Îmi aduc aminte perfect primul nostru Portret de Familie by Foto Union. Nici nu am cum să nu mi-l amintesc. Tocmai făcusem un test de sarcină și ieșise pozitiv. Eram însărcinată cu Julie. Ne înghesuisem în mașină și cu ai mei. Îmi pria acel împreună. Simțeam că am cu mine atât rădăcinile, cât și aripile. Cel mai comod stătea Tăticul Urban. El însă înghesuia la volan niște înjurături. Ningea și traficul era horror.
Săptămâna trecută am trecut în calendarul Advent că mergem la Portret de Familie. Aaaa, eu știu unde mergem, mami. Acolo unde este un pian și cântă un domn. Spuse Măriuca amintindu-și de ședința foto de acum 4 ani.
Mereu mă surprinde cu frânturi de amintiri despre care eu cred că nu se mai află în memoria ei. Dar se pare că sufletul ei a fost fermecat de Byron cântând la pianul de la Lelia. Pe atunci Măriuca avea 2 ani jumate. Wow!
În următorul an, am mers undeva pe Lipscani și m-am simțit tristă pentru că nu ne-am sincronizat programul cu întreaga familie să fim toți.
Fiecare e în felul lui și ce bine că suntem în unic exemplar
În 2015 am avut timp să mergem la o pizza până ne-a venit rândul. A fost frumos că am avut timp să ne conectăm, să ne deconectăm, să ne înțepăm, să ne certăm, să râdem, să ne reconectăm și să ne dăm seama că fiecare e în felul lui și că e bine că suntem în unic exemplar 😊😊😊.
În 2016 nu am ajuns la Portret de Famile și îmi pare tare rău.
Radiografie în miniatură a vieții noastre de familie
Anul acesta a fost haios. Sau am putut eu să mă detașez și să văd lucrurile din altă perspectivă. De fapt a fost o radiografie în miniatură a vieții noastre de familie. Am schimbat planul în ultima clipă. Julie a plâns tot drumul. Unii au fost mai relaxați, alții mai critici, unii mai dispuși să ajute, alții mai nerăbdători. Toți am fost surprinși că studioul foto este în aer liber. Dezamăgire pentru bunica fetelor care le pregătise niște rochii frumoase și scumpe. Se văd totuși în poze. Am simțit familiaritate și umanitate la o mamă care mi-a dat apă din biberonul copiilor ei pentru că Julie plângea de sete și nu aveam de unde să luăm apă. Sunt tare recunoscătoare pentru acest gest.
Mă simt împlită că sunt într-o familie așa de frumoasă
Pe canapea văd că a trecut un an cu multe conștientizări pentru mine, cu evoluții pentru fete, și cu ce are fiecare nevoie să i se întâmple pentru a fi cât mai aproape de misiunea lui în viață. Văd că avem exact ce ne dorim, doar că uneori nu ne dăm un pas în spate să vedem acest lucru, ci rămânem blocați pe pilot automat. Mă simt împlită că sunt într-o familie așa de frumoasă. La fel ca în fiecare an, Cristian Șuțu pune această oglindă în fața familiilor și pentru mine e un moment bun de introspecție și de trezire. În această oglindă îmi văd rădăcinile și aripile.
Mulțumim, Cristian, pentru acest cadou. Le mulțumim și ajutoarelor tale, Hochland, HP România și Storia care au susținut în acest an proiectul Portret de Familie. Dacă nu ați ajuns încă, mai aveți timp până pe 12 decembrie inclusiv. Detalii aici.
Text: Ana Nicolescu
