Uncategorized
Leave a comment

“Nimic pe lumea asta nu poate inlocui dragostea”, Amalia Nastase

Este ambasador al campaniei “Fiecare copil conteaza”, initiata si sustinuta de organizatia “Salvati Copiii Romania”. A participat activ la evenimentele din cadrul campaniei, ducand mesajul de reducere a mortalitatii infantile in sate indepartate sau in cartiere rau famate. Ea este Amalia Nastase.

In ce consta concret implicarea ta in aceasta campanie?

Amalia Nastase: Colaborez de multi ani cu echipa “Salvati Copiii Romania”. Am raspuns provocarii de a alerga deoarece programul de reducere a mortalitatii infantile “Fiecare copil conteaza” ni se adreseaza tuturor. In Romania, mor anual 2 000 de nou-nascuti. O treime dintre aceste decese pot fi prevenite prin programe de educare si informare a mamelor si viitoarelor mame din zonele si comunitatile sarace, dar si prin dotarea maternitatilor cu echipament medical performant. Toate aceste activitati sunt sustinute de catre organizatia “Salvati Copiii Romania”, iar noi avem datoria de a ne implica si de a contribui fiecare prin donatii sau voluntariat.

Ce te motiveaza sa te implici in campaniile pentru copii? Faptul ca te-ai nascut in Rahova, intr-o familie nu tocmai bogata, iar acum ai atins un nivel financiar ridicat, te determina sa multumesti, intr-un fel, vietii pentru tot ceea ce ai?

Amalia Nastase: In primul rand ma motiveaza faptul ca pot spune, pot vorbi in numele lor. Cum e cazul campaniei “Fiecare copil conteaza”, acum incerc sa ajut mamele din categorii defavorizate sa nasca in conditii cat de cat decente, pentru a imbunatati rata de supravietuire, dar si mamele copiilor inca exterm de mici, in randul carora rata decesului infantil face inca ravagii, Romania fiind, in continuare pe primul loc din pacate. Asadar ce e de facut? Evident mai multa, mai buna si mai eficienta informare. Informare, da: se face constant si consecvent. Fiecare dintre noi putem dona mancare, medicamente, haine, sa ajutam punctual, oblojim o rana, pentru ca mortalitatea infantila ridicata este o rana a societatii romanesti, una dintre multele. Dar ducand mesajul cat mai tare, cat mai departe prin catune indepartate si cartiere rau famate, aceasta poate face doar o fundatie, cu oameni motivati si pregatiti, asta se numeste ca ajuti ca rana respectiva sa se curete, si apoi, in timp, sa se vindece.

Care este diferenta dintre copiii saraci si cei de bani gata? Copiii percep aceasta diferenta sau sunt “victimele” perceptiilor, rigorilor si credintelor noastre?

Amalia Nastase: Cu riscul de a parea plata si patetica pentru cei mai critici dintre cititori, copiii sunt tot ce putem avea mai important in vietile noastre, iar iubirea este cea mai importanta componenta a vietii lor. Am vazut copii din familii sarace, dar iubiti. Au pantalonii rupti, pantofii gauriti, dar macar un parinte care-i strange in brate si-i iubeste asa cum poate mai bine. Din cauza propriilor noastre lacune, copii aparent privilegiati pot fi aproape la fel de batuti de soarta ca cei abandonati sau orfani. Un copil crescut printre bone si soferi va avea o viata la fel de dezechilbrata ca un copil pasat de la o matusa la alta sau dintr-o institutie de ingrijire la alta, cu singura diferenta ca prima categorie intra la “saracii copii bogati”. Nimic pe lumea asta nu poate inlocui dragostea.

Daca, Doamne fereste, ai pierde intr-o zi toate bunurile materiale, imaginea si statutul, cat de greu ti-ar fi sa o iei de la capat?  Pui foarte mare accent pe confortul oferit de bani sau pe familie, sanatate, implinire sufleteasca?

Amalia Nastase: Am muncit de cand ma stiu, sunt departe de a fi omul care sa se culce pe-o ureche. Munca ta, reputatia, imaginea si toate rezultatele, in general, sunt de parere ca le gestionam fiecare cum putem, asa ca, ma indoiesc de faptul ca ar putea disparea peste noapte. O casa de carton, construita superficial si in graba, vine o rafala de vant si ti-o distruge, dar o cabana din barne solide, de lemn masiv, cu fundatie de piatra, intemperiile ti-o pot avaria, dar nu o pot culca la pamant niciodata. Ma feresc de baloanele de sapun si himerele de dinainte sa le am pe Emma si Alessia, dar va dati seama ca sunt mult mai grijulie si mai diplomata de cand le am pe ele. Si asa voi fi mereu, e optiunea mea.

Ai doua fetite, pe Emma si Alessia. Sa-ti traiasca si sa fie sanatoase. Ai infia vreodata un copil? Un copil neajutorat pe care sa-l cresti si caruia sa-i oferi o copilarie fericita?

Amalia Nastase: Fiecare dintre noi alegem sa fim mai buni dupa abilitatile noastre native sau cele induse prin educatie. Prin programele organizatiei “Salvati Copiii Romania”, am ajutat deja sute, mii de copii, pe care ii ajut cum ma pricep eu mai bine, in continuare, copii ai caror voce am devenit prin programele fundatiilor pe care le sustin. Sunt convinsa ca am ales drumul cel bun, chiar daca poate parea cel mai dificil.

Le iei pe Emma si pe Alessia la actiunile caritabile pe care le sustii? Cum le inveti sa imparta, sa accepte diferentele si sa nu faca discriminari?

Amalia Nastase: Imediat ce au mai crescut, daca s-au aratat interesate de ce am facut eu, am incercat sa le implic. Fetele mele au personalitatile lor, si incerc sa le incurajez sa ia decizii. Sunt o mama foarte protectoare, nu ma ascund dupa ele si nu le car ca pe niste trofee pe unde ele nu vor sa vina. Emma este inca foarte mica, oboseste seara devreme, si mi se pare inuman sa o car la evenimente publice daca ea, fizic, la ora respectiva nu mai poate. Alessia e mai voluntara, e mai mare, isi doreste sa iasa mai mult chiar si in medii mai putin preferate de copii, cum e o Gala, de exemplu. De fiecare data stau de vorba cu ele, le explic exact unde am de mers, ce am de facut si stabilim impreuna daca mergem toate trei. Evident ca sunt cauze pe care le inteleg, dar sunt si lucruri mai abstracte, care li se par mult prea indepartate, deocamdata. Altfel, au vazut si ascultat cu respiratia taiata copii care canta divin la pian sau vioara, dar n-au ce manca, au pantofii scalciati asa ca, ele stiu ca din hainutele lor facem periodic pachete pe care le donam. De fiecare data cand donam ceva, amandoua imi reamintesc sa luam si dulciuri si lucruri mai putin utile, dar care fac ziua unui copil mai vesela. Sa nu fiu inteleasa gresit: fetele mele sunt perfect umane si normale: se cearta pe o papusa, vreun breloc sau alta prostioara, cand n-au altceva mai bun de facut, dar Alessia de exemplu, a vrut sa-si ofere ugg-urile din picioare intr-o iarna, spunandu-mi ca nu are nevoie de ele, ca oricum se intoarce acasa cu masina, iar acasa mai are o pereche.

A fost vreo intamplare/copil care te-a marcat in cadrul campaniei de pana acum?

Amalia Nastase: Pentru mine fiecare copil e special, “Fiecare copil conteaza”, asadar ma impresioneaza fiecare in parte pentru ca, pentru mine, cel putin, nu povestea sa e relevanta, ci cum pot eu sa-l ajut, sa-i duc mesajul mai departe, acesta e motivul pentru care am decis sa ma implic de fiecare data.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Salvati Copiii Romania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *