Eu ca mamă
comments 4

24 de povești terapeutice de citit copilului tău pentru a-l liniști

 

V-am mai zis cât de mult îmi plac poveștile pentru copii și cum le trăiesc acum cu mintea de adult? De fiecare dată mi se pare că îmi transmit mesaje transformaționale în funcție de etapa în care mă aflu. De vreo 10 zile, mai exact de când fetele s-au mutat în camera lor, în patul lor supraetajat, citim seara din cartea cu 24 de povești terapeutice. Scopul inițial a fost ca ele să deprindă anumite tehnici de relaxare înainte de somn.

Julie nu a avut probleme în a face tranziția de la somnul împreună cu părinții, la cel cu sora ei în cameră. Însă Măriuca…. pfff, aici o să scriu un articol separat. Faptul că de mică nu am învățat-o cum să se adoarmă singură i-a creat dependența de mine, de obiecte, de muzică, de povești. Practic i-am luat puterea ei interioară. Iar acum sunt într-un proces de a i-o returna, proces terapeutic și pentru mine, care mă învață să dau drumul 😊.

Poveste, exerciții de respirație și dialog cu copilul

Revenind la cartea cu povești, ele ajută la gestionarea emoțiilor cu care, uneori, nici noi, adulții, nu știm ce să facem: frică, tristețe, furie, anxietate, singurătate, lipsă de încredere de sine, sentimentul de abandon și care pot deveni sursele unor tulburări de somn. Fiecare poveste pleacă de la o problemă, are un fir epic întrerupt pe alocuri de exerciții de respirație, mișcări liniștitoare și arată calea către rezolvare și transformare, iar la final invită la reflecție prin analiza concluziei.

O carte comoară care lucrează pe mai multe planuri

Fiecare poveste nu depășește 20 de minute și creează atât o legătură cu părintele, cât și una cu sinele. Copilul este încurajat să se pună în pielea personajului principal, să execute mișcările lui, să găsească soluții în poveste, iar la final să povestească situații similare din viața lui. Pentru mine este o comoară cartea asta care lucrează pe mai multe planuri: fizic, spiritual, introspectiv, pe legătura părinte-copil, părinte-sine, copil-sine.

Maelys și degetele de foc

Recitind ce am scris, mi-am dat seama că sună cam filosofic, așa că mai bine iau una din cele 24 de povești să exemplific pe ea. Maelys și degetele de foc este o poveste pentru copiii care nu au încredere în ei înșiși și se simt pierduți în liniștea deplină dinaintea somnului. Maelys este o fetiță cu degete frumoase, delicate și lungi care par să mimeze cântatul la pian.  Oasele spatelui ei sunt foarte fragile, așa că ea stă mereu fie în pat, fie pe un fotoliu și își petrece ziua uitându-se pe geam. Pentru că Maelys călătorește în vis, îi este foarte ușor să își imagineze un anumit loc, pentru a-l regăsi în gând și pentru a vedea tot ce se întâmplă acolo.

Exerciții de imaginație și de conectare cu sinele

Ador poveștile care scot în evidență puterea imaginației și exemplică concret: 5. Respir liniștit… 4. Îmi destind corpul…. 3. Văd în capul meu menhirul și dolmenul…. 2. Hotărăsc să călătoresc acolo în gând… 1. Îmi iau zborul în vis….. 0. Sunt în fața dolmenului și țin ochii închiși . Unul dintre exercițiile din poveste este ca micii ascultători să inspire atunci când deschid pumnii și să expire atunci când îi închid. În continuare Maelys se trezește înconjurată de zâne și spiriduși. Ei îi spun secretul degetelor de foc: grație focului interior care se află în centrul pieptului tău, poți face bine oamenilor. Este suficient să dirijezi această căldură interioară spre degetele tale și energia caldă va intra în corpul oamenilor și îi va ajuta să se simtă mai bine. Acest dar îi este oferit lui Maelys pentru că stă întinsă în pat mult timp și asta îți permite mai mult decât celorlalți să petreci timp concentrându-te asupra forței acestui secret.

Cum să îți accesezi puterea din interior

Iată cum dintr-o poveste pentru copii putem afla călătoria către sine și faptul că orice în viața asta se echilibrează într-un fel. În continuare copiii sunt încurajați să își încălzească mâinile frecându-le una de alta și să-și imagineze că în fața lor e o persoană care are nevoie de îngrijire sau de iubire. Apoi să continue să vizualizeze cum în centrul corpului lor e află un loc plin de căldură asemenea unui bol de supă fierbinte. Iar de acolo pentru că așa ai hotărât, căldura urcă în corp, ajunge la degete și prin ele ies fire de lumină benefice persoanei pe care o vor atinge. Am fost surprinsă plăcut să descopăr în această poveste cum li se spune celor mici că au putere în interiorul lor, cum să o acceseze și că ei hotărăsc când și dacă să o acceseze. Așa îi face conștienți de puterea lor vindecătoare și creatoare. V-am zis că e minunată cartea?

Dialog terapeutic cu copilul

Vă las pe voi să citiți în carte ce a făcut Maelys în continuare și voi trece direct la exercițiul de dialog terapeutic cu copilul, de la finalul poveștii. Câteva dintre întrebările de adresat copilului sunt: Te-ai simțit și tu vreodată ca și cum ai avea un handicap? Povestește-mi un pic. Ai văzut că handicapul poate deveni o forță? Există persoane cărora ți-ai dori să le faci bine? Aplică instrucțiunile magice și te vei simți mai puternic. Așadar cu ajutorul poveștilor le putem transmite copiilor noțiuni de spiritualitate atât de necesare dezvoltării lor autentice.

Cartea, apărută la Editura Litera, este scrisă de Gilles Diederichs, muzicoterapeut, specialist în relaxologie, compozitor de muzic de relaxare și autor a numeroase cărți de dezvoltare a copilului.

Voi ce le citiți copiilor seara?

Text: Ana Nicolescu

 

4 Comments

  1. Eu citesc de obicei fetiței mele o poveste în limba engleză și una în limba română. Preferatele ei rămân însă poveștile inventate de noi două, cu animăluțe care trec prin divorț ca și noi etc. De 3 ani inventăm povestioarele și ne-au ajutat să trecem peste multe greutăți.

    • Ana Nicolescu says

      Da, și la noi rămân printre cele preferate cele inventate. Cred că asta ne dă putere și sentimentul de control, că putem noi și copiii să facem destimul personajelor. Și în anumite situații de viață, mai ales divorț, ne este de folos să ne simțim în control 🙂

  2. Andreea Vlad says

    Draga Ana, tu esti minunata, stii? Nu contenesc sa iti spun asta!
    Vazusem cartea prin librarii, o rasfoisem si imi pusesem in plan sa o iau. Articolul tau imi aduce ultima confirmare ca e nevoie de cartea asta si la noi. Multumesc, multumesc, multumesc ca ti-ai facut timp sa scrii si despre ea.
    La noi, Emma -cea mare – adoarme foarte greu, pot sa ii citesc si 5 povesti. In schimb, tot ea e pregatita si iai doreste sa doarma singura dar ce sa te faci cu Iris, care inca nu vrea sa doarma fara noi dar la culcare ea adoarme in doua minute? Rasu’-plansu’!:))
    Astept cu mare interes sa ne povestesti si despre Julie.
    Eu cred ca fetele tale isi vor regasi mereu puterea lor interioara, cu tine alaturi de ele.

    • Ana Nicolescu says

      Andreea, mulțuesc pentru cuvintele frumoase. Mă bucur că articolele mele sunt de folos. O să îți spun ce mi-a zis și mie Mona Ciurezu, psiholog și consultant în somnul copiilor. Ea mi-a recomandat să nu citesc nimic nou înainte de culcare pentru că asta le-ar putea crea stări de agitație fetelor. Acum citim poveștile terapeutice și în timpul zilei, iar seara ele știu deja despre ce e vorba și știu cum să facă exercițiile, fără să se mai ridice din pat să se uite pe carte sau să vadă la mine cum exemplific. Dar o să revin separat cu un articol pe somn 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *