Iubirea Urbană, Știri
Leave a comment

“Nimic nu este mai greu in lumea aceasta decat sa iubesti asa cum celalalt are nevoie”, psih. Gaspar Gyorgy

Ieri, in drum spre picnicul Zurli de la Muzeul Satului, am avut o discutie aprinsa cu Bogdan referitoare la pozitia fiecaruia dintre noi in familia noastra, la norme si reguli nescrise, la traume emotionale adanc impinse, la tipare comportamentale invechite, dar repetate fie automat, fie din comoditate, fie din neconoastere. Mi-a fost clar ca atata timp cat nu vrem sa crestem emotional, nu vom cauta resursele care sa ne duca pe acest drum, nu vom sti va ele exista. Ce mi se pare cel mai trist e ca uneori nu fructificam trecerea noastra prin viata si punem sufletului zavoare masive. Copiem modelul de cuplu al parintilor nostri, credem, cu tarie ca suntem sanatosi emotional si perpetuam principii de parenting care ii mutileaza emotional pe copiii nostri. Discutia s-a terminat cu amentintarea din partea lui: “Daca nu o sa-ti mai vorbesc vreodata o saptamana sa stii de ce”. Si chiar daca acum sunt intr-un proces de autocunoastere, chiar daca citesc, aflu, ma documentez, incerc sa-mi redefinesc mintea si inima, este extrem de greu sa faci switch-ul si sa eviti sa actionezi pe pilot automat, pentru ca ranile din copilarie se vindeca greu si ne arunca in acuzare, critica, aparare.

Astazi, vorbim cu psih. Gaspar Gyorgy, specialist in psihoterapia cuplului si a familiei despre notiunea de “cuplu” la romani despre rusine, frica si divort, si, mai ales, despre o noua cale de vindecare, de crestere, de relationare.

 

Ce inseamna cuplu pentru romani? Din ce vad eu in jur, in cel mai fericit caz, cuplul este o pereche formata din doi tineri care se iubesc si care se casatoresc. Insa chiar si inainte de casatorie, noi parca nu folosim cuvantul specific “cuplu”. Spunem “prieten/prietena”, “al meu/a mea”, “logodnica/logodnicul”, “iubit/iubita” etc. Uneori am senzatia ca nu venim inzestrati de la parintii nostri cu notiunea de intreg, de rotund, de completare, de apreciere, de descoperire, de curiozitate, de echilibru, de diversitate, de frumos, de continuu, de curgere impreuna, de adaptabilitate, de flexibilitate.

Psih. Gaspar Gyorgy: Ana, eu am observat ca noi, romanii, nu avem o reprezentare mentala despre notiunea de cuplu. Acest lucru poate fi explicat si prin modelele mostenite din familia de origine, ceea ce am vazut in dinamica dintre parintii nostri (informatii care raman stocate in memoria noastra), insa cred ca si din cauza deficitului general de educatie relationala. Noi ca indivizi, beneficiem de prea putina instruire cu privire la importanta relatiilor si la formele in care acestea se pot manifesta. Daca aruncam o privire in istoria psihologiei vom vedea ca abia in ultimii 80 de ani, la nivel mondial, s-au format primele paradigme care accentueaza, cu adevarat, legatura dintre oameni, si terapeutii au ajuns la concluzia ca pentru a avea o generatie sanatoasa trebuie sa vindecam felul in care oamenii se “conecteaza” unii la ceilalti, sa acordam o atentie aparte “si-ului” dintre Eu si Tu. Astfel, suntem in punctul in care inca se cauta forma lui “noi”.

 

Crezi ca faptul ca am fost, mai degraba, obisnuiti sa blamam, sa fim perfectionisti, rigizi, sa avem anumite asteptari, sa nu stim sa ne comunicam nevoile, sa ne fie frica sa o facem, crezi ca toate aceste comportamente ne dau o perspectiva eronata asupra conceptului de “cuplu”? De obicei, dupa ce apar copiii, rareori mai poate fi vorba de cuplu. De ce nu stim sa ne mai intalnim? De ce nu ne mai dorim asta? De ce, poate fara sa ne dam seama, ne indepartam ince-incet, iar cand copiii vor creste si vom ramane din nou doar doi, nu ne vom mai cunoaste? Unde dispare notiunea de doi? De impreuna, de uniune, de “trecem impreuna cu bine peste toate”?

Psih. Gaspar Gyorgy: Probabil pentru ca nu intelegem cu adevarat “functia” relatiei de cuplu. Probabil pentru ca nu am avut posibilitatea sa ne imprietenim cu noi insine, sa ne cunoastem nevoile (atat pe cele constiente, cat si pe cele inconstiente) si sa descoperim maniera in care ne satisfacem aceste nevoi. Asa cum ne explica si teoria IMAGO, in copilarie se bun bazele perceptiei noastre asupra lumii, atunci invatam cat dureaza o relatie, cum se apara partenerii intr-o relatie, cum isi rezolva problemele si cum isi gestioneaza diferentele. In aceasta calatorie dinspre copilarie spre maturitate, mediul ne modeleaza corpul psihologic prin feedback-ul pe care-l primim, ajungand sa renuntam, putin cate putin, la diferite parti din noi (la cele pe care ceilalti nu le plac) si ajungem la concluzia ca asa este firesc – ceea ce inseamna ca apoi vom avea aceeasi atitudine relationala fata de ceilalti.

In orice relatie, dupa “lunile de miere” intram in lupta de putere – in care-l fortam pe celalat sa se schimbe in functie de convingerile noastre – pentru ca asa ni s-a intamplat si noua si asa consideram ca este corect. Insa in aceasta lupta de putere daca inlocuim – exact asa cum ai mentionat si tu – negativitatea (blamarea, critica, perfectionismul) cu intelegere si angajament fata de relație atunci lucrurile se schimba in totalitate. Iar in acest punct al constientizarii nu mai putem condamna trecutul, ci suntem nevoiti sa ne asumam schimbarea in momentul prezent.

DSC_0519

De ce tindem sa afisam o imagine nereala a ceea ce se intampla, cu adevarat, in cuplul nostru? Am intalnit cupluri care, aparent, se intelegeau perfect si aveau o casnicie armonioasa, si dupa un timp am aflat ca au divortat. De ce fugim mai mult? De intrebarile pe care ar putea sa ni le puna cunoscutii referitor la neintelegeri? De curiozitatea lor pe care poate nu o simtim binevoitoare, ci mai degraba, iscoditoare? De sfaturile uneori inutile si necerute? De rusinea ca am mintit public?

Psih. Gaspar Gyorgy: Noi, romanii traim, sub tirania rusinii – din punctul meu de vedere aceasta alaturi de frica sunt cele mai impovaratoare emotii ale noastre – si suntem dispusi la multe lucruri doar pentru a nu face vizibile situatiile in care s-ar putea activa rusinea. Desigur, nu includ in aceasta categorie persoanele care isi expun in public toate dificultatile de cuplu, ci ma refer la majoritatea oamenilor care, in momente de suferinta, au invatat ca nu este bine sa vorbim despre lucrurile dificile din vietile noastre – de frica ca ceilalti ne vor judeca, respinge sau abandona.  Ceea ce am observat ca terapeut de cuplu este ca nimeni, in afara celor doi parteneri, nu poate avea o imagine reala despre ce se intampla intre doi oameni dupa ce s-a inchis usa dintre “realitatea sociala” (ceea ce le aratam celorlalti) si “realitatea personala” (ceea ce traim in relatie).

 

Din ce motive divorteaza romanii? Eu cred ca nu este vorba doar de lipsa de iubire. Uneori cred ca este vorba si de lipsa de informatie si de autocunoastere. Am senzatia ca oamenii cred ca a divorta este pasul cel mai bun atunci cand nu te mai intelegi cu partenerul, insa multi nu bifeaza toate caile de rezolvare a conflictelor. In plus, exista noi teorii relationale despre care nu am auzit, cum este IMAGO. Cum putem avea acces la informatii? Unde sa le cautam?

Psih. Gaspar Gyorgy: Divorteaza deoarece nu stiu ca exista sau pot exista si alte solutii, aici exclud din calcul situatiile in care separarea este strategia cea mai inteleapta la care au ajuns cei doi parteneri de comun acord. Noi, oamenii, deoarece traim in secolul vitezei, vrem ca totul sa fie mai intens, mai bun si mai repede, o capcana a mintii care adesea ne fura si ne impinge sa urmam ruta efectului de turma. Aici avem nevoie sa fim mindful si sa ne exprimam curiozitatea fata de ceea ce se intampla in noi si intre noi – sa constientizam ce este cel mai sanatos pentru familia noastra. Din fericire romanii deja au acces la o masa tot mai mare de informatii despre relationare si modalitati de rezolvare a conflictelor, in acest sens Editura Herald a lansat o noua colectie “Pas in 2” – pe care sunt mandru sa o coordonez – al carei scop este acela de a ajuta oamenii sa constientizeze tiparul de dezvoltare al unei relatii si sa aleaga cele mai intelepte solutii de schimbare. Pe langa hrana pentru minte, reprezentata de carti, mai exista si hrana pentru suflet si emotii – reprezentata de ateliere de lucru, conferinte si psihoterapie. Aici romanii au posibilitatea nu doar de a beneficia de informatii, dar si de a gusta din puterea transformatoare a vindecarii relationale. Cu siguranta cititorii tai stiu, deja, ca cei doi creatori ai modelului IMAGO, Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt, vor ajunge pe 23 si 24 mai, pentru prima data la Bucuresti si le vor prezenta romanilor alternative sanatoase la divort si la conflictele relationale. Este un eveniment la care impreuna cu Otilia Mantelers si partenerii nostri media muncim de tare multa vreme si depunem un mare efort pentru a aduce (R)Evolutia Relationala si in Romania.

 DSC_0385

Cum ii poate ajuta terapia de cuplu pe cei care au o relatie tensionata? Si cred ca am introdus un nou termen tabu pentru romani, “terapia”.

Psih. Gaspar Gyorgy: Uneori dansul marital este atat de complicat, incat este nevoie de un coregraf care impreuna cu partenerii sa identifice pasii potriviti de dans pe muzica dictata de emotii. Este de retinut ca terapeutul de cuplu nu este expert in cum se traieste viata, nu este judecatorul care sa imparta dreptatea, este doar un specialist care are cunostintele cele mai recente despre stiinta relationarii si, in cele mai multe cazuri, experienta necesara pentru a oferi un context sigur pentru vindecarea relatiei. Daca avem probleme cu inima mergem la cardiolog si, de dragul vietii, vom implementa recomandarile specialistului. Daca suferim de raceala stim, din experientele trecute, care este remediul. De ce nu am face acelasi lucru si cu relatia de cuplu, atunci cand relatia sufera si partenerii sufera? Pentru vindecarea acesteia este nevoie de o atentie sistematica si asumata pentru a cultiva o noua forma de “conectare” intre cei doi.

 

Nu stim ca suntem produsul copilariei noastre si ca ranile si frustrarile pe care le avem din acea perioada ni le putem rezolva impreuna cu partenerul de cuplu, asa cum spun Harville Hendrix si Helen Hunt. Spune-ne ceva esential din teoria lor care este definitoriu pentru cuplu si care sa ne traga un semnal de alarma, sa vrem sa aflam cum se face, astfel incat sa venim la conferinta sustinuta de ei pe 23 mai, la Romexpo.

Psih. Gaspar Gyorgy: Fiinta umana se naste in relatie, creste in relatie, este traumatizata in relatie si se vindeca in relatie. Pe scurt, din perspectiva IMAGO, relatia este totul si fara o sanatate relationala nu putem atinge fericirea. Teoria si practica IMAGO a aratat deja oamenilor din intreaga lume ca legatura de cuplu poate devein un mediu sacru de crestere si vindecare psihologica, emotionala si spirituala, daca stim cum sa facem asta.

 

Anul trecut ii spuneam lui Bogdan ca pentru o viata echilibrata, eu am nevoie sa formez un cuplu cu cineva si ca parte din drumul fiecaruia spre autocunoastere si vindecare poate fi initiat si de partenerul de cuplu, de aceea mi se pare ca el are un rol important. El mi-a raspuns ca nu trebuie sa fii cu cineva ca sa fii fericit. Nu cred ca se referea la faptul ca autocunoasterea duce la fericire, ci mai degraba, la faptul ca ne asteptam ca partenerul de cuplu sa ne faca fericiti. Care este rolul partenerului de cuplu din perspectiva IMAGO?

Psih. Gaspar Gyorgy: Tiparul nostru de relationare isi are bazele in primi 2 ani de viata, atunci invatam ceea ce inseamna sa primim si sa oferim grija, atunci se dezvolta limbajul iubirii. Daca in acele timpuri mediul (parintii/ingrijtorii) raspunde nevoilor de baza de genul hrana si adapost, ignorand nevoile de conectare emotionala (care este la fel de esentiala) atunci creierul nostru emotional invata ca “grija” inseamna sa asiguri partenerei tale resurse alimentare si siguranta fizica, iar daca aceasta iti spune ca “nu simte prezenta ta afectiva”, automat te implici in si mai multa munca – pentru ca vorbim despre un “pilot automat”. Pentru un astfel de partener, care din copilarie a fost nevoit sa-si reprime nevoia conectare, speranta este aproape moarta si se comporta ca atare – exagerand cu ceea ce stie el sa faca cel mai bine. Harville & Helen ne spun ca partenerul deprivat emotional in copilarie ajunge sa nu se mai gandeasca la conectarea afectiva deoarece asta-i activeaza multa frustrare, suferinta si furie. Rolul partenerului este de a ne fi alaturi in calatoria numita viata si de a oferi spijinul necesar intregirii psihologice, lucru extrem de dificil. Deseori le spun clientilor mei ca nimic nu este mai greu in lumea aceasta decat “sa iubesti asa cum celalalt are nevoie”.

 

Concluzia mea referitoare la lipsa conceptului de cuplu la romani este ca noi, de fapt, nu stim sa ne oprim din fuga obositoare dupa o imagine de familie perfecta, ca avem idei preconcepute referitoare la iubire si fericire, singuratate si neimplinire si ca avem asteptari nerealiste de la parteneri. Si toate astea pentru ca nu am invatat sa ne uitam in noi, sa ne iubim, sa stim cine suntem cu adevarat si cu ce venim inzestrati si ca ascundem in noi lumi interioare nebanuite si comori nedescoperite. Cred ca atunci cand vom sti sa coboram in inima noastra, vom fi capabili sa primim iubirea pe care o dorim si sa daruim iubirea care vindeca.  Concluzia ta care e?

Psih. Gaspar Gyorgy: Una dintre ideile mele preferate din teoria IMAGO este “iubirea vazuta ca o calatorie de-o viata”. Ma emotioneaza extrem de mult acest enunt, deoarece stiu ca uneori este nevoie de un simplu moment de prezenta constienta pentru a intelege “valoarea dansului in doi”, alteori de zeci de ani pentru a recunoaste ca nu suntem facuti pentru singuratate. Noi, romanii, avem multe traume nu doar familiale, dar si nationale, si vom avea nevoie de mult timp pentru vindecare. Dar din fericire procesul deja a inceput si nimic nu-l mai poate opri, (R)Evolutia Relationala a ajuns in Romania!

Text: Ana Nicolescu

Foto: Cosmin Tuduran

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *