Eu ca mamă
Leave a comment

Petrecerea care a scos la iveala iubire, daruire, frici si o fetita de 3 ani

Am avut un weekend plin de surprize, o petrecere magica si muuulte emotii. Si toate astea pentru ca Mariuca a implinit 3 ani. Am incercat sa ii indeplinesc toate dorintele, sa primeasca tot ce a vrut si sa aiba o petrecere la care sa vina Mickey, Minnie si, mai ales, Fetita Zurli.

Am facut poza traditionala, eu in tricoul rosu cu dungi bleumarin. Ea la mine in brate. Mi s-a parut ca nu a mai stat la fel de lipita de mine ca anul trecut sau ca acum 2 ani. I-am zis ca am nevoie sa ma ia de gat si sa ma iubeasca pentru ca mie imi place cum facem poza asta pe balcon in fiecare an. Nu a vrut. M-a durut.

balcon

Apoi i-am zis hai sa cautam cadourile. I le imprastiasem prin toata casa, noaptea, ca ea sa le gaseasca cand se trezeste. A gasit trotineta pe balcon. Exact cum a vrut-o: cu cutie albastra si cadou roz. A mai gasit oua cu Mickey, cu Hello Kitty, un portofel, un ceas cu Minnie. M-a intrebat dezamagita daca nu primeste si ceas cu Hello Kitty. I-am zis hai sa iti pui dorinta, asa, ca la Zurli, si poate se indeplineste. Vrei sa facem impreuna? A zis da.Am inchis ochii, am strans pumnii tare, si-a pus dorinta. Eu trageam cu ochiu’. Bogdan ii strecura ceasul cu Hello Kitty sub nas.

magie

S-a minunat, s-a bucurat de eficienta metodei si incepea sa isi puna alte dorinte Sa mergem acum la munte si la mare. I-am zis ca merge o dorinta pe zi, si aia sa fie realizabila. Nu stiu daca a inteles. A abandonat apoi ouale, ceasurile, portofelul si si-a pus bentita cu cornete, ca Fetita Zurli si a inceput sa cante, uitandu-se in oglinda imensa de la pantofar. Eu ramasesem cu carapacele de la oua in fata. Bogdan se uita la mine, apoi la ea: ce faci, tata, nu te mai joci cu cadourile? Ea isi continua programul artistic: Nuuu, acum cant. Am facut curat pe masa ca sa mancam, ea a ripostat. Apoi a continuat sa cante, tare, tipat. Am intrebat-o de ce canta asa de tare. A zis ca nu canta tare, ca asa e cantecul. Cred ca avea ceva emotii de scos, iar contextul favoriza refularea.

Dupa ce a venit bona, am plecat cu Mariuca si cu Bogdan la Ikea. Am fi vrut sa mergem la munte, toti 4, dar vremea nu a tinut cu noi. Mariuca ne-a tarat glont la locul cu jucarii sa se joace exaltata la mini bucataria dupa care tanjeste de vreun an. Si-a pus din nou dorinta, asa cu pumnii si cu ochii stransi. Am mers apoi la parintii mei, unde a primit o bicicleta, doua rochite, o pereche de pantofi si un tort cu, evident, Minnie. Intre timp, Iulia s-a trezit si am dat o fuga acasa sa o luam. Din cand in cand, ii surprindeam Mariucai privirile pline de gelozie. Nu mai conta bicicleta, nu mai conta tortul. Am vrut sa o iau in brate. Nu a vrut. M-a impins. Desi am inteles-o, tot a durut.

hug

A cantat si a dansat in fata oglinzii de pe hol si, la o pirueta, a cazut pe burta, cu capul in coltul unui stalp de beton. A plans initial de durere, apoi de gelozie, de separare, de frica, de neputinta. Stiam ca plange de asta si vroiam sa scoata cat mai mult. A scos. Nu tot.

la bunici

Ne-am intors apoi acasa. Au venit doi prieteni, sot si sotie, sa ii aduca Mariucai cadoul din partea prietenilor: mini bucataria de la Ikea. Era beata de fericire. Eu m-am dus sa o alaptez pe Iulia si sa o culc. Ea a inceput sa cante tare, sa tranteasca jucariile, sa tipe si sa dea din picioare cand Bogdan voia sa o ia in brate. O auzeam, ii simteam durerea. Imi doream sa fiu langa ea, sa o iau in brate. Eram cu Iulia la san si cu gandul la Mariuca. Si simteam ca o tradez pe Iulia. Ma simteam vinovata ca Iulia nu merita sa nu ma daruiesc ei 100% atunci cand o alaptez si o adorm de noapte. Din cand in cand, Iulia ofta. A adormit repede.

Cand am ajuns eu in sufragerie, Mariuca imprastia suruburile. Bogdan a iesit nervos la o tigara, pe balcon. Am luat-o in brate. S-a zbatut. M-am uitat in ochii ei si i-am spus: Tu esti soricica mea chitz. Stiam ca asta ii va declansa plansul pentru ca ea asociaza Soricica Chit cu bebelusia ei. Si asa e. Cand era mica asa ii spuneam pentru ca avea o bluza cu personajul in cauza. Si a inceput sa planga. La inceput a tipat, a dat din picioare, a dat cu palmele in mine. Eu o tineam in brate. Ma uitam din cand in cand la ea si ii spuneam Tu esti dragostea mea. Si iar incepea sa planga tipat. Tu esti mama MEA. Cam 15 minute. Apoi s-a lasat moale la mine in brate si a inceput sa planga usor, mic, mocnit, asa a suferinta, a dor. Bogdan a intrat de pe balcon: Tu crezi ca e bine ce faci? Asta va invata pe voi la cursurile alea? Sa-i faceti pe copii sa planga? Cum iti explici ca plange numai cu tine? Nu i-am raspuns.

Dupa vreo 35 de minute de plans, Mariuca sare din brate de la mine si ma intreaba vesela: Citim Piri?

Sambata dimineata, inainte de petrecere, toata casa forfotea. Totul a mers conform planului. Uimitor. Mariuca a cooperat, pe Iulia am culcat-o de pranz. I-am lasat bonei bani de taxi sa vina cand se trezeste Iulia. Eram fericita ca voi avea cel putin o ora la petrecere in care sa fiu numai a Mariucai. Mi-am pus la gat inima cu amprenta Iuliei si a Mariucai, de la Smallprint. Am vrut sa le am aproape de suflet, si asa. Mi-am pus tricoul cu Minnie si urechile de Minnie.

mama ei

Am ajuns la Mayateka, inainte cu 20 de minute sa vina invitatii. Mariuca a intrat sfioasa. M-a intrebat Unde sunt Mickey si Minnie? I-am zis ca vin mai tarziu. S-a acomodat repede cu spatiul. A alergat, a topait, apoi a descoperit scena. Baiatul Dj pusese cantecele de pe CD-ul cu Zurli. Ea le stia pe toate si le canta maimutarindu-se pe scena. A descoperit apoi pe peretii care margineau scena, bucati de oglinda. La fix. Canta admirandu-se. Scena, oglinda, extaz. Oare cu cine semeni, mama draga? 🙂

A intrat un arlechin. Ea a coborat grabita de pe scena si s-a lipit de piciorul meu. Incet-incet ne-am imprietenit. Nu s-a lasat pictata, in schimb a vrut sa ma picteze ea pe mine. Eu am acceptat bucuroasa. Dupa un timp cu flori din baloane, au venit Mickey si Minnie. Au cantat, au dansat, au interactionat cu toti copiii si cu parintii. Mariuca ii admira fusta lui Minnie. Limbo, un elefant se legana, trecutul printr-un cerc, apoi prin jumatate de cerc, dansat in sir indian. O gramada de jocuri i-au facut pe copii sa le sfaraie calcaiele pe scena si pe langa ea.

arlechin

 

dans

 

cerc

 

cerc mic

 

minnie

 

Si, dintr-o data, surpriza surprizelor, de care Mariuca nu stia (ca doar d-aia era surpriza), intra in scena, luminoasa, jucausa, colorata… Fetita Zurli. Mariucai ii sclipeau ochii de fericire, mie de lacrimi. Ma simteam implinita ca pot sa o fac fericita pe fetita mea. Insa Mariuca nu ma baga deloc in seama. Fugea de mine si de Bogdan. Era lipita de matusa ei. M-am simtit data la o parte si folosita. M-a durut. Dupa multe cantece si jocuri, Fetita Zurli le-a zis tuturor copiilor sa-si aduca parintii pe ringul de dans si sa cantam Are mama o fetita. Simteam ca imi este dedicat cantecul. Mariuca a adus-o pe ring pe matusa ei. M-a durut. Rau. A adus-o Bogdan langa mine, cam cu forta. Mi-au dat lacrimile pentru ca fetita mea nu mai e cat un ghemotoc, ca in cantec, ea creste si o simt cum se dezlipeste de mine. Si imi e tare greu.

Un alt moment intens pentru mine a fost cand Fetita Zurli ne-a cocotat pe scena pe mine cu Iulia in brate, si pe Bogdan cu Mariuca in brate. Muzica s-a oprit. I-a rugat pe prietenii Mariucai sa spuna ce le place cel si cel mai mult la ea. Unul dintre ei (3 ani) a zis oftand ca o iubeste. Apoi ne-a intrebat pe noi. Bogdan a zis ca ii place ca e frumoasa si vesela. Am vazut microfonul indreptansu-se spre mine. Inima imi iesea din piept. Aerul nu-mi mai ajungea. Fetita Zurli a zis: Mami, stiu ca e greu. Ce iti place cel si cel mai mult la fetita ta? Imi venea sa plang in hohote. Mi-am inghitit plansul, dar lacrimile le-am lasat. Simteam privirile tuturor adunati langa scena. M-am uitat in ochii Mariucai si am zis cu voce tremuranda: Imi place ca esti vesela, haioasa, voioasa, ca ai un suflet mare si o tunsoare chic, ca ai atitudine si te iubesc pentru ca esti fetita mea. Si as fi vrut sa tip tare A MEA.

Petrecerea a fost de vis. Am iubit fiecare parte din Mariuca, fiecare picatura de suflet, fiecare privire oachesa, fiecare tresarire de gelozie pe Iulia. Mi-am simtit sufletul rupt in doua cand nu a mai vrut sa stea cu mine si a preferat sa se joace numai cu matusa ei, cand am vrut sa o pup si m-a impins si s-a dus sa o pupe pe matusa ei, cand a vrut sa o duca ea la baie, nu eu, cand a vrut sa manance cu ea, nu cu mine, cand i-a dat ei bentita cu cornete, nu mie, cand i-a aratat pupicul nostru secret, cel in soapta. M-am simtit data la o parte, folosita si asta m-a durut. Si am plans, si am simtit ca am vrut sa aiba o super petrcere si sa primeasca super cadouri si, de fapt, poate nu era nevoie de toate astea, poate s-ar fi multumit doar sa fim impreuna.

Uneori simt ca ma agit extraordinar de mult si vreau sa fac mai mult decat pot, desi ea nu imi cere asta, dar ma simt datoare sa o fac. Poate pentru ca o vad cum se zbate in sufletul ei cand o vede pe Iulia la mine in brate sau poate ca mi se pare ca daca nu sta cu mine acasa ziua, are impresia ca stau cu Iulia in brate non-stop si ne jucam intruna. Stiu ca ii este la fel de greu cand ma vede cu Iulia, cum imi e mie cand vad ca o alege pe matusa ei, fara ca ea sa miste un deget, ea sta pe scaun, atat, Mariuca se duce la ea. Dar probabil ca asta e o frica de-a mea, frica de a fi respinsa, frica de separare, frica de a o alege pe matusa ei ca mama.

Oricum indiferent de alegerile pe care le va face in viata, indiferent de fricile mele sau ale ei, imi doresc doar sa simta ca o iubesc, ca nu vreau sa-si reprime vreun sentiment, emotie sau traire. Si vreau sa o incurajez sa fie autentica, fericita, increzatoare.

Concluziile:

  1. Oricat de multe le-ai oferi copiilor, cadouri, timp, dragoste, pentru ei nu e de ajuns. Nu vom primi statuile, coroanele, laurii pe care ii asteptam ca niste caini jucausi care dau din coada cand isi vad stapanul.
  2. Copiii nu inteleg efortul pe care il depunem pentru ca ei sa aiba tot ce-si doresc. Uneori, nici adultii nu-l vad.
  3. Cand au prea multe cadouri, nu le mai apreciaza pe fiecare in parte si nici pe toate, la un loc. Considera ca este firesc sa fie asa si ajung sa nu mai aprecieze nici omul care aduce cadoul.
  4. Cele mai tari jucarii si cadouri sunt cele simple, eventual improvizate, care au o poveste, care vin intr-un moment sensibil, asa cum a fost o minge fosforescenta de cauciuc, veche de 3 ani, adusa de matusa Mariucai din masina ei, la plecare, cand ne imbarcasem in masina noastra si Mariuca era trista ca s-a terminat.
  5. Mai ales pentru cei care nu au copii, e foarte usor sa vii doar la momente festive si sa iei tu cireasa de pe tort, chiar daca nu ai tricou cu Minnie, cornete de Fetita Zurli, inima cu amprente langa suflet, chiar daca nu misti un deget pentru petrecere, chiar daca nu ai auzit in viata ta de Zurli si nici nu ai idee de cate ori pe zi trebuie sa ascultam Am o casuta mica, chiar daca nu te trezesti din 4 in 4 ore in noptile cu febra, chiar daca nu scoti mucii cu aspiratorul, chiar daca… never mind.
  6. Fetita Zurli se joaca cu copiii si cu emotiile parintilor. Si o face tare bine.

Multumim Mirela Retegan, mama fenomenului Zurli, Tanti Prezentatoarea, pentru petrecerea asta care a scos la iveala iubire, daruire, frici si o fetita de 3 ani care adora sa cante pe scena si isi vrea mama inapoi, sa fie doar a ei.

pupic

Text: Ana Nicolescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *