Eu ca mamă
comments 2

Povestea sufletului călător care m-a ales să-i fiu mamă

Undeva departe, unde mintea nu poate călători, dar totuși atât de aproape ca o clipire, nici sus, nici jos față de Pământ, nici la stânga, nici la dreapta, dar totuși pretutindeni, undeva în marele Univers, acolo unde sunt doar spirite și îngeri, un suflet și-a pus intenția să își aleagă o familie: o mamă, un tată și o soră neapărat blondă cu ochii albaștri.

Așa că a primit un înger păzitor care să îl însoțească în această călătorie către Pământ. Un timp au mers pe la mai multe familii și s-au uitat pe la geamurile caselor să-i vadă cum se joacă împreună. Într-o seară, au văzut doi părinți care se jucau împreună cu fetița lor și se rugau în gând la Fecioara Maria să le mai trimită un copil.

– Pe ei îi aleg să-mi fie părinți!, spuse sufletul.

– Prea bine, spuse îngerul, și ei te-au ales să fii copilul lor.

– Atunci să începem călătoria!

Au pornit la drum prima oară prin Împărăția Soarelui, care i-a dat sufletului darurile lui: căldură, strălucire și puterea purificării.

– O să te naști în luna lui august și vei fi o fetiță solară, cu parul auriu ca razele mele și cu ochii albaștri ca apele mărilor pe care le încălzesc.

După ce s-a încărcat cu toate darurile Soarelui, sufletul și îngerul său au ajuns în Împărăția Lunii.

Aceasta i-a oferit sufletului, strălucire, feminitate și putere de atracție.

– Împart cu tine darul feminității și puterea de a simți oamenii cu inima, nu doar cu mintea.

Încărcat cu toate bogățiile Soarelui și ale Lunii, sufletul a ajuns în Împărăția Stelelor. Aici s-a jucar cu astrele și cu planetele și le-a ordonat pe case. Și-a ales ca daruri mâinile de aur, compasiunea, istețimea, perspicacitatea, puterea de a sta concentrată și de a fi curioasă, blândețea, dorința de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși și un glas cald care să iasă la iveală mai ales când cântă.

A mai ales câteva daruri pe care le-a ascuns bine într-un colț de suflet cu intenția de a le descoperi pe rând undeva după mijlocul vieții pe Pământ.

 

Îngerul l-a invitat apoi pe o cărare de curcubeu. Sufletul a sorbit toate culorile sale divine. Când au ajuns în Împărăția Norilor Pufoși, îngerul i-a spus:

– Acum o să capeți chip de om și este posibil să nu mă mai vezi. Poate uneori o să mă simți. Alteori o să mă chemi în ajutor. Vor fi și dăți când vei crede că te-am părăsit. Dar tu să știi că mereu voi fi cu tine. Când vei găsi în drumul tău pene, pe stradă, să știi că îți transmit că te iubesc și că sunt cu tine.

Spunând acestea, din nori porni o ploaie cu cristale. La atingerea sufletului, primele două se transformară în doi ochi albaștri sticloși. Următoarele picături îi aduseră sufletului un nas mic, o gură cu buze cărnoase și roz, obraji numai buni de pupat și de smotocit. Încet-încet, sufletul începea să prindă formă de pui de om.

Într-o zi, îngerul păzitor a bătut la ușa apartamentului de la etajul 5 și le-a șoptit părinților:

– Această fetiță se va numi Ana Iulia.

Așa au numit-o și au alintat-o cum a ales sora ei mai mare: Bebița.

În primul an, Bebița a învățat să mănânce, să meargă și să spună mama și tata. A mers la mare și la munte. A răcit de câteva ori, dar s-a făcut bine repede pentru că era hrănită și cu lapte de mamă, care îi plăcea teribil de mult. La fel de mult îi plăcea să meargă în marsupiu ca să simtă cum bate inima mamei ei.

În al doilea an, părinții și sora ei au început să îi spună Julie. Ea a mers la creșă, a învățat să deseneze, să spună poezii despre soare și țurțuri triști că se topesc primăvara și a avut grijă de copiii și mai mici decât ea la creșă. În drumul dinspre creșă spre casă, Julie îi dăruia mamei toate penele pe care le găsea pe trotuare.

În al treilea an, Julie a început grădinița. Se întâlnea cu sora ei mai mare la sala de mese și împărțeau mâncarea. A fost ciupercuță la serbarea de final de an, iar vara a călătorit mult cu părinții și sora ei în alte țări. A fost anul în care Julie și mama ei au hotărât înțărcarea.

În al patrulea an, Julie a mers la grupa mijlocie. A cam renunțat la somnul de prânz și și-a făcut prieteni. A mers în excursii fără părinți, amintindu-și puterea pe care și-a luat-o de la soare. A cântat cântece populare cu glasul sau blând, a dansat cu catrință, dar și cu pampoane de majorete, a desenat cu mâinile ei de aur.

Astăzi, pe 5 august, Julie împlinește 5 ani. Pe trotuarele din București, Grecia sau Comarnic, Julie găsește aproape zilnic pene alb-gri. Semne de iubire și de prezență de la îngerul ei. Probabil că ea ca om nu știe ceea ce sufletul și îngerul au vorbit. Aici, pe Pământ, Julie încă își găsește liniștea, siguranța și iubirea când se cuibărește la sânul mamei. Iar mama ei zâmbește cu recunoștință că un suflet blând a ales-o să-i fie mamă și știe că fiecare copil are îngerul lui păzitor.

La mulți ani, minune solară!

Text: Ana Nicolescu (adaptare după o poveste Waldorf)

2 Comments

  1. Bianca says

    Nu am citit nicicând o urare (-poveste) mai profunda, mai calda, mai înduioșătoare și mai plină de iubire ca cea scrisă de tine la împlinirea celor 5 anișori ai Iuliei (acum am aflat ca nu Julie este numele ei adevărat). Mi-am desfătat sufletul cu rândurile așternute de tine. Mulțumesc!
    La mulți ani, copil binecuvântat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree