văd unde este greșit sistemul de recompensă/pedeapsă, sistemul de teme pentru acasă, ce pot ele distruge în copil și ce variante avem la îndemână.

Aplic, văd ce merge, ce nu merge și păstrez ce este ok pentru relația dintre mine și copiii mei.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Dragoș Grivei