Știri
Leave a comment

Pe campii se-aude vantul sau poate gandul padurii ce doarme…

Nu am fost niciodata o pasare de noapte si nu ma simteam confortabil cand pierdeam noptile in adolescenta la vreo petrecere, cu atat mai putin cand invatam sub clar de luna. Mie imi priau diminetile. Ele erau clare, luminoase, senine, proaspete, aduceau energie, erau sincere si autentice. Lucrurile s-au modificat, pe alocuri, de cand sunt mama. De 4 ani am inceput sa vad frumusetea si misterul noptilor, linistea si profunzimea lor cand cantecul meu de leagan se mai intalnea, ca prin vis, cu cel al altei mame treze in miez de noapte sa-si aline copiii de dureri de dinti, de pusee de crestere, de spaime, de cosmaruri, sa-i mangaie cu iubire, cu intelegere, cu caldura.

La inceput au fost nopti epuizante, pline de frustrari si de neputinte, de lacrimi, de razvratire, de neintelegere, de dor. Apoi am inteles ca Mariuca avea nevoie de mine. Iar acest lucru m-a coplesit la inceput, apoi m-a flatat. Mi-am restructurat gandurile si atitudinea si mi-am zis ca e nevoie sa-mi remodelez noptile, zilele, viata pentru ca un pui de om are nevoie de mama lui. Si am vazut-o pe Mariuca mica si neajutorata cum se uita in ochii mei si plangea. Si atunci am lipit-o de mine si ea s-a linistit, cu un oftat ca si cand, dupa o cautare indelungata, regasirea si contopirea au venit. Si de atunci, asa ne linisteam, ne lipeam inimile, sufletele si ea adormea simtindu-se in siguranta. De cele mai multe ori avea nevoie sa stie ca e protejata si iubita. Si intelegand acest lucru, ma simteam Dumnezeu in miniatura si trezirile de peste noapte erau pline de putere si de dragoste.

Pana la 4 luni, somnul de zi al Mariucai a fost incert. O puneam la somn cand mi se parea mie ca are nevoie de somn, nu dupa un program fix, ci doar din instinct. Uneori plangea mult si nu reuseam sa o linistesc cu nimic. Era agitata, nervoasa, tipa. Cu siguranta, de oboseala. Alteori, adormea in 5 minute. Nu stiam insa sa gasesc echilibrul. Doua zile erau linistite, una agitata, o noapte nedormita. Seara puneam un CD cu cantece de leagan si ii cantam in soapta la ureche Somnic in hamac sau Sa ai somnul lin si usor ca fulgul in zbor, ca vantul de-adie sau Pe campii se-aude vantul sau poate gandul padurii ce doarme, puiul mamei drag si frumusel, tu esti mititel, prin vis ai venit…

De la 4 luni a inceput sa adoarma la 8 seara, sa aiba o singura trezire pe noapte, la ora doua si apoi sa se trezeasca dimineata la ora 8. Si peste nopti s-a asternut pacea.

Cand am nascut-o pe Iulia, cea mai mare provocare a fost, pentru mine, sincronizarea somnului celor doua fete. Trecand prin diferite etape de dezvoltare, de anxietati si de atasament, Mariuca trantea piesele mari de lego in usa de la dormitorul Iuliei, noaptea voia sa dorm doar cu ea, dimineata intra in camera in care dormea Iulia si aprindea lumina. Eu deveneam agitata, panicata si nesigura pe mine ca mama si o trimiteam pe Iulia la plimbare cu bona ca sa doarma si ca sa am timp de conectare si vindecare pentru Mariuca. Apoi o trimiteam pe Mariuca cateva ore la bunica mea ca sa am timp de conectare si de dragoste cu Iulia. Mi-a fost grea perioada aceea si inca nu stiu daca am procedat bine si daca am reusit sa le conectez pe fete intre ele sau am reusit sa am eu o legatura multumitoare cu fiecare dintre ele.

Apoi a urmat o perioada in care Iulia dormea 4-5 ore afara, in carucior sau in wrap. Cand a venit toamna ploioasa si friguroasa, nu stiam cum sa-i fac trecerea de la somnul de afara, la cel in casa. Asa ca am vorbit cu Mona care mi-a explicat ce nu stiam despre somnul bebelusilor, despre melatonina, adrenalina, despre diferenta dintre semnele de somn si cele de oboseala, despre ce inseamna lipsa somnului la copii, dar si la adulti si cum sa fac usoara trecerea de la somnul de afara la cea in casa. Si am observat ca Iulia, spre deosebire de Mariuca, a avut nevoie si are in continuare, de un program clar, stabilit de somn, cu ore fixe, altfel nu functioneaza. Daca la Mariuca pot sa intarzii somnul de pranz, la Iulia, orice 5 minute de intarziere o dau peste cap si somnul devine slab calitativ. Insa ce vad la amandoua, este ca au nevoie de somn, de dragoste, de protectie. Acum, cand Mariuca are 4 ani si Iulia 1 an si 9 luni, lucrurile s-au sincronizat. Amandoua adorm la aceeasi ora si la pranz si seara. Cu mine la mijloc. Amandoua vor sa le iau in brate in acelasi timp si sa le citesc povestea tinand cartea in dreptul uneia dintre ele. Nu mai vor cantecele de leagan, prefera povestile citite la lumina becului discret si apoi inca una spusa pe intuneric, in soapta. Dar somnul este usor, ca fulgul in zbor, este sigur, iar ele se simt protejate si iubite. Asa cum ne-ar placea tuturor sa ne simtim.

Alimentatia si somnul sunt printre cele mai importante lucruri din viata unui bebelus si a unui copil, amandoua influentand intreaga viata a copilului. Pentru a afla mai multe despre rolul lor major, Gill Rapley si Tracey Murkett, cei doi pionieri ai autodiversificarii, si Sarah Ockwell Smith, expert in probleme legate de somn, vin pe 6 iunie la RIN Grand Hotel din Bucuresti, la Conferintele Totul despre parenting.

Sarah Ockwell Smith, mama a patru copii si autoarea volumului “Solutii blande pentru somnul copiilor” (in curs de aparitie la Editura Multi Media Est), va veni cu solutii cu adevarat blande care sa asigure odihna copiilor si a parintilor lor, fara sa contrazica nevoile de baza ale celor mici.

Inscrierile la conferinta se pot face aici.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *