Iulia mica s-a ridicat in fund in mijlocul patului si, in semiintuneric, ma tragea de bluza de pijama si imi arata spre usa. Era suparata, obosita, agitata si nervoasa. O auzeam cum respira greu. A inceput sa tuseasca. Cred ca a durut-o pentru ca imediat a inceput sa planga. M-am ridicat din pat si am luat-o in brate. Ea si-a rezemat, moale, capul de pieptul meu, iar eu m-am topit de dragul ei. Am pupat-o pe crestet. Avea fontanela adancita. I-am dat apa. A baut repede, lacoma si s-a inecat pe final. Dupa ce a plans cateva minute de neputinta, de nesomn, de frustrare, i-am pus picaturi in nas.

Simteam cum incepe sa se incalzeasca. E clar, va face febra. Ceea ce nu e rau, inseamna ca organismul vrea sa lupte cu virusul adus de Mariuca de la gradinita. Mi-am zis ca-i dau antitermicul doar daca face febra mare. Am leganat-o usor prin casa. Ea s-a linistit, a inceput sa respire pe nas si a adormit in brate la mine. Ca atunci cand era bebelus. Iar eu iarasi m-am topit de dragul ei. Cand a inceput sa ma doara coloana, am vrut sa o asez pe pat. Ea s-a trezit nervoasa, arcuindu-se de spate, ca si cand patul ar fi fost plin cu arici. A plans, s-a inecat, a tusit, a plans si mai tare. Am leganat-o prin casa si, la un moment dat, am dat drumul la televizor. “Singur acasa”. Iuhuuu, tot raul spre bine. A adormit in timp ce eu o plimbam prin hol si prin sufragerie, uitandu-ma la film. I-am tinut capul mai sus decat corpul si asa a reusit sa respire mai bine si sa doarma vreo doua ore.

Dupa miezul noptii, m-am asezat cu ea usor in patul din dormitor si ne-a luat somnul pe amandoua. Ea in brate la mine. Eu alaptand-o. Dupa ce am dormit o buna ducata de timp, am simtit pe spate, o talpa mica, fierbinte. Foarte fierbinte. Facuse febra mare. Dar cum sa o trezesc sa ii dau antitermicul? Ma uit la ceas. Trecuse doar o ora de cand ne bagasem in pat. Doar atat? Si cum Universul le aseaza pe toate, Mariuca intra in dormitor plangand ca ea vrea sa doarma cu “mami a meu”. O pupat-o usor pe frunte. Avea si ea febra. Iulia se trezeste. Tot suparata, tot obosita. Ma duc cu amandoua la bucatarie, le dau Nurofen pentru copii, cate o sirnga portocalie de 5 ml la fiecare. Lor le place medicamentul aromat. Mai vor. Le zic ca maine. Apoi ne culcam toate trei in acelasi pat. Ele doua cu febra, nasuri infundate si gaturi iritate. Eu, multumindu-I lui Dumnezeu ca e doar o viroza si ca nu suntem la spital cu perfuzii.

A doua zi dimineata, eu eram rupta. Maimutele mici topaiau vesele in pat. Mariuca tipa tare cat o tineau plamanii si gatul: “Dimineata ne trezim si pe mami-o calarim”. Eu am tras aer adanc in piept si cu toate puterile adunate am intrebat-o pe Mariuca de ce canta asa de tare. Iar ea mi-a zis: “Asa se aude la boxe”. Eu ma multumeam ca nu mai au febra si ca au putere de joaca. Apoi l-am chemat pe taticul urban ca sa pot sa mai dorm macar 5 minute. Ce credeti? A venit?

Text: Ana Nicolescu

Foto: Photolicious