Poveștile Măriucăi

Măriuca părea o zână a poveștilor printre toate cărțile de la Cărturești. Îmi plăcea de ea. O admiram. Fină, delicată, lungă, subțire, feminină, cu multe brățări și cu părul de aur. Se prinde că îi fac poze și pozează ca și cum nu s-ar fi prins. Apoi, dintr-o dată, își ridică ochii mari și îmi vorbește pe sub gene:

– Am desenat flori, ghiocei și butoanele de la care pornești și opresti sistemul de la inima magică plutitoare.

Magică este inima ei. A mea este doar plutitoare în imensa bucurie că sunt mama ei.

Text: Ana Nicolescu

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.