Cel mai dulce sunet este sunetul liniștii. Și asta am învățat să fac în ultimul an. Să tac și să am răbdare. Cu mine. Doar cu mine. Luna acesta se împlinește un an de când eu m-am întors conștient către mine, m-am întors să-mi construiesc casa sufletului meu. Mi-am pus intenția să mă văd, să nu mai fiu invizibilă pentru mine, să fiu în contact cu valorile mele și să mențin un echilibru între rolurile mele de mamă, soție și antreprenor. Am reușit să mă văd, să descopăr măreția lumii mele interioare. Am vrut să cred mai degrabă în liniștea sufletului meu, decât în zgomotul lumii exterioare. De multe ori am simțit că am aripile legate la spate, deși știam că nu sunt legate.

Am descoperit comori, dar m-am depărtat de unul dintre roluri și nu am mai știut să privesc acolo. Iar atunci când priveam, vedeam lucrurile doar dintr-o perspectivă. O alta nu știam. Așa că dacă ar fi să rezum acest an, aș spune, vorba citatului: sometimes you win, sometimes you learn. Ce am experimentat în acest an?

• Am trăit intens și visceral toate emoțiile. Și cele pe care le percepem ca pozitive, dar și cele pe care le numim, impropiu, negative. Durerea, frica, tristețea, furia, ele sunt parte din noi. Nu există bucurie, entuziasm, fericire, relaxare fără polaritățile lor. Nimeni nu e doar erou. Suntem și lumină, și umbră, în egală măsură. Pe de altă parte, e nevoie de curaj să simți prin toți porii și prin toate colțurile sufletului bucuria entuziasmul, cinismul, ironia, abundența iubirea…
• Am trăit o lecție a răbdării. Și încă sunt în ea. Am învățat să nu mă grăbesc în anumite aspecte ale vieții mele. În altele, am apăsat grav pe accelerație.

• Mi s-a arătat cum să privesc lucrurile și din altă perspectivă. Nu e ușor. Aici mai am de integrat.
• Am accesat curajul. Mi-am pus intenția la începutul cursului Copilul interior să am curaj. Și am primit ce am cerut. Doar că lecția curajului se arată doar dacă treci prin lecția fricii. Fără frică, nu există curaj. Nu ar avea sens. La începutul acestui an am avut parte și încă am, de multă frică. Dar înțeleg că ăsta este drumul către curaj. Un mesaj frumos pe care l-am primit a fost că pentru a ieși din frică nu ai nevoie de curaj, ci de relaxare. Voi ce credeți?

• Am pus ordine în aproape tot. Când e ordine, e liniște. Când e liniște îmi aud sufletul. Femeia este emoție.
• Am renăscut. Acum învăț să trăiesc, nu doar să exist.
• Am integrat părți neasumate din mine. Am reconstruit puzzle-ul sufletului meu. Încă mai sunt piese de recuperat și de pus la locul lor. Acum știu cum să o fac. Mai am nevoie de timp ca pietrele tectonice să se așeze, dar am răbdare.
• Viața nu este despre ce am făcut, ci despre cine sunt.
• Am avut nevoie de curaj să îmi dau voie să cresc și să devin cine sunt eu cu adevărat. Mi-am dat seama cât de frică îmi era să mă văd cu adevărat și cât de mult fugeam de acest adevăr găsind pretexte și uneori crezând în ele.

• Sunt o femeie energetică și spirituală și sunt mai mult decât relația cu copiii sau cu partenerul de viață. Nu bărbații ne fac fericite. Fericirea e un dar pe care îl trăim împreună. O relație cu un bărbat e la fel de fragilă ca relația cu un copil și necesită îngrijire și atenție. O mare lecție pentru mine. Încă sunt în ea. Iubire, respect de sine, limite, respect față de celălalt… relațiile împlinite nu se pot construi decât pe respect. Iubirea este despre acceptarea reală a cine ești tu.

 

Penele de păun, ochii cu care mă uit în sufletul meu

În multe dintre meditațiile mele ghidate la curs de Oana Stoianovici, coach și lider transformațional, apar penele de păun. Se spune că penele de păun simbolizează calea către paradis și ochii stelelor. Pentru mine au fost ochii către sufletul meu și au simbolizat autocunoașterea, acceptarea a cine sunt, asumarea și recunoștința pentru tot acest drum. Dacă am lua fiecare pană, nu s-ar asemăna una cu alta într-o perfecțiune simetrică. Însă întregul, culorile hipnotizante, măreția lor împreună creează perfecțiune, grație, fluiditate.

Cămașa The Light Feather

Pentru că sunt recunoscătoare programelor de feminitate și Copilul interior, mi-am dorit să demarez un proiect tip pay it forward și împreună cu Alina Rachieru Ilie, brand owner la Pineberry, brand românesc de cămăși, am creat cămașa #TheLightFeather. Pana de păun este desenată de sora mea, graphic creator, Ema Stanca Macovei. 20% din vânzări vor merge către programul Copilul Interior, creat de Oana Stoianovici, sub forma unor burse/reduceri pentru femeile care își doresc să pornească pe drumul autocunoașterii, dar nu pot susține financiar cursul.

Cum mi-a venit ideea de a crea o cămașă?

Mereu mi-au plăcut cămășile pentru că simt că poartă în ele un echilibru, o îmbinare a feminității cu masculinitatea, ying și yang, fragilitate și fermitate. Orice cămașă mi se pare camelonică. Prin anumite combinații cu bijuterii, fuste, pantaloni, pantofi sau cizme, ea poate trece de la o ținută casual, la una de seară, de la una tip business, la una de petrecere, de la o ținută pentru plajă, la una lejeră pentru o noapte de extaz. Mi-am dorit să creez o cămașă care să aibă o anumită croială, o anumită culoare și un anumit desen și să transmită evoluția sufletului meu din ultimii ani. La fel de intens mi-am dorit ca acest proiect să aibă partea lui de contribuție la trezirea femeilor. Așa că de la început am pornit cu ideea ca o parte vin vânzări să fie donate către programele de descoperire de sine ale Oanei Stoianovici.

Pineberry producător român de cămăși și susținător al dezvoltării personale

Așa că mi-am pus intenția să găsesc un producător român (pentru că anul acesta intenția este să susțin antreprenoriatul românesc), care să fie deschis, pozitiv și suficient de proactiv și încrezător pentru a se implica în acest proiect. Universul a trimis-o la mine pe Alina Rachieru Ilie, brand owner la Pineberry, un brand românesc de cămăși care se axează foarte mult pe export.

M-am întâlnit cu Alina în iunie o înghețată de zmeură și ne-am răcorit sufletele cu o discuție despre feminitate, și antreprenoriat. Ea mi-a vorbit despre materiale, nasturi, mașini, imprimeuri, export, piața din România, piața din afară. Eu i-am povestit despre autocunoaștere, pene de păun, utilitatea cămășii, oamenii pe care i-am avea alături și despre oamenii pe care i-am putea ajuta. A zis da fără să stea pe gânduri.

Detaliile cămășii

Am stabilit cu Alina că această cămășa va purta amprenta mea prin faptul că este o cămașă puternică prin delicatețe. Gulere înguste, nasturi mici și ascunși, margini rotunjite la bază, manșete discrete. Alina confirma în timp ce își nota toate detaliile. I-am povestit despre pana de păun și am rugat-o pe Ema Stanca Macovei, cel mai creativ designer, care mă simte fără să îți spun multe detalii (deh, ne știm de-o viață) să deseneze o pană de păun în care să încorporeze paleta de culori: magenta, turcoaz, mov. Am vrut să evit roșu, maro, verde. Așa am simțit. Iar Ema a desenat cea mai diafană și hipnotizantă pană de păun. De multe ori mă pierd în ea minute în șir admirând-o. Mulțumesc, Ema!

Sigur că în tot acest timp Oana știa de intențiile mele și m-a susținut. După două prototipuri și câteva modificări minore, cămașa a fost gata. Am fi putut să o lansăm la final de octombrie, dar am ales să o lansăm primăvara, în anotimpul renașterii. Pentru lansare, am pregătit un shooting cu Robert Marooni, care a surprins emoții și stări pe care nu le captase nimeni până acum cu un aparat de fotografiat.

Shootingul

Conceptul a avut două dimensiuni: una în care să arătăm descoperirea mea, parcursul și ce este acum. Cealaltă dimensiune constaă în a arăta câteva moduri în care poate fi purtată cămașa. Aici și-a pus amprenta Gabi Urdă, consilier de imagine, cea cu care am făcut multe proiecte până acum, a asistat la drumul meu și a intervenit mai mult decât vestimentar în anumite momente cheie din viața mea. Așa că iată cum vă propunem să purtați această cămașă. Ea aduce cu sine anumite stări și este ca un reminder blând că nu e niciodată prea târziu sau inutil să începem să ne uităm la sufletul nostru.

De unde poți comanda cămașa

Cămașa poate fi comandată de aici. Prin achiziționarea acesteia contribui la drumul de autocunoaștere al unor femei care nu pot susține financiar cursul, dar simt că sunt într-o etapă a vieții în care este necesară introspecția și vindecarea.

E timpul să începem ceva nou și să avem încredere în magia unui nou început.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Robert Marooni

Make-up: Ana Marana

Hair: Mariana Sandu