Uncategorized
Leave a comment

Oare sunt predestinata sa repet aceleasi greseli pe care le-a facut mama?

De multe ori, ma surprind facand aceleasi gesturi cu fetele mele, pe care mama le facea cu mine si care ma enervau teribil. De cand eram mica, mamei ii placea sa imi aranjeze parul, trecandu-si degetele prin el. La inceput, imi placea. Mai tarziu, i-am simtit privirea analitica de Fecioara si am simtit ca ea, de fapt, imi corecteaza parul. Intr-o zi, adolescenta fiind, i-am zis tafnoasa, sa ma lase in pace, ca nu am chef. S-a uitat la mine amenintator, iar eu am plecat capul sub pieptenele galben de plastic. Acum, cand ea are 50 si, iar eu 30 si, imi zice ca umblu ciufulita si are mereu tendinta de a-si trece mana prin parul meu, cu aceeasi privire analitica, sa-mi corecteze podoaba capilara.

Inainte sa o radem pe Mariuca in cap, aveam zile in care mi se parea ca ii sta prea turtit parul si imi bagam degetele in bretonul ei. Recunosteam privirea analitica si dorinta de a corecta, de a controla, de a fi totul estetic. Si, la fel ca mama, incercam sa o domin (inconstient) fie cand imi povestea ceva, fie cand ne jucam, fie cand mancam, fie cand ea se juca cu margelele mele.

IMG_4665c

V-am mai povestit vreodata ca mama avea o pasiune pentru margele, iar eu eram fascinata de margelele ei? Si acum le aud cum se izbeau una de alta cand le purta in siraguri lungi. Eu acum am o gramada de margele de sidef, de jad, de plastic, de lemn, colorate, decolorate, insirate, desirate…?

Sunt unele lucruri pentru care o admir pe mama si altele pentru care ma rog sa nu fac si eu ca ea cu fetele mele. Insa, pe masura ce timpul trece si ma aflu, si eu, in situatii similare cu Mariuca si cu Iulia, am tendinta sa fac ca ea. Si ii dau dreptate. Iar asta ma cam inspaimanta.

Acum, daca tot am inceput sa va spun despre copilaria mea, o sa va mai spun ca mama nu i-a spus pe nume niciodata lui tata. Cel putin din cate imi aduc eu aminte. Tata era Puiu. Si a fost atat de mult Puiu, incat a devenit nenea Puiu pentru prietenele mele, cand domnul Macovei era prea protocolar pentru niste copile de clasa a IV-a. Pe atunci, imi promiteam ca eu si cu sotul meu o sa ne spunem pe nume no matter what. Nu intentionez sa insir toate alinturile noastre, insa evident ca nici eu cu Bogdan nu ne spunem pe nume. Vom vedea peste cativa ani daca prietenele fetelor ii vor spune taticului urban nenea Papush :).

Nenea Puiu

Nenea Puiu

Viitorul nenea Papush

Viitorul nenea Papush

Am aflat, de-a lungul timpului, cu destul de multa ingrijorare, de pe la conferintele de parenting, ca suntem inzestrati cu neuroni oglinda si ca suntem tentati sa repetam aceleasi comportamente si vorbe pe care le-au avut si le-au spus parintii nostri. Initial m-am speriat cand am aflat de neuronii oglinda pentru ca m-am perceput ca pe o copie de-a mamei mele. Apoi m-am analizat si am vazut ce si unde fac ca ea. Acum sunt in stadiul in care vreau sa accept ca e ok sa oglindesc lucrurile bune pe care le-a facut cu mine si sa le dezlipesc de cele pe care le percep eu ca ar fi avut un impact negativ asupra mea.

Si pentru ca v-am tot povestit despre conferintele de parenting la care am participat, vreau sa va anunt ca pe 27 septembrie vine, pentru prima oara in Romania, Dr. Daniel Siegel, unul dintre cei mai influenti psihiatri din lume. El a studiat relatiile de familie si mai ales felul in care atasamentul influenteaza emotiile, comportamentul, memoria autobiografica si pe cea narativa. Iar eu cred ca in toamna ne va explica cum sta treaba cu neuronii oglinda.

Evenimentul este unul de exceptie pentru expertii in sanatate mintala si persoanele interesate de psihologie si psihoterapie. Iar pentru mine este cu atat mai valoros cu cat el este organizat de Gyorgy Gaspar, presedintele Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie, terapeutul meu la care merg de 2 ani si care salveaza cuplurile dupa ce apare in viata lor primul copil… si al doilea…, care imi spune mereu ca emotiile sunt firesti, care ma face sa ma accept asa cum sunt, care imi da incredere in mine si imi da curaj sa imi fnalizez proiectele. Alaturi de Gaspar, in organizarea evenimentului, este Otilia Mantelers, cea care ne invata sa ne jucam terapeutic cu copiii, sa le citim emotiile, sa ii invatam sa si le exprime, sa ne educam pe noi sa le ascultam si sa le acceptam plansul, sa construim relatii frumoase cu copiii nostri, bazate pe emotii traite, spuse, exprimate, incurajate ca firesti.

Asadar, pe 27 septembrie 2014, Dr. Daniel Siegel va sustine doua ateliere.

Atelier I: Puterea Prezentei Constiente a Parintelui in Viata Copilului: Atasament

  • Parintele prezent – cum constientizarea, intelegerea si integrarea propriei copilarii si adolescente ne ajuta sa fim parinti mai buni;
  • Puterea povestilor si a scrisului in vindecarea umana;
  • Triunghiul experientei umane: relatia parinte – copil, mintea umana si creierul ca organ social;
  • Principiile majore ale „Mindsight-ului”;
  • Neurobiologia interpersonala si cum o putem intergra in cresterea copiilor.

Atelier II: Brainstorm: Cum sa ne crestem copiii tinand cont de dezvoltarea si functionarea creierului in perioada 0-21 de ani

  • Atasament si integrare: influenta pe care relatiile si experienta de viata (atasamentul) o au
  • Creierul copilului de la 0 la 12 ani: o calatorie in intelegerea etapelor copilului de dezvoltare
  • Creierul adolescentului: puternic, fascinant si provocator
  • De ce adolecentii sunt atrasi de noutate si risc?
  • Schimbarile rapide ale creierului;
  • Adolescenta este cu adevarat o „Epoca de Aur .”

Dr. Siegel este in prezent profesor de psihiatrie la Scoala de Medicina a UCLA, unde face parte din conducerea „Centrului pentru cultura, creier si dezvoltare” si este co-director fondator al „Centrului pentru cercetarea starii de constiinta deplina (mindfulness)”. Profesor premiat, este membru distins al „Asociatiei de Psihiatrie Americana” si este membru de onoare in mai multe organizatii. Doctorul Siegel este, de asemenea, directorul executiv al „Institutului Mindsight”, o organizatie educationala care ofera cursuri online si prelegeri in persoana, ce au ca subiect cresterea capacitatii de a ne percepe propriile minti si pe acelea ale celorlalti (mindsight), la indivizi, familii si in comunitate, prin examinarea relatiilor dintre oameni si a proceselor biologice.

Mai multe informatii despre Dr. Daniel Siegel, conferinta si inscrieri, gasiti pe pagina evenimentului aici.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Photolicious

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *