Uncategorized
Leave a comment

Ochiul de carton protocaliu la Feel Smart

Incercam sa-mi fac loc, impreuna cu Mariuca, prin aglomeratia de masini si oameni din Piata Romana. Ne grabeam sa ajungem la un playgroup, oarecum in spate la British Council. Semafoarele au fost totusi ingaduitoare si ne-au ajutat sa ajungem la timp. Am trecut rapid prin curtea mica, am coborat treptele serpuite si o lume colorata si vioaie ni s-a deschis la academia Feel Smart.

Ne-au intampinat 2 fetite zambarete, puse pe sotii si pe joaca si Alina, manager de programe. Mariuca s-a lipit instantaneu de mine. Eu am mangait-o, parinteste, pe cap, m-am asezat pe vine, am luat-o in brate si i-am zis “Hai sa ne jucam”. Am dat intai un tur al celor 2 camere. Una era plina cu jucarii, deocamdata atent si frumos asezate si ordonate. In cealalta, fix in mijlocul ei, era o masuta verde crud cu scaune mici si colorate de jur imprejurul ei. Eu ma simteam Gulliver in tara piticilor. Mamele celorlalte doua fetite stateau la receptie. Eu mi-am pus ochelarii din trusa de medic si m-am apucat, impreuna cu fetele, sa colorez.

IMG_2005

IMG_2006

Alina ne-a dat cate o farfurie portocalie de carton si ne-a propus sa ne facem masti. Eu, stiind aversiunea Mariucai fata de clovni, vrajitoare si mascati, am zis sa incerc o masca vesela. Am desenat doi ochi rotunzi si o gura larga zambareata. Mariuca era in standby. Imediat ce am pus mana pe foarfeca, blonda s-a uitat la mine amenintator si temator, in acelasi timp, spunand: Mami?!?!?!

Eu: Da, mami. Uite, acum o sa decupam ochiul! Si am si infipt foarfeta cu urechi galbene in ochiul de carton. Instantaneu, Mariuca a inceput sa planga: Ochiu’ nu tai, ochiu’ nu tai!!!! Am lasat-o putin sa planga la mine in brate, fara sa mai avansez chirurgical la nivelul ochiului de carton portocaliu, apoi m-am lasat dusa de ea in cealalta camera, unde a descoperit fascinata un puzzle cu printese si o remorca cu care le-a plimbat. Apoi a zis ca ii e somn si… ne-am culcat.

IMG_2021

Dupa somnul revigorant de 3 minute si dupa ce a scotocit prin dulapuri dupa alte puzzle-uri si le-a amestecat parca ar fi fost un shaker, s-a dus glont la un leagan de bebe in care s-a dat vreo 10 minute in continuu.

Au trecut apoi prin mana fetitei carliontate, cuburile de construit, instrumentele muzicale, sinele lemnoase de tren, creta, cariocile, creioanele colorate si, marea pasiune, sapunul verde si lichid de la baie. Bucurie de nedescris cand Irina (asistent de programe) a dat startul la muzica, cu un zambet larg si binevoitor. A cantat, a dansat, a gesticulat, s-a invartit, a alergat, a chiuit si i-a parut rau ca s-a terminat mult prea repede pentru gustul ei.

I-a revenit zambetul pe buze cand Alina a adus castronelele multicolore pline cu fructe. Bataie mare pe portocale care, bineinteles, s-au terminat primele. Si asa s-au scurs doua ore la Feel Smart, in care nu stiu daca (ne-)am simtit smart, dar cu siguranta am simtit jucaus. Si sunt convinsa ca Mariuca a apreciat timpul petrecut doar cu mine, fara bebita sau tati.

In soarele caldut de octombrie, am suit-o pe Mariuca in masina si pana sa ajungem acasa, a adormit epuizata de atata joaca. Multumim pentru invitatie si speram sa revenim curand.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *